Cuvântul, Vibrația și Creația

Cu siguranta ca, pentru a intelege miracolul Existentei si Evolutiei, este necesar sa intelegem intai miracolul Creatiei si apoi legatura continua, cauzala, dintre ele. In Biblie, Ioan, 1:1, ni se spune ca „ La inceput a fost Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Dumnezeu era  Cuvantul. La inceput, el a fost cu Dumnezeu; toate lucrurile s-au facut prin El  si fara El nimic nu s-a facut. In El era viata si viata era lumina oamenilor”. In acest text biblic plin de mesaje esentiale se subliniaza ca, actul Creatiei s-a realizat prin Cuvant, iar Cuvantul era de fapt manifestarea lui Dumnezeu. Fara Cuvant, adica fara manifestarea lui Dumnezeu, nu doar ca nici un lucru nu a fost facut, ci „nimic nu s-a facut ,din cate s-au facut”. Mai mult, „in El (Cuvantul) era viata si viata era lumina oamenilor”. Concluzia ce se poate trage din acest text este simpla si evidenta si anume ca, drept Cauza primordiala a tot ce exista, lucruri, oameni si viata, este manifestarea lui Dumnezeu prin Cuvant. Noi am numit Cuvantul si Adevarul sau Softul lui Dumnezeu pentru aceasta Creatie. Aceasta idee biblica este precedata de una similara, formulata de Thoth cu circa 40 de milenii inaintea lui Ioan. Iata ce ne spune Tabla 12 de smarald a lui Thoth „ In marele inceput, a aparut prima cauza care a adus la fiintare tot ce exista. Tu insuti esti efectul cauzei si, la randul tau, esti cauza pentru alte efecte”. Thoth nu ne spune , cum a aparut aceasta „prima cauza”, insa o fixeaza „ la marele inceput”.  Aceasta inseamna ca „prima cauza” a precedat „marele inceput”. Noi am aratat deja ca, „prima cauza” sau Cauza primordiala, cum o numim noi, a putut apare din Haos, prin Autocontemplare, observand intamplarile care se repeta si coincidentele, care dupa  un anumit numar de repetari si dupa o anumita frecventa a acestor intamplari si coincidente s-a transformat in legitate ordonatoare si apoi orientatoare si in final in Principiu Creator. Haosul este „guvernat” de hazard, pe cand Creatia este guvernata de Principii si este orientata spre un scop ce presupune Evolutia. Existenta privita ca Evolutie nu putea exista in Haos si evident nici viata ca proces precis „reglementat” ordonat si orientat. In Haos nu se creaza nimic, pe cand Creatia inseamna in primul rand creativitate. Mai putem observa ca, Haosul nu se poate mentine in aceasta stare, datorita faptului ca, el nu este perfect, in sensul de a exclude orice coincidenta sau repetarea unor intamplari ori fenomene. Iar acolo unde coincidentele si repetarile apar, evenimentele pot fi prevazute cu un anumit grad de probabilitate, iar ceea ce este cat de putin predictibil, nu mai este haos, ci un fenomen ce se supune unei anumite legitati si este orientat intr-un anumit scop. Am putea spune ca, ceea ce deosebeste net Creatia de Haos este in primul rand legitatea (Principiile guvernatoare) si un scop orientat spre creativitate. Evident, ca toate aceste scrieri se refera la inceputul acestei Creatii, ori noi sustinem si consideram ca o facem cu argumente logice si convingatoare, ca aceasta Creatie este a doua din Spirala evolutiva a Creatiilor, adica Creatia Arhitecturala, care urmeaza pimei Creatiei din aceasta Spirala, respectiv Creatia Sculpturala. In acesta situatie nu se mai pune problema, de unde a aparut Cauza primordiala, din moment ce ea exista deja si avea deja „in palmares” o Creatie ce a „parcurs” scala evolutiva.

