CONTRACTUL SOCIAL DE SUCCES SI ADERAEA LA PRINCPIUL DE CONSTITUIRE A UNEI COMNIUNI Noi am conceput aderarea libera, independenta la o comuniune autosutenabila ca o declaratie de aderare la contractul social de suces al unei reusite reprezentata de actul de creere a unei comuniuni, creere realizata prin sustinerea noastra. caci noi am conceput comuniunea nu doar ca un nou mod de viata, dar si ca o reusita.Sigur ca toti cei care la o comuniune adera, au in vedere ca ,si ei fac o alegere reusita. Dar ca alegerea lor sa fie resuita este necesar ca si comuniunea sa fie o reusita, caci nimeni nu dvine adept fervent sau aderent la un esec. Am inspirat couniunile din „Contratul social” al lui Jean Jaques Rousseau, dar nu ca un contract inechitabil intre guverne si indivizi din socieatate, tratati ca niste mase sociale lipsite de existente reale , ci intre indivizi liberi si independenti , care aleg voluntar sa traisca intr-un mod de viata paradisac, ale carei baze noi le-am asigurat. In lumesc orice contract presupune drepturi si obligatiile aferente, drepturile fiind garantate, iar obligatiile fiind impuse si sanctionate prin forta si constrangere pentru a lor nerspectare. Iata ca, contractul social presupune o dubla limitare, deoarece drepturile in sine sunt acordate si limitate si nu tin de naturalete, iar obligatiile sunt o constrangere si o limitatre si mai mare, dublate de o sanctiune pentru a lor nerespectare. In plus constrangerea intervine dupa ce obligatia unui drept aferent nu a fost respecta, iar a ei nerespecatre poate produce dezechilibre in respectiva societate, fara a putea fi reparate ale ei efecte. In plus in societate nu poate sa existe exhidistanta si echitate, oricate contracte sociale ar fi incheiate, caci cei care reglementeaza respectarea contractului social sunt asa numiti reprezentantii celor multi si tot ei stabilesc constrangerile si pedepsele pentru obligatiile nerespecate. Si e greu de ignorat ceea ce intelepciunea populara ne spune ca, cine imparte, parte isi face. Iar masele sociale ,chiar in democratiile reale, nu pot sa sanctioneze reprezentantii autoritatii statale, decat la termene semnificative, cand noi alegeri se vor face, in care cei de la putere au avantaje constand in accesul la putere si la resurse ,de care masele sunt in general lipsite. Chiar daca din cand in cand cate un lider important din mase este ridicat, el este imediat spre putere ademenit, acolo unde de putere , cel mai adesea, va fi corupt, compromitand insasi al maselor ideal si increderea in liderul lor. Oricum atunci raul este deja facut si mortul de la groapa nu poate fi intors. Si astfel masele raman in dezavantaj, care va fi tot mai marit pe parcursul evolutiv. Asa ca am golit contractul social de utopii idealiste despre care Rousseau ne spune si l-am reasezat pe alte baze , si pe princpii in care libertaea, independenta, bunastarea, linistea si pacea si siguranta nu sunt doar garantate, ci si asigurate in realitate. De aceea aderarea la principiul de constituire a unei comuniuni nu reprezita un contract social , ci mai mult aderarea la un mod de viata real, nu doar promis sau garantat p[rintr-un contract social nescris , ci doar subinteles. Si ce isi propue comuniunea este diferit de ceea ce contractul social propune. Caci contractul social isi propune cu intentii laudabile, dar vadit utopice, sa puna pe baze principiale relatiile sociale, care sunt privite ca parteneriate sociale de tip mase-guverne, in care se asigura o specializare in activitatile din societate, pentru a se obtine o eficienta mai mare. Dar doua promisiuni sau angajamente arareori vor fi repectate in concomitente si integraliate si mai degraba fiecare parte o sa astepte ca cealalta obligatiile ei sa si le implineasca si aceasta sa fie scuza si justifiucare de ce una din parti nu isi indeplineste obligatiile sale. Caci intr-o relatie bazata pe reciproce asteptari nu piutemn