Este evident pentru oricine, ca aceste abordari care fac subiectul site-ului si cartilor autorului, nu s-au constituit de la inceput intr-un scop programatic, ci ca ele s-au nascut din anumite experiente cruciale, care si-au lasat o puternica amprenta asupra modului de gandire si de viata al autorului. Cele mai notabile au fost deja amintite in subcapitolul anterior, iar in acest subcapitol le vom prezenta cu detasarea, dar si cu intelegerea, pe care ti le aduc timpul si experienta.
Asa cum am mai afirmat, faptul ca autorul s-a nascut la tara, i-a permis o profunda comuniune cu Natura si cu celelalte regnuri care participa activ la sustinerea vietii taranului. Simplitatea taranului ii confera acestuia acea profunzime si complexitate(sofisticare), despre care vorbea Leonardo da Vinci cu secole in urma. Lucrurile simple sunt aproape intodeauna clare si in consecinta usor de inteles. Dar daca complexitatea „locuieste” in simplitate, asa cum a spus geniul da Vinci, sursa ei nu poate fi decat in Perfectiune. De aceea, din acest univers al autorului nu putea lipsi Creatorul Perfectiunii, Dumnezeu-Insusi, caci baladele si basmele populare ne spun, ca Natura si Dumnezeu participa si concerteaza la implinirea si izbanda(Vinci) actiunii eroului liriric, numind aici omul. In mintea autorului-copil, Dumnezeu se identifica cu odihna, sarbatoarea si bucuria, caci El facea toate aceste lucruri posibile in fiecare duminica sau sarbatorile religioase. In sufletul autorului Dumnezeu nu era prea ocupat, deoarece se ocupa de o lume, care parea a se termina la orizontul urmatoarelor cateva sate. Dincolo de acest orizont exista supranaturalul, acolo unde ciresele sunt cat o lada de fructe, iar merele sunt cat casa. Pranzul luat de tarani sub plopul de la capatul holdei din lunca, crea, nu doar imagini ce ar fi putut inspira si cel mai mare pictor, dar imaginile picturale dansau parca pe armonii formate din cantecele taranilor, al pasarilor, fluieratul adietor al vantului si susurul Somesului. Serile de claca transpuneau lumea de basm in lumea reala, facand astfel, ca realitatea, adesea dura, sa fie imbracata de aura si misterul inefabilului. Taranul vorbeste recoltelor, animalelor si lucrurilor, asa cum vorbeste cu omul. El simte, fara sa stie, ca totul din jur are viata si este interconectat si ca in aceasta comuniune nu are a se teme pentru viata sa si a celor dragi lui. La nunti si baluri ii vedeai pe tinerii tarani dezlantuiti, ca niste furtuni in dansuri ce pareau a descrie desenele fulgerelor si ritmuri prin care ar dori parca sa grabeasca Evolutia.
Dar tocmai pentru ca viata merge inainte si copilaria autorului a ramas intiparita in acele locuri, el urmandu-si studiile la oras, prilej de noi experiente si descoperiri existentiale. Insa lipsa familiei protectoare, mediul scolar, rigid si competitiv, crea in sufletul tanar al autorului un gol urias, pe care Dumnezeu s-a grabit sa-l umple, asa cum umple orice minte golita de ganduri si orice suflet golit de griji, precum ne spune Meister Eckarth. Aceasta comuniune l-a facut pe autor sa considere, ca orice reusita a sa este conditionata de coparticiparea si ajutorul divinului din el. Era vorba de mai mult decat o convingere, adica de o credinta ferma. Dar un asemenea „tandem” nu poate decat sa reuseasca la cel mai inalt nivel, desi divinul ramane intodeauna discret, lasand toate marile merite celui ce-l manifesta.