Noi spunem ca, doar aceasta Spirala evolutiva are un inceput, dar nu si un sfarsit, iar Creatiile ce o compun nu au inceput, cu exceptia primei si toate nu au nici un sfarsit. Noi „punem” momentul aparitiei Principiului Creator la Inceputul Inceputurilor, adica la inceputul Spiralei evolutive a Creatiilor. Si nu facem acest lucru pentru a indeparta de aceasta omenire acel moment, ci doar pentru a prezenta un tablou clar si coerent al Sistemului existential universal si a Principiilor dupa care el evolueaza. Apoi, raportam acest tablou la tot ce a descoperit pana in prezent, in materie de Cunoastere, aceasta omenire. Si cum noi afirmam ca, deja actuala omenire a descoperit Cunoasterea necesara, care sa ii permita sa realizeze un Mare Salt pe Scara Evolutiei, aceasta Cunoastere ar trebui sa confirme covarsitor teoria noastra, daca ea este corecta. Gregg Braden ne spune : „Cuvantul era sunetul sau vibratia care a initiat Creatia”. Cu tot respectul pe care il purtam marelui ganditor si aici opiniile noastre difera , deoarece noi consideram Cuvantul, nu un sunet sau o vibratie, ci Adevarul sau Softul lui Dumnezeu, Programul cu care Dumnezeu si-a „dotat” Creatia, pentru ca aceasta sa poata realiza o Evolutie continua, sinusoidala, dar mereu ascendenta. Noi sustinem ca, vibratia este manifestarea Iubirii Divine in Creatie, Iubirea Divina devenind vibranta intr-o Creatie bipolara, tocmai pentru a-i putea „ atinge” si anima ambii poli ai Creatiei Sale bipolare. Omul si celelate creatii nu au aparut dintr-un Program Divin fie el ordonator si evolutiv, dar oarecum rece, caci Viata a aparut ca manifestare a Iubirii Divine, caci un program poate ordona si chiar sustine Evolutia, dar nu poate anima nimic, acest lucru putandu-l realiza doar Iubirea. Faptul ca un Program nu poate crea Viata, este confirmat de insasi Principiile existentiale universale sau de legile ermetice universale, dupa care el functioneaza. Un program ar exclude in primul rand liberul arbitru, pe cand Iubirea ii lasa liberului arbitru suveranitate deplina, caci Iubirea se poate manifesta, chiar daca este sau nu, impartasita de cel iubit. Am putea spune ca, Actul Creatiei este efectul manifestarii Iubirii Divine, pe cand Evolutia in Creatie este guvernata de Softul lui Dumnezeu. Evident ca atat Iubirea, cat si Cuvantul, fiind manifestari ale lui Dumnezeu, ele nu doar ca nu se afla in contradictiesau separate, ci actioneaza unitar si sinergic. Insa repetam, Iubirea anima si sustine Viata, Cuvantul sustine Evolutia in Creatie. Noi mai sustinem ca, de fapt Cuvantul reprezinta Adevarul, adica scopul Cunoasterii fiintei in aceasta Creatie. Aceasta dovedeste ca, relatia Dumnezeu-creatii nu este univoca, ci biunivoca, in sensul ca prin Iubire, Dumnezeu a creat si animat Creatia, iar prin Cuvant, Dumnezeu a stabilit Principiile Evolutiei in Creatie, dar fiinta prin Cunoastere poate descoperii Adevarul lui Dumnezeu, iar prin iubire fiinta poate sa se dizolve in Creator. Am spune ca, tot ce a creat Dumnezeu este impartasit cu Iubire cu creatiile Sale. Greg Braden spune: – Traditiile sanscrite chiar ne ofera”ecoul” primului sunet care a propulsat in „supa” nediferentiata a Creatiei potentiale: „samanta” OM, silaba sanscrita Om insemnand „samanta” a vibratiei originare. Aici suntem de acord cu Maestrul Braden, ai carui