Principiul foilor de ceapă sau adevaruri in devenire

Am afirmat constant ca, scopul existential al fiintei este Cunoasterea Adevarului si ca acest scop se realizeaza prin cunoasterea de sine, iar acesta din urma este posibila prin observarea hologramei Intregului, pe care fiecare parte a Intregului o reflecta si proiecteaza, partea putandu-se cunoaste pe sine, observandu-se in interconexiunile cu alte parti ce compun Intregul. Noi am subliniat ca, procesul Cunoasterii este un proces evolutiv si se poate realiza prin intelegerea mesajelor experientelor proprii sau ale altora, prin revelatii, intuitii, telepatie sau vise,etc. Nenumarate sunt Caile Cunoasterii, insa toate duc spre Adevar sau Softul lui Dumnezeu, dupa care „functioneaza” aceasta Creatie. In procesul Cunoasterii, Dumnezeu ne impartaseste Adevarul Sau, pe masura ce noi suntem capabili sa-l intelegem. De aici rezulta ca, procesul Cunoasterii este un proces treptat, gradual, nu pentru ca Dumnezeu ne-ar dezvalui tainele Sale  cu parcemonie, ci pentru ca noi nu le putem intelege in integralitate la un moment dat al evolutiei noastre.

In limbajul uzual se face, in cel mai bun caz, distinctie intre Adevarul lui Dumnezeu si adevarurile umane, distinctie nu doar insuficienta, ci si creatoare de confuzii. Fara a intra in definitii, care delimiteaza si distorsioneaza semantica unor cuvinte, noi vom opera cu cel putin trei concepte despre adevar, pe care le vom explica succint mai jos. Incepand de Sus in jos, vom spune ca „Destinatia finala” a Cunoasterii in aceasta Creatie este Cunoasterea Adevarului lui Dumnezeu, a Cuvantului, a Softului lui Dumnezeu pentru aceasta Creatie. Din acest Adevar radiaza si Principiile existentiale universale si legitatile care guverneaza anumite NV sau evolutia in cadrul unui NV sau intre NV. Cine va cunoaste Adevarul ar mai putea crea inca odata o astfel de Creatie, insa cui i-ar folosi? Vorbind de procesul evolutiv al Cunoasterii, aceptam implicit ca, noi operam cu adevaruri relative (partiale) in continua devenire. Ce a cunoscut omenirea in anii 1500 a fost depasit de Cunoasterea omenirii din anii 1800, iar in prezent acest proces se deruleaza ca o viteza atat de mare, incat ceea ce cunosteam acum 4-6 luni este depasit azi. Cand spunem ca, vechile adevaruri sunt depasite, nu afirmam ca ele sunt negate, ci dor completate si imbunatatite. Newton nu ar fi putut elabora teoria sa, fara a porni de la ceea ce a spus, evident incomplet, Giordano Bruno sau Galilei, iar lui Einstein i-ar fi fost aproape imposibil sa-si elaboreze teoriile, daca nu cunostea teoriile lui Newton. Stephen Hawking nu ar fi putut aborda teoriile lui atat de spectaculoase si ar fi ramasa intr-o „gaura neagra” a Cunoasterii, daca Einstein nu ar fi expus Teoria relativitatii. Acest lucru este valabil in orice stiinta si in orice domeniu, progresul Cunoasterii fiind cel mai evident in domeniul tehnologiei, in special in cel al IT-ului. Fiecare astfel de adevar fiind incomplet, in raport cu Adevarul, il vom numi „adevar relativ sau partial”. Spre deosebire de vorbirea curenta in care un adevar incomplet este considerat minciuna prin omisiune, in procesul Cunosterii un adevar incomplet este totusi adevar, deorece legitatea lui se aplica unui aspect cat de mic al Creatiei. Acest adevar va fi „imbracat” de un adevar superior, precum o foaie de ceapa superiora o „imbraca” pe cea inferioara. S-o fi inspirat din acest principiu Ceausescu, cand ne-a indemnat sa mai punem o haina pe noi, pentru a descoperi adevarul relativ, despre cum sa ne aparam de frig? Asa cum putem vedea si din cele de mai sus, adevarul superior il contine pe cel inferior, insa contributia adevarului superior la procesul Cunoasterii va fi net superiora fata de de cea a adevarului inferior, desi fara acesta din urma adevarul superior nu poate exista. Tocmai datorita preponderentei noutatii in adevarul superior, adevarul inferior pare „a se pierde” in cel superior. Insa noul adevar superior va fi in curand depasit de descoperirile procesului Cunoasterii si va deveni adevar inferior fata de noul adevar superior, care va infasura cele doua adevaruri inferioare, continute unul de altul, intr-o noua foaie de ceapa. Indiferent cat de importanta este evolutia procesului de Cunoastere, fiecare adevar superior ramane un adevar relativ(partial) in raport cu Adevarul. Sigur ca ne putem intreba, cine sau ce confera unei afirmatii sau teorii caracterul de de adevar? Raspunsul este simplu: „Viata si Existenta” sunt cele care confirma sau nu un adevar relativ (partial). Dar cum se formeaza un adevar partial?  Pentru a putea raspunde la aceasta intrebare este necesar sa introducem un alt concept si anume acela de „adevar  subiectiv”, care la randul lui este tot un adevar relativ si de aceea pentru adevarul relativ folosim si sinonimul de „partial”, pentru a nu face confuzie intre adevarul partial si cel subiectiv, care sunt amandoua adevaruri relative.