Insa diabolicul invidios pe aceasta suita de succese in tot sau toate, nu putea ramane cu bratele incrucisate si cu coada nebagata. De aceea, i-a indus insidios autorului ideea ca, el e bun, inteligent si de succes, ceea ce l-a indemnat sa-si doresca si mai mult, adica acele fructe oprite, care-i puteau face rau existentei sale. Si aceste intrigi bine tesute nu au intarziat sa-si produca efectele, iar legenda lansata in timpul studiilor universitare, ca autorul ar fi baiat de Bulibasa, care studiaza dreptul pentru a reprezenta puternica comunitate de tigani din Romania la Geneva, i-au adus acestuia un succes ametitor pe toate planurile. Autorul era rasfatat de profesori, colegi si mai ales de colege, de cunoscuti si de concetateni. Succesul fantastic repurtat intr-un proces cu public pe tema filmului „Sotia lui Jean” l-au transportat si mai mult pe autor din comuniunea cu Dumnezeu spre lumea iluziilor, a caror zei sunt succesul, cuceririle facile si nu intodeauna morale. Insa acest succes i-a adus si o lectie pozitiva autorului, care si-a intemeiat pledoaria pe faptul, ca nu trebuie sa cerem nimanui mai mult decat ceea ce el poate si ca trebuie sa-i judecam pe ceilalti in functie de ce au facut, din ceea ce au putut si nu dupa ce au facut, din ce a trebuit. Insa pentru a sti ce poti, trebuie intai sa incerci si nu doar o singura data. Orice idee, oricat de valoroasa, nepusa in practica, va ramane doar o opinie la bursa barfelor. Dar faima si succesul pun mereu in umbra invatamintele pozitive. Astfel s-a pierdut o vreme autorul in lumea legendei, dandu-si credinta pe sperante si rugaciunile pe dorinte. Cooperarea cu diabolicul parea mult mai facila si mai eficienta, decat comuniunea cu Dumnezeu, deoarece diabolicul se straduieste foarte mult pana te imbrobodeste, caci stie, ca apoi tu il vei sluiji exclusiv pe el, fara ca el sa trebuiasca sa mai faca nimic pentru asta. Daca a ramas mereu invingator, iar victoriile lui erau tot mai mari, autorul nu si-a mai pus intrebarea cu privire la cine este complicele la aceste victorii si nici care este pretul lor?
Aceasta atitudine a manifestat-o autorul si in alte experiente, cum ar fi cea de procuror, care i-a adus iluzia puterii, si in afaceri care i-au adus iluzia puterii bogatiei. Insa in curand va afla, ca tot ce este obtinut prin complicitatea si instigarea diabolicului, este iluzoriu si lipsit de substanta, ba chiar generator de karma si suferinta. Zeii succesului, puterii si bogatiei s-au dovedit a fi zei de lut, care au pus un strat solid de mocirla peste iubirea pura din copilaria si tineretea autorului, dand iubirii astfel chipul hidos al suferintei.
Intre timp o experienta, pe cat de surprinzatoare, pe atat de misterioasa, l-a facut pe autor sa mediteze serios asupra realitatii Universului si Existentei. Ca proaspat om de afaceri autorul a infiintat firma „G.T.S.” alaturi de Sanyi T. si Paulo S., cetatean italian, firma ce continea initialele numelui celor trei, dar se putea „traduce” prin „General Trade System”. In timpul unei seri in care autorul isi astepta cei doi asociati sa se intoarca dintr-o deplasare facuta la Bucuresti, a fost sunat de Zoli(asta tine cu ungurii, vor comenta unii) un alt partener, care i-a spus, ca pe el si pe alti doi colegi l-a sunat o voce metalica precum cea a unui robot, sintetizator sau computer, care repeta continuu „Sanyi e mort! Sanyi e mort!”. Incercarea lor de a inchega un dialog cu acea „voce” era sortita esecului, caci ea repeta metalic si indiferenta mesajul ei. Primul gand al autorului a fost sa sune la spitalelele aflate pe traseul Bucuresti-Brasov si la sediile de politie din orasele aflate pe acest traseu, dar toate raspunsurile infirmau existenta unui accident in acea perioada sau vreun pacient cu acelasi nume. Autorul, impreuna cu prietenii lui Sanyi si prietena acestuia, au convenit sa nu o anunte pe mama lui pana in ziua urmatoare, cand vor avea mai multe informatii si vor verifica daca nu este o gluma proasta a cuiva, care cunostea numerele de telefon ale prietenilor si colegilor de servici ai lui Sanyi. De subliniat, ca intamplarea a avut loc la inceputul anilor 90, cand nu existau telefoane mobile, cel putin in Romania, si ca straniile apeluri au fost facute pe trei numere diferite de telefoane fixe. De asemenea este de precizat, ca in acel mesaj nu se vorbea nimic de Paulo, cu a carui autoturism ei au facut deplasarea la Bucuresti, un Mitzubishi Pajero diesel, precizare importanta, asa cum veti vedea mai tarziu. Dupa circa doua oare si jumatate de la acest moment autorul este sunat de …. Sanyi. Prima reactie a autorului a fost ca Sanyi ii vorbeste din ceruri si de aceea l-a intrebat „De unde vorbesti?”