discipoli ne declaram fara rezerve, dar asta nu ne impiedica, sa facem niste precizari, pe care le consideram absolut necesare. A nu fi de acord, nu inseamna a fi critic, ci a avea o alta perspectiva asupra realitatii si a cunoaste despre aceasta un alt adevar relativ. Critica e distructiva, subliniind lipsa, opinia este creatoare, focusandu-se pe complementaritate, Evident, respingem fara echivoc orice abordare critica, daca ea nu pune, in locul a ceea ce a criticat, ceva mai bun. Nu sustinem nici abordarile gen „eu nu sunt de acord cu acesta, ci cu acela sau aceia”. Aceste abordari sunt ale celor din „galerie”, care aplauda sau fluiera ce se petrece in „teren”, considerand, ca ei stiu tot, ce si cum trebuie facut, dar care odata ajunsi in teren, isi etaleaza intreg ridicolul si grotescul. Probabil, de aceea Dumnezeu, dupa ce a facut omul, nu a mai facut altceva, gandindu-se ca omul va fi gata sa-L fluiere, pentru cum face si sa-L indrume, cum trebuie facut. Este evident ca, Dumnezeu le stie pe toate, caci cele de mai sus se intampla, aproape ca regula, dupa ce omul a fost creat. Revenind la relatia Cuvant-sunet, vom repeta, ceea ce am mai spus de mai multe ori si anume ca mesajul Adevarului nu se afla doar in Cuvant, nici  doar in literele ce-l compun, ci in tacerea spatiilor dintre litere, cuvinte si randuri, iar muzica (sunetul) este reprezentata, nu de note si tonuri, ci de tacerea spatiului dintre ele. Atunci cand omul tace, Dumnezeu ne vorbeste. Nu repetam adevarurile noastre relative, pentru a le impune in detrimentul altora sau ca adevaruri partiale, ci doar pentru ca, intr-un anumit context am achiesat la un anumit adevar realtiv (subiectiv), care prezentat in alt context, nu il mai impartasim  ca adevar relativ, deoarece consideram ca, adevarul nostru relativ este mai aproape de adevarul partial al acelei realitati. „Samanta” este germenele creator, insa acest germene are o creativitate latenta, care va deveni eclatanta, atunci cand samanta este sadita cu iubire intr-un mediu favorabil germinarii sale. Daca Dumnezeu nu ar fi pus „Samanta Cuvantului” in terenul roditor de creativitate al Iubirii Divine, Samanta Vietii nu ar fi germinat niciodata. Putem spune, nu doar ca toate creatiile sunt rod al manifestarii Dumnezeirii, ci ca ele au primit toate harurile de la Dumnezeu, necesare pentru a-I cunoaste Adevarul si prin iubire sa poata sa se indumnezeiasca. Biblia, Ioan, 4:4 ne spune ca „ Omul nu va trai doar cu paine, ci cu fiecare cuvant care iese din gura lui Dumnezeu”. Yoganda, parca pentru a impaca opinia Maestrului cu a discipolilor sai, printre care ne numaram si noi,  ne spune: „Cuvantul este energie a vietii sau forta vibratorie”. Subscriem la aceasta opinie, nu pentru a nu fi carcotasi cu orice scop, ci pentru ca preferam o afirmatie mai cuprinzatoare, decat una prea sintetica sau doar exemplificativa. Evident, ca aceasta forta vibratorie, despre care noi spunem ca nu iese din „gura” lui Dumnezeu, ci din „Inima” lui Dumnezeu, este o vibratie, asa cum spune Braden „ a unei expresii mai subtile, fundamentale.Toate sunt manifestari dense mentale, a Creatiei, ale unei energii pure manifestata ca vibratie(oscilatie sau frecventa)”. Dar la fel cum Iubirea si Adevarul nu se manifesta univoc in Creatie, caci Creatorul nu „joaca” cu mantinela propriei