Din insasi denumirea adevarului subiectiv rezulta ca, el este expresia subieciva a unei fiinte, care observa o anumita parte a realitatii din perspectiva ce i-o confera pozitia in care se afla in procesul Evolutiei. Insa adevarul subiectiv nu este o iluzie asa cum vom dezvolta in subcapitolul urmator, caci el surprinde un aspect adevarat al realitaii, dar nu realitatea in intregimea ei. Acel aspect adevarat reprezinta adevarul nostru subiectiv, insotit de imaginea noastra despre realitate care nu este insa integral adevarata. Privim un obiect dintr-o anumita perspectiva si vedem clar doar o parte din el, iar cealalta parte ne-o imaginam, insa adevarat este doar ce vedem clar din acel obiect, ci nu ce ne imaginam despre acel obiect. Daca ne imaginam un grup de oameni, stand in jurul unei mese, fiecare din ei va vedea alte aspecte ale „realitatii” acelei mese, dar fiecare isi va extinde propria perceptie prin imaginatie, incercand sa „vada” cum arata intreaga masa. Insa adevarul partial primar despre imaginea acelei mese nu se poate forma, decat prin suprapunerea adevarurilor relative a mai multor observatori panoramici ai acelei mese, pana cand partile de suprapunere vor forma o imagine completa a mesei. In acest caz adevarurile relative se afla intr-un fel de dreptate solomonica unul fata de altul, in sensul ca fiecare are dreptatea sa, desi fiecare vede „realitati” diferite ale acelei mese. Un adevar partial superior despre realitatea acelei mese il putem obtine, prin suprapunerea mai multor adevaruri relative pana cand partile lor comune vor forma imaginea acelei mese. Insa asa cum am spus, aceasta observare trebuie facuta panoramic, iar unii dintre observatori care trebuiau sa priveasca masa de sub ea, au protestat pe motiv ca, vor veni nevestele lor si vor spune „Iar te-ai imbatat ca porcul si ai cazut sub masa”. Am fi ales marul ca obiect al observatiei, ca este usor si sanatos, gandindu-ne ca ar putea inspira observatorii nostrii, precum l-a inspirat pe Newton. Insa s-au ivit mai multe inconveniente, si anume ca daca vine Wilhelm Tell sau domnul Marcu si trage cu arcul, ori mai rau, ca vine vreo Eva si indeasa marul pe grumazul adamicilor nostrii observatori. Asa ca am ales ceapa, desi nici acesta nu e lipsita de riscuri, deoarece iritarea ochilor observatorilor nostrii ar putea afecta claritatea observatiilor lor. Insa ceapa are si cateva avantaje si nu ne referim la sanatate sau la gatit, caci mai avem mult pana „Ceapa Cunoasterii” va fi matura si apta de a fi „gatita” in Adevar. Primul avantaj ar fi ca, ea isi formeaza foile, precum se formeaza adevarul partial superior in jurul adevarurilor partiale inferioare. Un alt avantaj este ca, totusi ceapa este un produs perisabil, cum „perisabil” este orice adevar partial. Daca in procesul Cunoasterii, Adevarul este un dat, o destinatie si deci acesta nu poate comporta discutii, tocmai pentru ca nu il cunoastem, disputele apar in ce privesc adevarurile partiale si adevarurile subiective. In primul rand, fiecare observator incearca sa-si ridice adevarul subiectiv la rang de adevar partial, care la randul sau este tot un adevar relativ, precum adevarul subiectiv. Unii dintre observatori sunt si mai ambitiosi, incercand sa isi ridice adevarul subiectiv la nivel de Adevar. Am numi aici stiintele si religiile, care se pretind omnisciente, desi nu pot explica si dovedi aproape nimic din ceea ce sustin. Doar multe teorii si teologii. Exista pentru toti acestia si circumnstante atenuante, in sensul ca fizica cuantica sustine ca, observatorul creaza realitatea prin propria observatie, pe principiul ca esti sau vezi ceea ce crezi. Evident ca orice convingere, dogma sau crez, vor distorsiona observatia, incercand sa conformeze realitatea observata, acestor crezuri subiective. Noi am combatut aceasta teorie a fizicii cuantice din mai multe motive. In primul rand, desi fizica cuantica sustine ca, observatorul creaza realitatea prin propria observatie, se poate observa foarte clar, examinand argumentele acestei teorii ca, de fapt observatorul „nu creaza” ci transforma, caci observatorul, potrivit acestei teorii nu creaza particula, ci face fotonul sa se transforme in particula. Deci observatorul nu creaza realitatea cuantica, ci o transforma. Daca ar fi altfel, ar insemna ca acest proces se sustrage legii transformarii si conservarii, pe care stiinta a proclamat-o ca lege universala, dar care este tot un adevar relativ, in sensul ca aceasta lege este intradevar aplicabila la „universul” explorabil de stiinta, dar nu este o lege universala si cu atat mai putin un Principiu existential universal. Cu privire la crearea particulei din foton de catre observator prin actul observatiei, noi am sustinut, ca focusarea observatorului asupra fotonului duce la un proces de schimbarea polaritatii negative preponderente a fotonului in particula cu polaritate preponderent pozitiva. Acesta schimbare de polaritate preponderenta este posibila in primul rand, pentru ca nu poate exista un foton de polarite exclusiv negativa, ci ca in el se gaseste in minoritate si in stare latenta si particula cu polaritate pozitiva.