. Sanyi i-a raspuns ca din Brasov si daca nu e foarte tarziu ar dori sa-i faca o vizita si sa-i spuna ceva foarte straniu, fapt acceptat cu bucurie de autor. La intrarea in locuinta autorului a lui Sanyi si Paulo, televizorul din sufragerie s-a stins instantaneu. Sotia autorului s-a dus la mama ei, care locuia intr-un apartament situat exat sub apartamentul lor si a intrebat-o daca i s-a stins televizorul, insa aceasta a spus ca nu s-a stins, caci chiar urmarea programul televiziunii nationale de la aceea ora. Sotia autorului a spus atunci „Acesta nu e Sanyi, ci e doar chipul lui , dar ochii ii sunt parca sticlosi si ireali si chiar vocea pare schimbata.” Sanyi si Paulo au povestit, ca la intorcerea dinspre Bucuresti spre Brasov, pe Centura Ploiestiului, intre cele doua poduri, inainte de drumul care vine de la Targoviste, au vazut venid din stanga lor un glob urias de foc, luminile si radiolul autorismului s-au stins brusc, motiv pentru care Paulo a franat, insa motorul autoturismului continua sa mearga. Cei doi s-au intrebat „Ce a fost asta?” si s-au uitat in jur dupa luminile unui camion sau autovehicul ce ar fi trecut prin zona, insa nu au vazut nici o lumina si nici nu au auzit nici un zgomot, desi dupa putin timp luminile autovehiculului s-au reaprins si radioul a inceput sa refunctioneze, fara ca cineva sa le porneasca. Nedumeriti au urcat in masina si si-au continuat drumul spre Brasov. Insa dupa circa 20-30 de minute de mers se trezesc ca se deplaseaza dispre Brasov spre Ploiesti, oprind la Postul de Politie aflat la intersectia drumului ce venea dinspre Brasov cu centura si respectiv drumul ce ducea in Ploiesti si i-au intrebat pe politisti incotro e Brasovul? Politistii le-au raspuns, ca Brasovul este extat in directia din care vin ei si le-a recomandat sa faca stanga-n’prejur.
De precizat, ca intamparea a avut loc dincolo de acest post de politie, iar globul acela luminos ce s-a indreptat spre ei din stanga, venea dinspre camp, nu de pe una din soselele aflate in zona. Apoi ei au facut calea intoarsa spre Brasov si au relatat autorului cele intamplate. Cateva luni mai tarziu, autorul aflandu-se la Balvanyos, jud Covasna intr-un weekend cu Sanyi si cu un grup mare de prieteni, in timp ce faceau seara o plimbare prin statiune, Sanyi a observat pe cer un corp care-l traversa radiind o lumina puternica continua si deplasandu-se cu o viteze mai mare decat a oricarui avion, dar mai mica decat a unei „stele cazatoare”. Au urmarit cu totii acel corp luminos, care ajuns in apropiera orizontului, a facut un viraj brusc la 90 de grade dreapta si apoi a disparut intr-o explozie de lumina. Ulterior, desi grupul nu era cazat la ultimul etaj al hotelului, toti auzeau pasi ca venind de pe cladire. Mergand la receptie li s-a spus, ca la etajul superior nu este cazat nimeni. Invitat in camerele grupului si receptionerul a auzit acele ciudate tropaituri, motiv pentru care a deschis usa de acces spre acoperisul hotelului, unde nu erau nici macar pasari, avand in vedere ora relativ tarzie a noptii. Tropaiturile au continuat circa 30-40 de minute , fapt ce a produs spaima unora din grup, iar pe altii, printre care si sotia autorului, sa le adreseze „extraterestrilor” mesaje pasnice si invitatia de a se arata. Alte cateva luni mai tarziu autorul se indrepta cu autoturismul condus de Sanyi spre Poiana Brasov, pentru a se intalni cu niste parteneri de afaceri. La un moment dat au vazut un obiect de culoare gri luminos, care trecea aproape razant deasupra copacilor inspre directia Cristian. Sanyi a oprit masina si cei doi s-au uitat in jur, dar n-au vazut nimic si nici nu au auzit nici un zgomot. A doua zi ziarele locale au relatat, ca deasupra depozitului de produse petroliere din Cristian, jud Brasov a stationat circa 90 de minute un corp luminos, perioada in care curentul electric s-a stins in respectivul depozit si in zona invecinata lui. Surpinsi de ineditul evenimentului si auzind de intamplarea lui Sanyi de ceva timp in urma, jurnalistii s-au intalnit cu el si cu autorul, relatand aceasta intamplare in presa locala, argument care exclude orice fantezie tarzie a autorului. De fapt toate cele ce le relateaza autorul ca intamplari, se bucura de bogate si credibile marturii. Un an mai tarziu, intr-o excursie in Egipt „s-a intamplat” ca in grupul lui Sanyi sa fie si celebra profesoara Marioara Godeanu, cunoscuta si ca ”Patroana Piramidei de la Pitesti”, careia Sanyi i-a povestit intamplarea de pe soseaua Bucuresti-Ploiesti, iar explicatia doamnei profesoare este, apreciem noi, mai mult decat elocventa. Domnia sa afirma, ca cei doi s-au aflat intr-o tentativa de rapire extraterestra, insa fiind intr-un „jeep” diesel, motorul acestuia continua sa functioneze autonom si daca alimentarea cu curent electric inceteaza. Vibratia produsa de motor a interferat cu vibratia „vehiculului extraterestru” ceea ce a determinat abandonarea autoturismului la circa 20-30 km distanta fata de locul „tentativei de rapire” si pe sensul opus de mers fata de cel din momentul tentativei. Timpul relativ scurt in care s-au produs toate aceste incredibile evenimente, rezida din atemporalitatea ce exista in interiorul navelor extraterestre sau oricum viteza infinit mai mica de curgere a timpului in ele datorita unor distorsiuni energetico-vibrationale a continuumului spatiu-timp in astfel de nave, distorsiuni generate de vibratii de frecvente foarte inalte si variabile pe o banda foarte larga.