Creatii, la fel se intampla si cu vibratia. Noi nu doar ca vibram sub influenta animatoare a Iubirii Divine, dar vibrand, la randul nostru cream prin iubire si transformam totul in jurul nostru. Devenim astfel, din efect al Vibratiei, cauze ale vibratiilor. Cand frecventa iluminarii noastre ajunge la nivelul vibratiei Adevarului si cand frecventa iubirii noastre rezoneaza cu Vibratia Iubirii Divine, devenim din manifestari ale Dumnezeirii, indumnezeiri ale creatiilor. Potrivit lui Braden „Daca schimbati frecventa energiei, schimbati si tiparele prin care se va manifesta energia”. Aceasta afirmatie urmeaza sa fie corelata cu cea a lui Max Planck, potrivit caruia „ Intreaga materie este creata si exista in virtutea unei forte ce face sa vibreze particulele atomului si mentine existenta acestui atom, care este cel mai mic sistem solar”. Stiinta recenta a adus un amendament la aceasta afirmatie, in sensul precizari faptului ca, aceasta forta vibratorie nu este una singura, ci de fapt exista doua asfel de forte vibratorii, ce actioneaza practic in acelasi sens, adica una de atractie in cadrul atomului si una de respingere intre atomi. A nu se confunda aceste doua forte cu cele patru forte fundamentale pe care stiinta se chinuie sa le unifice in una singura. Din aceste doua forte, una de atractie si una de respingere, desi pare paradoxal, cea mai puternica este cea de respingere dintre atomi, manifestata prin electronii de pe stratul lor exterior. Subliniem ca amandoua aceste forte actioneaza in aceasi directie si asigura impreuna mentinerea integritatii si stabilitatii atomului. Asa se explica, de ce fuziunea nucleara produce infinit mai multa energie, decat fisiunea nucleara, deoarece fortele de respingere dintre atomi sunt covarsitoare in raport cu fortele de atractie ce tin integru acest atom.

Din pacate omenirea a extins aceasta legitate si la viata sociala, ordinea sociala fiind asigurata mai mult prin coercitiune, decat prin atractie, aderare la un principiu comun. In acest context, nici nu am mai putea afirma ca, fortele de atractie din interiorul atomului ii asigura acestuia integritatea. Insusi Laureatul Premiului Nobel pentru fizica, Max Planck, face o supozitie  imperativa, cu valoare de afirmatie ca „Trebuie sa presupunem ca, in spatele acestei forte exista o minte  constienta si inteligenta. Aceasta minte este matricea pentru intreaga materie”, insa precizand in continuare ca „Materia, ca atare nu exista”. In consecinta, atunci cand afimam, ca intrega Creatie se manifesta prin vibratie, nu reducem Creatia la materie si nici nu privim materia ca lumea solidelor, lichidelor si gazoaselor, ci ca modalitate de manifestare a energiei, a vibratiei. Intreaga realitate din jurul nostru nu este altceva decat o tesatura energetico-vibrationala de diferite densitati si intensitati. Paradoxal, dar lumea solidelor materiale este reprezentata de acest tip de tesatura, care are cea mai inalta densitate si cea mai joasa vibratie. De fapt, doar aparent paradoxal, deoarece undele vibrationale de mare amplitudine au o frecventa foarte scazuta. Evident, ca „tesatura de unde”, realizata astfel, va fi densa, insa frecventa ei va fi foarte joasa. Frecventa joasa, care confera un grad mai mare de stabilitate si densitatea mare de unde vibrationale, confera acea consistenta si stabilitate