Atunci cand observatorul, corp fizic de polaritate preponderent pozitiva isi focuseaza energia sa preponderent pozitiva pe fotonul de energie preponderent negativa, energia pozitiva preponderenta a observatorului copleseste energia preponderent negativa a firavului foton. Si astfel fotonul se transforma in particula de polaritate preponderent pozitiva, dar care implacabil va „detine” si o polaritate negativa minoritara, adica un foton potential. Vedeti de ce sunt atat de importante drepturile minoritatilor, deoarece fara ele majoritatile nu ar putea continua sa existe in aceasta lume bipolara. Asa cum spuneam, acesta teorie respecta si legea conservarii si transformarii. Numai ca in exemplul dat, tocmai prezenta si „interventia” observatorului pare a da peste cap acesta lege ca legitate universala. Caci acesta lege ne spune ca Universul este un Intreg in contiua miscare si transformare, insa acest Intreg este privit ca un dat, afalt in transformare, dar nu si in Evolutie. Ori in exemplul dat de fizica cuantica observatorul apare ca un Creator-cuantic, deoare el creaza realitatea. Fizica cuantica nu ne spune cum face observatorul acest lucru, insa noi o spunem si anume prin transmiterea energiei sale predominante focusata pe entitatea observata. Dar prin transmiterea energiei sale entitati observate, obsevatorul nu este doar un contemplator meditativ al acestei entitati, ci un participant activ la trasformarea si evolutiei ei, pentru ca el radiaza spre entitatea observata propria lui energie, care produce transformari evolutive in entitatea observata. Iar potrivit Principului „Precum in Cer asa si pe Pamant” acest proces cuantic ar trebui sa se intample precum in Cer.  Noi iL privim pe Creator ca Observatorul Infinit si Absolut al Creatiei Sale, El nerezumandu-se la „Facerea” Creatiei, ci asigurandu-i, prin Iubire si Lumina, continua devenire. Fara toate acestea Evolutia nu ar putea Exista, iar fara ea nici Viata, nici Miscarea nu ar putea Exista. O continua transformare, lipsita de un scop, asa cum sugereaza legea conservarii si transformarii, ar fi un non sens. Fara interventia observatorului sau a Creatorului, stiinta si legea in cauza nu pot explica cum si de ce anume energie este sustinuta transformarea. Sa luam exemplu stelelor, care pe timpul existentei lor dezvolta si radiaza energii uriase, dar la un moment dat aceste energii se epuizeaza si stelele „mor”, iar din „rezidurile” acelei stele moarte nu s-ar putea crea nimic animat, fara interventia unui Creator sau Principiu Creator. Li Hongzhi ne spune ca „Universul este in miscare, toate Caile Lactee, toate sistemele astrale din interiorul acesteia sunt in miscare, cele noua planete se rotesc in jurul Soarelui si Terra se rotestein jurul axei sale. Ganditi-va atunci putin, cine le da acest impuls? Deoarece rotindu-se fara oprire, absorb si transforma, in mod constant, energia provenita din Univers.” Tot la fel ne intrebam de unde isi ia energia firavul foton, care strabate Universul in miliarde de ani lumina? E o intrebare retorica, deoarece am spus deja ca, energia primordiala si-o ia din Lumina, adica de la Creator, iar pe parcurs se alimenteaza de la „statiile de energie a stelelor” si a altor corpuri luminoase alimentate de aceasi Lumina a Sursei.  Daca nu ar exista un continuu input energetic universal, Universul s-ar raci si ar ingheta si odata cu el insasi Viata ar dispare din Univers. Dar daca fiinta continua sa existe si dupa moarte, avand in vedere Principiul „Precum in cer asa si pe Pamant”, cum s-ar putea ca dupa „moartea” a ceva in Univers, in cazul nostru moartea unei stele, acea stea sa nu continue sa existe intr-un alt mod de existenta? Fizicienii vor comenta ca, inconstient sustinem teoria despre transformarea si conservarea energiei. Atentie la nuantele esentiale! Stiinta vorbeste doar de materie si energie, dar nu si despre informatie si viu sau Existenta. Admitand ca aceasta legitate este aplicabila in „universul” materiei si a energiei, ea nu poate explica evolutia Cunoasterii si a viului. Pentru ca o fi creierul nostru compus din molecule si atomi precum bolovanul de piatra, dar nu chiar la toti dintre noi intre creier si bolovan nu exista nici o diferenta. In cazul creierului vorbim, nu doar de o structura infinit superioara bolovanului de referinta, nu doar de o inteligenta superioara, dar mai ales de prezenta unor functii sofisticate, care anunta prezenta viului si sustin evolutia acestuia. Si de unde vine acest viu in materie, daca totul doar se transforma si se conserva. Da, materia si energia se pot transforma cat vor ele , dar nu vor produce niciodata viul. Carcotasii vor replica cu aparitia mucegaiului in borcanele cu legume sau fructe conservate din camara bunicii, ca sa nu-si faca mamele de ras, precum si cu aparitia viermisorilor in ciolanul afumat si in pod pastrat. Pot spune asta , dar nu vor indrazni sa spuna ca, mucegaiul s-a nascut din legume sau fructe sau ca, viermisorii au fost creati de, mult ravnitul de unii, ciolan, caci ar pune-o de fasole, ori si-ar da cu stiinta in fasole. Fara observator fotonul nu devine particula, ceea ce induce ideea ca, actul creatiei si rolul Sursei in Creatie sunt indispensabile, atat in Cer cat si pe Pamant. Fizica cuantica nu ne spune explicit ce se intampla cu particula „transformata” din foton, dupa ce actul observatiei inceteaza. O s-o facem tot noi, ca nu avem altceva mai bun de facut pentru moment. Noi afirmam, sprijinindu-ne pe Principii si legitati „locale” ca, particula va ramane ca atare, pana va intra intr-o zona de lumina coplesitoare si a carei energie preponderent negativa va schimba polaritatea preponderent pozitiva a entitatii denumita particula, care astfel se va transforma in foton de o polaritate preonderent negativa. Aici locul observatorului este luat de lumina. Asta pare sa ne dea peste cap recenta Teorie creationista, aplicabila precum in Cer asa si pe Pamant. Inamicii nostrii vor fi strigat triumfator : „V-am prins vrajitorilor!” Nu va grabiti, caci „inamici” vine de la „ in a(i) mici” si daca noi am descoperit Principiul Creator, nu ne vom impidica de niste mitici, ci cel mult o sa inghitim niste mici, dar nu si minciunile lor, nici macar minciunelele lor, ca sunt nesarate. Pai nu am spus noi ca, Iubirea si Lumina sunt modalitatile de manifestare a Creatorului in propria Sa Creatie, asigurandu-i astfel continua devenire a acesteia? Noi tot spunem, dar nimeni nu aude ca, dupa ce Creatorul a facut Lumea si omul, s-a odihnit o zi, dar nu s-a dus sa se culce pe vecie, cum se culca pe o ureche, de multe ori stiinta, dupa ce „face” vreo teorie mare si lata, cu care spera sa ne dea gata.