vorbi de realizari, ci doar de reprosuri, critici si conflicte si realizari foarte putine si foarte putin semnificative. De aceea am asigurat pentru trei ani de zile toate resursele necesare pentru o viata traita in bunastare , liniste si pace, dar si mijloacelew necesare unei activitati libere, indepndente si foarte eficiente, precum si realizarea de schimburi de produse, golite de procese parazitare sau distructive ori speculative. Aderand la comuniune nimeni nu poate spune ca, noi nu ne-am indeplinit angajamentele noastre referitoare la comuniune, caci fara asta comuniunea nu poate sa existe. Sitauatia asta nici nu perite nimanui sa carcoteasca , sa peroreze cum lucruile ar trebui facute si nici asupra altora a dispune. Am spus odata ca, cea mai mare durere pentru multi din lumea asta este sa constate ca, fafa de ei si fata de nimeni nu ai nici un fel de dependenta si astfel cu prvire la tine in seama nu prea poate sa se bage. Dar oricine va fi liber sa arate a sa cretivitate, cum lucrurile pot fi facate mai bine, devenind creator de modele de reusite benefice pentru toti ca pentru sine si care evident ii vor aduce din partea celorlalti o binemeritata apreciere si recunostinta si o pretuire profunda. Oamenii, exceptandu-i pe atei, ca sunt oameni si ei, nu sunt atat de deranjati ca Dumnezeu exista si ca de ei nu asculta, cat de faptul ca ceilalti par, de ceea ce spun si fac ei, dezinteresati.Pentru a schimba deprinderea omeneasca dobandita in un lung sir de vieti in Existenta, trebuie sa creezi un mod de viata , a carui calitate impune omului o alta atitudine, caci altfel din acel mod de viata se autoexclude si nu are unde sa mearga , caci vechiul mod de viata incepe sa moara. Daca contractul social presupune un acord recuiproc consensual, comuniunea presupune o aderare libera, independenta si voluntara la un mod de viata, care exista si care asigura o calitate superioara pentru viata si fiinta. Si asa cum am spus mereu, fiecare dintre noi nu poate contribui la in O Lume mai Buna a trai , decat el mai bun a dveni. Daca comuniunea iti ofera un mod de viata de un standard, pe care nul-ai cunoscut niciodata , va fi necesar ca si tu propriile standasde sa le ridici la acelasi nivel sau macar apropiat, manifestand macar o mica parte din uriasul tau potential latent. Pe de alta parte descoperindu-se in comuniuni fiecare pe sine si uriaselel lui potentialuri latentente, capabile sa creez miracole, el reuseste sa evolueze si astfel mai bun devine. Comuniunile nostre sunt astfel concepute, incat ele nu trebuie prin constragere sau prin forta si pedepse aparate, ci sunt de scutul de protectie aparate si de principiul de constituire. Ele nu pot fi nici distruse, nici cucerite, nici parazitate. Caci ele sunt dar de la Divinitate, arce in aceste apocalipse evolutive, care permit fiecaruia sa se intoarca spre sine si sa descopere esentele sale Divine. Aceste adeziuni nu trebuie sa astepte patru ani, pentru a se putea retrage sau exprima intr-un alt mod si o pot face permanent, fie integrandu-se tot mai bine in comniuni, fie parasindu-le indiferent din ce motiv, inainte ca cineva de aceasta sa fie afectat. Comuniunile nu pedepsesc, nu discrimineaza, dar nici evolutia nimaniu nu i-o garanteaza, ci doar cadrul pentru evolutie propice il creaza, dar evolutia va ramane o alegere personala . Daca in contractul social intra entitati sociale abstracte, in aderarea la comuniune fiecare poate liber , indpendent si voluntar sa exprime a sa adeziune sau a ei incetare. Tocmai aceasta libertate deplina ne permite creativitatea deplina , dar si presupune o responsabilitate mai mare pentru alegerile de noi facute, ca instrumente prin care devenim demiurgii propriilor noastre destine. Daca in contractul social fiecare din parti are de la cealalta asteptari mai mari decat fata de sine, in aderarea la principiul de constituire a unei comuniuni fiecare poate avea doar fata