fizica specifica solidelor. Per a contrario, cu cat frecventa va fi mai inalta, cu atat amplitudinea undei va fi mai mica, creeindu-se „un spatiu” intre undele vibrationale, spatiu ce confera o transparenta mai mare sau mai mica, mediului pe care ele il ocupa. Atunci cand vibratia se apropie de frecventa Iubirii, si Cunoasterea de frecventa Luminii, atunci vibratia creatiilor incepe sa rezoneze cu Vibratia Divina. Acest lucru il confirma si Alan Seale cand spune ca „Sufletul se afla la un nivel vibrator sau de constiinta foarte ridicat, ramanand foarte aproape de esenta spirituala suprema a individului, Sinele Superior. Eul, pe de alta parte, are frecventa vibratorie mult mai scazuta si  reprezita realitatile materiale si fizice ale vietii. Vibratiile cu frecvente similare se atrag, cele cu frecvente diferite se resping”. Prezenta acestei tesaturi energetico-vibrationale este evidentiata de prezenta unei aure in jurul a tot ce exista in Creatie, inclusiv in jurul hologramelor, nu doar a corpurilor materiale. De fapt, o holograma nu este decat o aura a unei structuri energetico-vibrationale. Tot Alan Seale ne spune un alt adevar si anume ca „Nivelurile exterioare ale constiintei tale au tendinta sa pulseze intr-un ritm similar cu mediul tau exterior” De aici tragem concluzia ca, nu doar omul modeleaza creativ mediul sau inconjurator, ci si mediul inconjurator face acelasi lucru cu omul. Alan Seale mai arata ca, de fapt Creatia se manifesta prin vibratie, formuland reciproca acestui postulat, respectiv ca „Legea vibratiei ne-a invatat ca totul se afla intr-o continua schimbare” si am adauga noi, schimbarea nu este altceva decat transformare, iar transformarea ce serveste Evolutia reprezinta un proces creativ. Tot ce serveste Creatia, presupune Evolutie, iar Evolutia presupune transformarea. Actul modulator al creativitatii este in ultima instanta, redus la esenta sa, un act modulator al vibratiei. Am sugerat, convingator speram, mai sus, ca intreaga Creatie si Evolutia ei prin creatiile sale sunt efectul manifestarii Iubirii si Luminii Divine, Iubirea dand nastere Creatiei si  animand-o, precum si sustinandu-i Evolutia, iar Lumina „alimentand” Cunoasterea, care sa permita fiintei sa descopere Adevarul sau Programul lui Dumnezeu, dupa care evolueaza aceasta Creatie. De aici tragem concluzia ca, nu putem privi Creatia ca un scop in Sine al lui Dumnezeu, ci doar ca una din infinitele manifestari ale Lui. Evident, asa cum sugereaza si numele, prin Creatie, Dumnezeu a manifestat Creatorul, adica si-a manifestat creativitate. Dar Atotputernicia si Omnistienta nu se reduc la atat, asa cum nu poti reduce Infinitul la ceva finit sau definit. Insa asa cum am spus, in tot ce creeaza Dumnezeu, El se si manifesta prin toate puterile Sale. Astfel fiinta nu este doar inteligenta si plina de simtire pentru a putea cunoaste Adevarul lui Dumnezeu si nu doar iubeste pentru a putea cunoaste Iubirea, ci are puteri creative, pentru ca, prin familia de fiinte din care face parte, sa poata descoperi, recreand, Creatia. Creativitatii i s-au dat o multime de definitii si desi John Chaffee ne spune ca, de fapt „Creativitatea ramane ceva ce nu putem defini, ceva spre care aspiram”, noi ne-am oprit la trei definitii scurte ale creativitatii, pe care le consideram sugestive si chiar elocvente.