Evident ca, toate abordarile stiintei se reduc la primele patru NV, adica la lumea materiala, insa noi o batem cu propriile arme, venind cu adevaruri partiale superioare lumii materiale, si cu atat mai coplesitor aplicabile acestei lumi. Sa ne intelegem! Noi nu contestam rolul stiintei in Cunoastere, ba sutinem ca, alaturi de mistica si filozofie, stiinta reprezinta una din principalele cai de Cunoastere si cea mai importanta cale in ultimii 200 de ani. Insa dogmatismul stiintific, ca si cel religios, precum si suficienta aroganta a stiintei si religie naste monstrii. Este exact ce am sustinut mai sus si anume ca, stiinta si religia nu se multumesc sa-si ridice adevarurile subiective la rang de adevaruri relative, ci se ambitioneaza sa le ridice la rang de Adevar, pe care nici nu-l pot explica si nici nu-l pot apara in fata unor adevaruri relative superioare. Noi nu pretindem, ca spunem altceva decat adevaruri relative, nascute din adevarurile subiective a fiecaruia dintre noi, insa aceste adevaruri partiale sunt apte sa infasoare in foile lor de ceapa, foile adevarurilor relative ale religiei, filozofiei si stiintei, constienti ca acesta contributie a nostra este limitata atat in planul Cunoasterii, cat si in plan temporal. Ceea ce poate reprezenta astazi o abordare revolutionara si un adevar relativ net superior, va deveni in trei ani un adevar relativ minuscul, „inghitit” de un adevar relativ superior coplesitor. Noi privim totul, ca aflat in Evolutie si evoluand conform Principiilor existentiale universale. Fiecare idee a noastra trebuie sa fie conforma cu aceste Principii si cu celelate idei lansate de noi, dar mai ales cu esenta Cunoasterii acestei omeniri. Noi am recunoscut Principiului Creator, statutul de Principiu fundamental existential si universal. Tocmai de aceea afirmam si demonstram ca, in lumea materiala si a energiei, omul-observator este creator, nu doar transformator-facator. Facatori sunt cei ce se tin de facaturi pseudo-stiintifice. Altfel spus omul este mai mult decat un mester, ci un creator de lumi materiale, ceea ce sa recunosatem nu e putin lucru. Daca ar sti acest lucru marii lideri ai lumii, nu ar mai incerca sa cuceresca acesta lume si si-ar putea crea una dupa dorinta lor. Extraterestrii care ne pot vizita si deci sunt mai evoluati ca noi, stiu acest lucru si nu au nevoie de Pamantul nostru, caci ei sunt in masura sa isi construiasca sisteme solare proprii, dar care vor fi populate tot de creatiile zeilor. De precizat ca, omul creator de lucruri materiale este constructor sau arhitect al acestora, insa proiectul sau trebuie sa fie conform cu Softul lui Dumnezeu, iar materia prima cu care omul creaza aceste obiecte materiale, a fost creata tot de Creator. Olarul creaza oalelele lui, dar lutul il ia din tarana Pamantului. Nici cand moare olarul si devine lut, el nu-si poate aduce modestul sau aport material la crearea altor oale, nu pentru ca lutul, care a devenit el, e de proasta calitate, ci pentru ca nu a venit cu el pe acesta lume din magazia sau gradina proprie, ci i l-a daruit ma-sa, careia la randul ei i l-a daruit…s.a.m.d.  Insa asa cum acesti extraterestrii ne studiaza si invata de la noi o parte din Cunoasterea lor veche si uitata, tot asa cum noi invatam de la pesti inotul, de la pasari zborul, de la furnici organizarea muncii si „arhitectura”, iar de la albine cum sa ne raportam la frumos si inainte ca el sa dispara din realitatea nostra, sa-l transformam in mierea din care ne vom hrani imaginatia despre frumos. Cine intelege Evolutia o va si realiza. Si daca tot v-am bazait cu exemplul albinelor, va vom spune ca, la un moment dat autorul a dorit sa afle, cum se este produsa ceara de albine si fagurele lor, ca orice prost stie, inclusiv el, cum se este produsa mierea. Intai a incercat sa afle acest lucru de la albine, insa a constatat ca, astea au un fel de CIA al lor, adica Centrul de Inteligenta a Albinelor. Intrucat nu i-a mers asa , autorul a intrebat astralul, iar raspunsul a fost pe jumatate metafora, caci pana si Isus a avut nevoie de metafore, pentru a ne transmite mesajele sale; iar pe jumatate a fost cat se poate de concret, beton de concret. Englezii stiu de ce. I s-a raspuns ca, ceara este produsa din roua diminitetii si lumina amiezii, iar fagurii, cu hexagoanele lor perfecte, sunt facuti dupa forma albinei, atat in dimensiunile lor laterale cat si pe inaltime, fara a intrerupe contactul albinei cu lumina, ei fiind capaciti, nu asa cum ar dori unii sa-l „capaceasca” pe autor, ci abia dupa ce in el e doar miere si nu sunt si albine, ca e multe. Unii din dumneavoastra vor da fuguta la internet si vor veni sa ne spuna ca, ceara este o secretie din abdomenul albinei si ca, pentru a produce un kilogram de ceara e nevoie de 5 kilograme de miere sau zahar si de polen. Dincolo de faptul ca, procesul prezentat este absolut ineficient, in contradictie totala cu ce ne arata organizarea albinelor; ca in el albina isi mesteca dejectiile, tot nu ne spune, din ce este facuta acea secretie ceroasa a albinei? Va spus deja autorul.