de el asteptari, caci ale sale realizari vor fi conforme cu alegerile lui. In comuniuni sunt toti dumnezei, dar nu toti vor continua a se Indumnezeii, doar pentru ca au ales gresit, nu pentru ca Dumnezeu i-ar fi pedepsit. E necesar sa intelegem foarte clar ca, Dumnezeu nu este participant la procesul nostru evolutiv, ci sustinatorul lui, atunci and alegem conform cu Softul lui Dumnezeu, adica alegem sa ne Indumnezeim. In caz contrar nu este preocupat de ceea ce vrem si facem noi , caci consecintele acestora doar noi o sa le suportam, fara ca pe el , astfel, sa il suparam. Contractul social opereaza cu doua abstractiuni sociale, repspectiv mase si guverne, pe cand comuniunile opereaza cu doua entitati reale si concrete, si anume comniunile existente si cei ce la ele au ales sa adere. Contractul social incearca sa regelementeze societatea, pricipiul de constituire a comuniunii nu reglementeaza ceva anume si iti prezinta o realitate, fata de care poti manifesta sau nu a ta adeziune. Daca contractul social presupune o bipolaritate, in care o polaritate e preponderenta, comuninea permite fiecarei fiinte sa alega, care din polaritatile sale sa fie preponderenta, stiind ca pentru a fi in rezonanta cu ceilalti membrii din comuniunea respectiva, va trebui sa aleaga prepomderenta pentru polaritatea pozitiva, altfel ajunge din comuniune a se autoexclude.Contractul social isi propune sa realizeze in societate echilibre si reciprocitate , comuniunile isi propun sa asigure fiecarei fiinte posibilitati reale de evolutie, acces la o Cunoastere mai inalta si la un mod de viata caracterizat prin solidaritate si echidistanta. Cei ce adera la principiul comun de constituire a unei comuniuni nu pot fi decat solidari intre ei , caci au ales independent si liber un principiu comun si nu sant niste rivali vare icearca sa intre in gratiile aceleasi femei. Glumind, o sa spun ca, si daca ar fi rivali, ar fi un gest inutil, caci femeia de ei ravnita, ma prefera pe mine ca fiinta apropiata, dar nu atat de apropiata cat este lengeria ei intima. Principiul este cel care creaza aceata solaritate naturala , ci nu o solidaritate pe alegeri individuiale bazata. Daca contractul social isi propune perfectionarea organizarii societatii, comuniune isi propune sa ofere conditiile necesere oricarei fiite pentru a ei evolutie. Din nou societatea este o abstractiune, pe cand fiinta nu este doar o realitate concreta, dar si o creatie Divina. Contractul social procalama societatea ca biserica laica, comuniunea recunoaste fiintei esentele ei Divine si Induimnezeirea ca scop al Evolutiei in Existenta. Daca contractul social al lui Rousseau a ramas o utopie, comniunile sunt deja o realitate vie. Si unul si altele nu s-au vrut a fi decat vehicule pentru a fiintei evolutie , dar contractul social a ramas un deziderat neatins, iar comuniuile o realitate au devenit. Evident ca dezideratele nu au cum sa isi atinga aspiratiile , pe cand in comuniune ele sunt deja realitati atinse. Concluzionand, spre finalul acestui subcapitol, putem sa afirmam, ca adeziunea la comuniuni nu este un contract social propriu zis, ci un acord unilateral liber, independent si voluntar acordat, pentru un existent dupa care acea fiinta a tanjit mult timp si de realul ei fiinta se simte coplesita si orice imaginatie si astepatare a sa in mod infinit depasita.Rolul nostru in acest proces este de receptori ai mesajelor Divine, prin care ni se reveleaza o uluitoare Cunoastere si de curieri ai Darurileor Divine, pe care le predam celor carora le sunt destinate , ceea ce ne face sa traim extazuri beatice, sa devenim creatori de miracole prin Cunoastere si manifestatori de Iubire prin Divinitate. Prin orice contract, fie si el social, in liberatea ta esti ingradit. Orice adeziune libera , independenta si voluntara este un mod de manifestare a liberatii tale depline. Alege si ce ai ales ta va alege pe tine, fie el Rau sau Bine.