Prima definitie este data de Lesley Dormen si Peter Edidin: „Creativitatea inseamna acel moment de mare intuitie, cand cineva vede lumea, o problema sau o idee intr-un mod nou”. Arthur Koestler afirma „ Creativitatea este o cununie intre ideile care inainte erau straine unele de altele”. In sfarsit, definitia lui Jerome Bruner este „Creativitatea  este saltul miraculos, inexplicabil, pe care il face imaginatia, permitand  nasterea unei idei noi, originale”. Fara a intra intr-o competitie de definire a creativitatii cu cineva, noi afirmam constant, explicit si implicit, ca de fapt creativitatea, alaturi de iubire si cunoastere, este unul din principalele moduri de manifestare a lui Dumnezeu, de catre om. Am sustinut mereu ca, nu putem sa consideram creatiile lui Dumnezeu, decat creatori sau cocreatori. Fara creativitate Evolutia ar fi imposibila si Cunoasterea nu doar imposibila, dar si inutila. Creativitatea este scara Evolutiei. Cu fiecare descoperire sau creere a noului, mai urcam o treapta pe scara Evolutiei. John Chaffee este mult mai transant decat noi  atunci cand afirma ca „Fara creativitate, fiintele umane nu ar fi mai mult decat o specie de primate care se hranesc cu graunte si carne cruda.” Daca zeii au manifestat iubire si respect pentru creatiile lor, creandu-le dupa chipul si asemanarea lor, creativitatea este trasatura genetica a creatiilor, care demostreaza filiatia divina a lor. Evident, ca nu restrangem creativitatea la inventiile stiintifice sau descoperirile tehnologice si nici la producerea de lucruri noi, superioare celor produse anterior. Creativitatea se alimenteaza din imaginatie, iar imaginatia „se inspira” din tot ce deja a fost creat. Prin creativitate sinele isi ia drept model Sinele, astfel ca prin autodesavarsire sa atinga „starea” de Sine. Pornind de la ce spunea Socrate si anume ca „Viata nerealizata nu merita traita”, vom concluziona, ca a o trai fara a crea, inseamna a vegeta, nu a trai. Din pacate o mare parte a omenirii confunda stabilitatea si siguranta cu neschimbarea si rutina muncii cu creativitatea, insa fara schimbare nu exista miscare si fara miscare nu exista viata. Apoi, multi oameni tin atat de mult la ideile lor sau la dogmele grupului din care fac parte, incat acest posesivism al cunoasterii, duce la un blocaj al creativitatii. Sau cum spune minunat in unul din cantecele sale Bob Dylan „Cel ce nu este preocupat de faptul ca s-a nascut este preocupat sa moara”. In ultima instanta, creativitatea noastra este amprenta energetica pe care o lasam fiecare in Creatie sau firul care contribuie la realizarea „Tesaturii Existentei”. Exista multe moduri de a ne dezvolta creativitate si o bogata literatura ce serveste acestui scop. Insa preocupat de creativitate este doar acela preocupat de Evolutie, nu cel absorbit total de supravietuire. In Sistemul nostru existential universal aceasta Creatie este doar una dintr-o Spirala evolutiva. Desi e enorm de mult pana departe, nu ne putem face nici macar griji ca, sfarsitul acestei Creatii ar putea insemna sfarsitul Evolutiei noastre. Doar prin creativitate ne putem implini scopul unic existential. Nimeni nu se poate sustrage acestei Creatii si in final nici Evolutiei, insa este liber sa-si faca Evolutia mai grea, impovarand astfel si alti membrii din familia sa spirituala cu mofturile sale evolutive. Din fericire, nimeni nu poate impiedica Evolutia nimanui si asa cum mereu e loc de mai bine pe Calea Evolutiei, oricand poate fi mult mai rau, decat raul insuportabil pe care il suferim uneori. Iar aceste lucruri nu au cauze exterioare, ci sunt doar consecinta alegerilor noastre, constiente si libere. Suntem arhitectii viitorului nostru si cocreatorii „Tesaturii Existentei” prin amprenta energetica pe care o lasam in Creatie. Dumnezeu ne-a dat tot ce ne este necesar in acest scop, dar nu ne impiedica sa risipim aceste daruri sau sa le privim cu aere de mari moftangii. Reapetam aproape obsesiv : Cine nu este multumit de Creatia lui Dumnezeu, nu are decat sa-si faca el o alta creatie. Evident ca va incepe acest proces cu o lunga recreatie, ci nu printr-o profunda meditatie.