  Revenind la exemplul fizicii cuantice cu observatorul si fotonul, fizica cuantica nu ne spune, nici ce se intampla cu fotonul, daca observatorul refuza sa il priveasca si inchide ochii, pentru a-si pastra propria realitate neschimbata? Evident ca, acel foton nu va deveni particula realitatii observatorului, care a inchis ochii, insa va deveni particula realitatii altui observator, care se va focusa pe foton. Fizica cuantica nu ne spune, ce se intampla, daca acelasi foton este privit concomitent de mai multi observatori? O.K., o s-o facem tot noi. Va devini acel foton tot atatea particule, cati observatori sunt? Evident ca nu, deoarece entitatea bipolara particula-foton va ramane tot o entitate, ceea ce se schimba urmare actului observatiei este polaritatea preponderenta a acelei entitati. Mai trebuie precizat faptul ca, pentru a produce aceasta transformare, observatorul trebuie sa radieze o energie coplesitoare fata de energia preponderenta a acelei entitati. Daca de exemplu o bacterie ar „observa” un foton, acest act al observatiei nu va produce nici o transformare in entitea foton-particula, deoarece energia radiata de bacterie este insuficienta pentru a sustine o astfel de schimbare. Acea entitate va ramane ca manifestare foton, deorece enegia luminii care l-a generat este mai puternica decat orice alte energii de polaritate preponderent pozitiva, care sunt focusate asupra fotonului, in cazul in speta, dar si ca regula generala. Dar nu este suficienta o energie de polaritate pozitiva mare, pentru a transforma fotonul in particula, caci altfel toti fotonii ce trec pe langa planete sau prin nori de particule, s-ar transforma sub influenta coplesitoare a energiei preponderente a acestora in particule si uite asa lumina ar deveni materie, iar materia fara lumina ar deveni inerta. Am mai spus ca, in acesta Creatie reponsabila cu „reproducereaa” este negativitatea, caci ea radiaza si insemineaza, iar pozitivitate este lumea condensatoare in care germineaza, ce a inseminat negativitatea. Daca ne imaginam in a noastra gamalie, pilitura de fier de pe o foaie de hartie, pusa deasupra unui magnet, vom avea argumentul concret. In consecinta, daca planetele ar transforma lumina in materie, atunci elementul reproductiv, negativitatea, nu ar mai putea sustine reproductia si astfel Evolutia ar inceta. Ce parinti jalnici sunt aceia care nu isi pot creste proprii copii! Cum ar fi un Creator, care nu si-ar putea sustine si asigura devenirea propriei Sale Creatii? Evident, este o intrebare retorica. Insa asa cum am spus, actul observarii este un act constient si intentionat, dublat de vointa. Asta ne spune ca, numai constiinta este creatoare, nu si materia. Acelasi lucru este valabil si pentru lumina, caci Lumina alaturi de Iubire sunt manifestari ale Creatorului in Creatie. Q.E.D. Auzim? Mai comenteaza cineva ceva? Si daca o face, are si argumente solide sa ne contrazica? Evident ca nu, caci cei ce se focuseaza pe a avea, nu dor ca nu vor sti nimic, dar nici nu vor avea nimic. Asa cum creierul nostru inregistreaza realitatea tridimensionala ca pe o fotografie, caci nu ar putea s-o inregistreze tridimensional nici la ce mai mica scara posibila, tot asa cei ce vor sa aiba o realitate exterioara, vor avea in realitate, doar fotografia acelei realitati. Nu putem stapani nimic din ce ne este exterior, fara permisiunea sau acceptul acelui ceva exterior, insa gasim in interiorul nostru intreg Universul, pe care il putem cunoaste proiectandu-l holografic, fiecare din noi aparand in centrul pozei de grup a acestei holograme a Intregului. Iata de ce este periculos sa privesti dogma ca o conditie a confortului personal, inchizand asfel ochii, precum observatorul in fata fotonului, dar asta nu impiedica alti observatori sa schimbe acea realitate, iar cand cel ce a inchis ochii, ii va deschide, va constata ca, realitatea de care a fugit, a fost creata de un alt observator-creator. Iata de ce e bine sa fim flexibili si mobili in gandire, caci tocmai Evolutia ne creaza perspective superioare, care ne reveleaza adevaruri subiective superioare. A ne indragosti de propriile adevaruri subiective, inseamna a ne opune Evolutiei. Insa nu ne putem opune decat evolutiei noastre, nu Evolutiei in general. Dar aceasta opunere nu insemna nici stabilitate, nici neschimbare, ci involutie, caci Evolutia este sinusoidala. Intr-un Univers in care totul se misca, de la electron, la galaxii, nimeni nu poate ramane in afara miscarii, fie ea si o miscare relativa. Cand te opui Evolutiei si incerci sa stagnezi si sa-ti conservi status-quo-ul, de fapt te misti regresiv in raport cu Evolutia. Nimeni nu se poate sustrage acestei Creatie, nici Evolutiei sau Principiilor dupa care are loc ea in Creatie. Desi Cunoasterea inseamna Putere, majoritatea omenirii a fost virusata, pentru a se teme de schimbare, de nou, conditie sine qua non a miscarii, transformarii si Evolutiei. Evident ca, aceste virusari s-au facut deliberat si cu un scop precis, respectiv exclusivitatea unei elite negative asupra Puterii Cunoasterii. Putem spune ca, frica de nou si de schimbare este inchisoarea, in care am intrat prin alegeri proprii, pentru a ne sabota singuri Evolutia. Daca „Faca-se Voia Ta” este alegerea cea mai buna in Evolutie, atunci totala deschidere la nou, schimbare si transformare, este alegerea cea mai buna in procesul Cunoasterii si a dobandirii Puterii pe care Cunosterea ne-o daruieste fiecaruia. Daca acest tip de alegeri sunt individuale, atunci cand se refera la adevaruri subiective, cand vorbim de adevaruri realtive, ele devin obiect de interes de grup, clasa sau elita conducatoare a lumii. Asta deoarece doar adevarurile relative reprezinta legitati pentru anumite aspecte ale realitatii, nu si cele subiecive. Numai adevarurile relative devin foi ale „Cepei Cunoasterii”. De aceea vom intelege mai usor, de ce elitele conducatoare apara aceste adevaruri, ba uneori impun propriile dogme ca adevaruri relative. Aceste dogme impuse drept adevaruri relative, devin nu doar instrumente de virusarea Cunoaterii maselor, pentru a putea fi tinute in robie, dar devin si principalele mijloace de exercitarea a Puterii. De aceea putem spune ca, robia ignorantei este mult mai rea decat robia, ce apare ca urmare a pierderii libertatii, caci libertatea pierduta o poti redobandi, insa Cunoasterea pierduta nu ti-o da nimeni inapoi si cu atat mai putin Puterea pe care ti-o ofera Cunoasterea. Noi nu incercam, decat sa aducem o raza de lumina, pentru cei ce vor sa exploreze Cunoasterea, dincolo de dogme si manipulari, dincolo de ce va spune lumea despre „nebunia lor”. Noi am dobandit aceasta Cunostere, suficienta pentru a putea valorifica marea oportunitate universala de a realiza Marele Salt in NV IV, dar aceasta Cunoastere nu e a noastra, nici a urmasilor nostrii, nici a voastra, ci a intregii omeniri aflate in evolutia sa in pragul „trecerii” dintre Lumi. Insa atentie, acest NV are doua usi, una care duce spre O Lume mai Buna si alta care duce spre o lume a primitivismului uman. Cum puteti fi siguri, ca usa pe care vi-o recomandam noi este cea ce duce spre O Lume mai Buna? Urmandu-ne pe noi si pe cei dragi noua. Oricat ar fi de cinic diabolicul, el nu savarseste ceea ce instiga sa savarseasca altii. Noi si cei dragi noua, mergem in fata vostra, nu va instigam sa urmati o cale, pe care noi nu o urmam. Noi ne putem continua drumul si o vom face si daca nu ne urmeaza nimeni, insa vrem sa ne asiguram ca, suntem sufucient de transparenti in fata Luminii Divine aducatoare de Cunoastere. E modul in care noi intelegem sa multumim Creatorului, pentru revarsarea de haruri si oportunitati, care sprijina evolutia noastra. Insa nu ne vom rezuma la „pasivitatea transparentei”, ci ne vom aduce propria contributie de cocreatori si vom crea in baza acestei Cunoasteri, modele de succes, care sa constituie repere solide pentru toti cei, a caror vechi mituri si repere au fost sau vor fi spulberate de Evolutie. Insa nu vom face nici un rabat sau exceptie de la respectarea Principiilor existentiale universale, intr-o lume a echidistantei guvernata de Principiul sferei, care va inlocui vechiul Principiu al ierahiei piramidale, dupa ce piaramida acesta va colapsa sub excesiva extindere a bazei si mentinerea aceluiasi varf. Principiile sunt nenegociabile. Nu avem nevoie de nimeni pentru a evolua, insa ne-am bucura daca familia celor care au ales Evolutia este mai mare.

Chiar daca Evolutia este un sport individual, arbitrat de liberul arbitru, Cunoasterea este un sport de echipa, guvernat de alte reguli. Pe de alta parte, ceea ce am dobandit si valorificat din Cunoastere, este un drept deja castigat si nimeni nu ni-l poate lua, precum nici Puterea pe care o confera acest drept. Cei ce va spun, sa nu ne credeti, va vor robii lor, caci ei va impun reguli, legi si o serie de constrangeri si limitari. Noi nu va cerem sa fiti de acord cu noi, nici sa ne urmati, ci doar va supunem spre analiza Cunoasterea noastra, pentru ca cei ce au intelepciune, sa se poata folosi de ea, asa cum isi potoleste setea si se revigoreaza insetatul de la izvor. Nu asteptati, sa incercam sa convingem pe cineva, nici sa „altoim” cunoasterea noastra cu adevrurile voastre subiective sau sa experimentam ceea ce voi nu ati avut curajul sa experimentati. Nu e timp de experimente, iar singurul judecator al nostru ramane Viata. Atat timp cat acesta Cunoastere ne permite sa fim liberi, creativi, si avem Puterea, care sa ne asigure Marele Salt Evolutiv, nu vom intoarce capul spre spaimele si indoielile nimanui, pentru a nu incremeni in Evolutie, precum nevasta lui Lot. Fiecare din noi isi este suficient siesi si evolutiei sale si atata timp cat ne simtim tonic si confortabil cu noi insine, este semn ca suntem pe Calea Dreapta. Mesajul nostru nu se doreste nici persuasiv, nici academic, ci un semn al iubirii ce vi-o purtam, iar pentru a va putea iubi, nu avem nevoie de impartasirea de catre voi a iubirii noastre. Timp de prea multa analiza si explicatii nu e, desi atata timp cat va pot fi utile, va vom da toate explicatiile, ce ni le cereti. Insa noi consideram ca, cel mai bun sfat este exemplul reusitei proprii si dincolo de false modestii si pudori, reusitele noastre vor depasi excelenta, atingand exceptionalulul si miraculosul. Caci excelenta insemna a fi la potentialul tau maxim, exceptionalul insemna sa-ti depasesti propriile obisnuinte si recorduri, iar miracolulul insemna sa-ti depasesti propriile crezuri. Fiecare din noi este voluntar in „armata”  aliniata sub stindardul lui „Eu pot”. Daca „Eu sunt” este datorat in exclusivitate Creatorului, „Eu pot” inseamna manifestarea activa a creativitatii si implicit a Sursei ei, adica a Creatorului. „ Eu sunt” pozitioneaza si identifica sinele in raport cu Sinele. „Eu pot” este inceputul creativitatii sinelui pentru a se autodesavarsi in Sine.

Dupa ce v-am explicat procesul Cunoasterii si Principiile conform carora el se desfasoara, vom trece in revista pe scurt si cateva instrumente prin care el poate fi realizat. Nu insa inainte de a sublinia diferenta dintre Principii si legitati. Prima diferenta este ca, Principiile actioneaza universal si etern, pe cand legitatile actioneaza local si efemer. O a doua mare diferenta este ca, Principiile sunt  directoare si informative, fara nici o constragere sau obligativitate, pe cand legitatile sunt limitative si constrangatoare. Oricine sau orice intra in spatio-temporalitatea guvernata de legitati, va trebui sa se supuna acestora, fara devieri si exceptii. Principiile sunt indrumatoare, insa aplicarea lor este lasata la liberul arbitru al fiecaruia. Asta nu inseamna ca Principiile sunt lasate la discretia liberului arbitru, ci doar folosirea lor sau nu, reprezinta o alegere libera a fiecaruia. Principiile servesc exclusiv Evolutie, pe cand legitatile servesc mentinerii stabilitatii si a unui cadru optim in care ele pot functiona. De aceea, legitatile pot actiona si sanctionator, fata de cei ce le in calca, pe cand Principiile actioneaza doar stimulativ si benefic pentru cei ce le aplica. Revenind la instrumentele Cunoasterii, vom spune ca, principalul instrument este experienta, nascuta din alegeri proprii si mai ales lectiile ce le invatam din aceste experiente. Nu trebuie trasa concluzia ca, o experienta esuta nu poate fi sursa unei lectii utile Cunoasterii. Dimpotriva, cel mai adesea invatam, mai mult din esecuri, decat din succese. Insa acest lucru nu se intampla intodeauna, caci suntem tentati sa ne atribuim exclusiv noua meritele succeselor si celorlalti cauza esecurilor noastre. Putem invata din experientele proprii sau din experientele altora. Experientele proprii sunt generatoare de karma sau dharma. Cu adevarat intelept este sa inveti din experienta altora, deoarece nu mai trebuie sa repeti acea experienta, putand invata in mod egal din reusitele sau esecurile altora, fara a-ti asuma karma rezultata din alegerile acestor experiente. Din pacate nu prea invatam nici din experienta proprie. Se spune ca, cine inavata din experienta altora este intelept, cine invata din experienta personala este destept, iar cine nu invata nici din experienta sa si nici din a altora este un prost si asa va ramane, daca nu schimba ceva in atitudinea sa in ce priveste intelegerea lectiilor acestor experiente.

Un alt instrument de Cunoastere este intamplarea sau mesajul purtator la intamplarii. Autorul s-a intrebat adesea, care ar fi fost cursul evolutiei sale fara existenta anumitor intamplari si mai ales daca fiul lui nu s-ar fi imbolnavit grav? Si fiul autorului si-a pus aceasi intrebare siesi. Uneori intamplarile par a ne indruma propriile alegeri mai mult decat ratiunea, interesele, emotiile sau sentimentele. Exista intamplari in viata fiecarui om, care pur si simplu nu pot fi ignorate. Insa ele nu trebuie etichetate ca pozitive sau negative, ci privite ca indicatoare importante pentru Evolutia noastra. Tot ce se intampla in mediul nostru, reprezinta mesaje, prin care Universul isi anunta „intentiile”, pentru a ne permite sa ne adaptam la oportunitatile pe care le ofera manifestarea lui. Pentru a nu fi coplesiti de alegerile propriilor experiente sau de descifrarea mesajelor Universului, cea mai buna solutie este „laissez-faire”. Asta nu presupune o atitudine pasiva, ci de simplificarea alegerilor. Astfel noi ne indreptam intr-o directie aleasa sau intuita, ori imbratisata spontan, dar apoi nu o urmam cu orice scop si efort, ci urmarim indicatoarele, care ne arata calea de urmat. Aici pasiva e doar dorinta sau vointa noastra , dar nu si spiritul electiv. Uneori drumul propus de aceste indicatoare pare mai complicat, dar intodeauna este cel mai bun, cel mai adecvat atingerii obiectivului propus prin alegerea initiala. Semnele sunt intodeauna evidente, dar nu neaparat conforme cu codurile sau simbolurile prestabilite de noi. Un obstacol important este un semn evident ca, nu trebuie urmata acea cale. Daca acel drum are ramificatii  laterale, o vei alege pe aceea ramificatie, care pare mai usor accesibila, insa cand langa acel obstacol nu sunt ramificatii, o vei lua inapoi, pana vei intalni prima ramificatie. In nici un caz nu te vei intoarce la punctul de pornire si nici nu vei astepta in fata obstacolului pana acesta va disparea. Tu nu depinzi de drumul evolutiei tale, ci esti „constructorul” acestui drum. Asta nu insemna ca, tu fixezi anticipat indicatoarele pe acest drum, ci ca il vei „proiecta” dintr-o multime de segmente din mai multe drumuri posibile. Controlul iti apartine mereu, ca doar tu decizi ce cale urmezi. Indicatoarele nu te obliga precum in circulatia rutiera, ci sunt doar orientativ-recomandative.

Un alt instrument de Cunoastere este telepatia, adica transmiterea gandurilor la distanta intre diferite persoane. De regula acest instrument este folosit intre persoane apropiate sau cel putin cunoscute. Stiinta a dovedit existenta acestui instrument. Recent au fost interconectate prin internet creierele a doua persoane, care comunicau prin ganduri. O persoana punea intrebari, iar cealalta trebuia sa raspunda la ele prin da sau nu. Rezultatele au fost uimitoare. Peste 72% din intrebari si raspunsuri au fost receptate si transmise corect. Asta in timp ce esantionul de referinta luat in experimentele de tip „dublu orb„, adica de doi indivizi care nu aveau creierele interconectate, a reusit sa identifice mai putin de 12% din intrebarile puse  si raspunsurile date, in gand. Calitatea mesajului depinde de puterea de concentrare si sinteza a emitatorului si de senzitivitatea receptorului la astfel de mesaje. Avantajul acestor mesaje este ca, se pot transmite de la distante mari, instantaneu si fara mijloace tehnice de comunicatie. Mesajele telepatice pot fi avertizatoare, de transmiterea unei emotii puternice traite de emitator sau a unui sentiment puternic al emitatorului. In acest caz, de regula, emitatorul vede anticipat o realitate viitoare, cu care se va confrunta receptorul, insa asa cum am aratat, mesajul se poate referi si la alte aspecte. In prima ipoteza, telepatia se aseamana cu predictia, doar ca  daca intre predictie si eveniment timpul poate fi lung, in cazul telepatiei e un timp foarte scurt intre emiterea mesajului si receptarea lui. De multe ori mesajul telepatic este concomitent cu producerea evenimentului prezis. In plus, in cazul telepatiei, mesajele se adreseaza intodeauna altcuiva, nu persoanei care a descifrat acest mesaj. De multe ori, atat emitatorul, cat si receptorul, in cazul telepatiei, reusesc sa descifreze mesajul, dupa producerea evenimentului, chiar daca mesajul a fost transmis anterior sau in timpul producerii evenimentului.

Unul din cele mai importante instrumente de Cunoastere este intuitia, pe care multi o confunda cu inteligenta, agerimea, flerul, inspiratia, imaginatia sau chiar ratiunea, desi intre ele sunt diferente fundamentale. Aceste diferentieri sunt analizate de autor in cartile sale, insa acest spatiu nu ne permite astfel de abordari si dezvoltari. Intuitia este purtatoarea mesajului subconstientului, care vrea sa atraga atentia constientului cu privire la ceva anume. Intuitia nu trebuie confundata nici cu sentimentul de „deja vu”, caci intuitia ne aduce un element de noutate, printr-o strafulgerare a subconstientului pe cerul constientei. Intuitia se alimenteaza din Teazaurul Cunoasterii colective, care fiind atemporala, este, de regula, si anticipativ-predictiva. Putem spune ca, intuitia a fost primul instrument de Cunoastere al autorului, alaturi de analizele rationale si de rapsodice sclipiri de inteligenta. Bineinteles ca toate acestea au mers mana in mana cu experientele proprii ale autorului. Aceasta calitate, acest har al intuitiei, se pare ca a fost mostenit de autor, pe cale genetica, de la mama sa. La inceput intuitia a fost un handicap pentru autor, deoarece a intrat in conflict cu ratiunea sa si mai ales cu puternica sa vointa. Asta il facea pe autor sa despice firul in saisprezece, fara nici un rezultat remarcabil, caci atunci cand se hotarea, in sfarsit, sa aleaga o saisprezecime de fir, imediat ratiunea lui il indemna s-o despice si pe aceasta tot in saisprezece bucati. Daca acesta poate fi un bun exercitiu de analiza logico-rationala, rezultatele acestui proces erau aproape de fiecare data o complicare si mai mai mare a alegerilor facute.

Visele sunt un important mesager, cu acces direct la Tezaurul Cunoasterii colective, instrument prea putin explorat din pacate. Autorul se foloseste in mod esential in ultimii ani de acest important instrument de Cunoastere. Cum am dedicat acestui aspect un subcapitol separat, nu vom mai relua acele idei aici. Mai mult, in una din cartile sale autorul dezvolta si mai mult acesta tema. Ideea lui este ca, prin vise invatam, cum sa ne construim si sa ne realizam visele „traite” cu ochii deschisi.

Revelatiile sunt mesaje pe care ni le trimit zeii, ingerii sau spirite superioare noua, care stapanesc Cunoasterea si vad atemporal Evolutia acestei omeniri in Creatie. Se spune ca Vechiul Testament sau Coranul sunt revelatii in cel mai autentic sens al cuvantului. Tot in acest mod de Cunoastere putem incadra si revelatiile marilor profeti. Mijloacele prin care se pot transmite aceste revelatii sunt foarte diverse si intodeauna adaptate capacitatii de intelegere a receptorului lor. Pentru ca ele par a fi „turnate” in mintea receptorului, exista opinii care sustin ca, asa zisele revelatii nu sunt decat niste „cipari” facute de civilizatii extraterestre in mintea unor purtatori de mesaje, alesi dupa criterii doar de extraterestrii stiute. Noi consideram aceasta abordare ca reductionist-exclusivista, deorece spiritele superioare pot comunica prin revelatie cu oamenii, iar civilizatiile extraterestrepot comunica cu ignorantul si indaratnicul om prin cipare. Aceste abordari exclusivist-reductioniste sunt consecinta privirii egocentriste a omului catre Univers. Infinitatea presupune o infinitate a diversitatii si de aceea, astfel de abordari limitativ-egocentriste nu au nici un suport in Cunoasterea deja dobandita de actuala omenire.  Ele reprezinta doar dorinta unora, de a intelege, doar ce vor ei si de a nega omului accesibilitatea la un larg evantai de instrumente de Cunoastere.

Pornind de la principiul ca, cine poate mai mult, poate si mai putin, inseamna ca spiritele superioare sau civilazatiile extraterestre pot folosi nu doar revelatia sau ciparea ca mijloc de comunicare, dar si intuitia, visele, telepatia, intamplarea, etc. Evident ca, nu toti acesti participanti la procesul Cunoasterii noastre isi aduc o contributie egala, tot asa cum importanta mesajului nu este egala, indiferent de instrumentul prin care este trimis. Am putea spune ca, avand in vedere ca, atat in viata, cat si la Universitatea astrala, ingerii sunt indrumatorii nostrii, putem spune ca ingerul este mesajerul cel mai important prin care Dumnezeu comunica cu noi. Acest lucru este intarit de semantica originara a cuvantului „inger” care inseamna „mesajer”. Asta ar trebui sa ne faca sa gandim ca „functia” principala a ingerului este aceea de mesajer-indrumator, ci nu de protector, caci ingerul nu poate interveni in liberul arbitru uman. El poate doar sa ne transmita mesaje indrumatoare, insa alegerile va trebui sa le luam si sa ni le asumam intodeauna noi. Iata de ce recomandam ca, in loc de rugaciuni de ajutor, protectie si noroc, adresate lui Dumnezeu sau ingerului indrumator, ar fi mult mai bine sa ascultam cu atentie mesajele ingerului nostru indrumator, sa invatam sa comunicam cat mai mult cu el zi si noapte. Doar Dumnezeu ne cunoaste mai bine ca ingerul nostru indrumator, care ne cunoaste nivelul de evolutie, necesitatile, mijloacele prin care am putea satisface cel mai bine aceste necesitati, dar mai ales cum putem rezona cel mai bine cu energiile universale, care ne pot sustine Evolutia. O strasa comunicare cu ingerul nostru indrumator nu se poate face decat prin inocenta copilului din noi, iar practicarea acestui exercitiu in mod frecvent si cu totala devotiune, ne reda nu doar inocenta originara, dar ne permite sa descoperim tot mai mult Divinitatea din noi. Cunoasterea acestei Divinitati duce la transformarea sinelui in Sine si astfel sa implinim scopul Cunoasterii, adica descoperirea Adevarului.

Alte instrumente importante de Cunoastere sunt clarviziunea si predictia, primul instrument permitandu-ne sa vedem la distanta fenomene si realitati, fapt ce l-a facut adesea folosit in scopuri militare, dar si ca ajutor in anchetele politiei, descoperirea de comori, etc. Aceasta clarvedere se poate produce concomitent cu obsevarea sau producrea fenomenului, fie posterior producerii lui. Predictia permite o incursiune in viitor, o privire pe gaura chei usii care da spre viitor. Evident ca, predictia se refera la evenimente viitoare, mai mult sau mai putin indepartate. Cu cat vizeaza evenimente mai apropiate de momentul prezent, cu atat gradul de probabilitate a predictiei este mai mare. Caracterul probabilistic al predictiei deriva din Principiul liberului arbitru. Predictia anunta tendinte principale a Evolutiei in viitor, ci nu fapte si evenimente concrete si nici date foarte precise. Predictiile facute cu privire la omenire sau Natura, au un grad de probabilitate mai mare, decat cele ce vizeaza experiente personale sau fenomene singulare, caci in cazul primelor, inertia de producere este mai mare, iar schimbarea unei tendinte necesita o masa critica de alegeri diferite, fata de tendinta generala. Cu toate aceste „neajunsuri” predictia este un important instrument de Cunoastere, pe care autorul il stapaneste excelent. Edagar Cayce spunea ca „Faptul pentru care se fac profetii este sa se avertizeze umanitatea sa se schimbe pentru a ca profetiile sa nu se implineasca”. Noi consideram ca, afirmatia lui Cayce este un adevar relativ (partial), pe care noi ne grabim sa-l completam. Inca din antichitate predictiile au fost asimilate cu prevestiri rele sau apocaliptice. Apocalipsa lui Ioan, Oracolul de la Delfi, predictiile Casandrelor, par sa nu faca exceptie de la regula. Insa predictiile pot fi si pozitive si cunoasterea lor permite oamenilor sa foloseasca aceste oportunitati, lucru pe care il propune si autorul. Insa oamenii, se pare ca de regula, considera binele normal si sunt mai interesati de rau, fara sa-si dea seama, ca de ce te temi nu scapi. Insa asa cum orice alegere ofera doar doua optiuni, nici Evolutia si in consecinta predictia, nu pot face altceva intr-o Creatie bipolara. De aceea, cand se prezinta predictia, ea prezinta tendinta preponderenta de Evolutie. Cunoasterea predictiei permite oamenilor fie sa aleaga in sensul tendintei preponderente, daca le este favorabila, fie sa aleaga in sensul deturnarii tendintei preponderente, daca acesta le este defavorabila. Usor de zis, greu de facut, caci omenirea este o entitate mai mult abstracta, decat concreta si omogena, compusa din individualitati de o uriasa diversitate. In primul rand, multi ignora predictiile, ori le rezuma la horoscoape si superstitii. Acesti oameni considera ca, hazardul si sansa sunt cele care fac diferenta, ci nu alegerile lor proprii. Este un mod elegant de a te deroba de consecintele propriilor alegeri. Horoscoapele ne arata predispozitia astrala, insa omul nu este doar fiul astrelor, ci o rezultanta genetica, o consecinta karmica, care sufera, mai mult sau mai putin, influentele pozitive sau negative, ale mediului. Insa Evolutia fiind un sport individual, predictia poate reprezenta un excelent instrument pentru alegerile individuale si sa devina astfel un motor al Cunoasterii. Autorul si-a dedicat o mare parte din ultimii ani stapanirii acestui important instrument si multi dintre noi i-am recunoscut abilitati superioare celorlalti, in aceasta materie. Evident ca, predictia se poate realiza prin toate instrumentele de Cunoastere, caci predictia nu este altceva decat o cunoastere relativa a viitorului.

In ultima instanta Cunoasterea, ca si Evolutia de altfel, este doar o optiune. Dilema cu privire la faptul, daca Pisica lui Schrodinger este in cutie sau nu, dispare atunci cand deschizi cutia. Orice dubiu sau intrebare dispare, atunci cand alegi sa pui intrebarea corecta, caci citatul biblic „cere si ti se va da” poate fi citit si „intreaba si ti se va raspunde”. Cu siguranta Cunoasterea nu este pusa intr-o cutie ferecata si cu atat mai putin intr-o Cutie a Pandorei, caci ea vine de la Sursa, iar Calea Cunoasterii ne conduce spre Sursa si Adevarul Ei.