Cu aceasi ocazie, distinsa si reputata profesoara, i-a explicat lui Sanyi si fenomenul bilocatiei cu privire la acelasi personaj ce apare in fotografiile lor in aceasi zi, una facuta la Hurgada si alta in Cairo. Cu aceasta ocazie autorul afirma, ca demersurile lui ulterioare vor repune in binemeritatele lor drepturi pe domna Godeanu, Dumitru Constantin Dulcan si alti reputati pionieri autohtoni ai Cunoasterii, care au suferit o perioada de „handicapul”, ce va deveni oportunitate, de a fi romani. Si spunem asta fara nici o urma de nationalism sau misticism zamolxenian, ci pornind de la principiul ca „omul sfinteste locul” si ca nu intamplator locul unde au trait si traiesc acesti pionieri ai Cunoasterii, a fost numit de Papa Paul al II- lea drept „Gradina Maicii Domnului”. Nu este decat o oportunitate universala, atunci cand marile spirite se intalnesc cu teatrele marilor evenimente ale Evolutiei. La inceput Sanyi l-a rugat pe autor sa nu vorbeasca public despre aceste lucruri pentru a nu o tulbura pe mama sa, dar si dupa moartea mamei sale Sanyi a evitat constant acest subiect. Convingerea autorului este, ca fiecare din ei pot realiza un contact telepatic cu fiinte extraterestre, dar de polaritate opusa. Unele dintre aceste fiinte sunt chiar incorporate pe Pamant si constituie acei mari initiati, care se ocupa de evolutia fiecaruia dintre cei doi si a semenilor lor de aceasi polaritate predominanta. Ei au ramas mereu extraordinari prieteni, dar se pare ca s-au decis sa exploreze fatete opuse ale realitatii, insa nici una nefiind mai putin autentica decat cealalta. Autorul i-a spus mereu lui Sanyi, ca lumea celor care-l initiaza nu va mai fi aceasta lume si ca ori va trebui sa-i urmeze in alte lumi dominate de negativitate, ori va trebui sa se resemneze si sa constate cum pozitivitatea va prelua conducerea evenimentelor, ce vor avea loc pentru milenii pe Noul Pamant. Autorul nu sugereaza ca Sanyi ar fi ales negativitatea, ci doar, ca zambetul tonic din tineretealui Sanyi, odata redobandit impreuna cu puritatea gandurilor si aspiratiilor sale, pot fi suficiente pentru a-l calauzi spre O Lume mai Buna. Oricum autorul va avea mereu usa deschisa pentru spiritul tanarului Sanyi, pe care l-a pus la masa sa si l-a tratat ca egal, impartind cu el aproape totul, cu exceptia riscurilor. Celor carora considera cele relatate de autor, impotriva martorilor vii si a marturiilor de netagaduit, ca reprezinta un scenariu SF de proasta factura, autorul le ofera un scenariu mult mai palpitant, desi ireal, dar care ar putea reprezenta cealalta optiune a realitatii. Sa spunem ca Sanyi era un fiu al extraterestrilor trimis sa se intrupeze in aceasta lume si a aduce principiile „parintilor lui celesti” pe Pamant. La un moment dat acestia constatand ca Sanyi cade sub influenta „nesanatoasa” a autorului, se gandesc sa-si recupereze fiul si eventual sa-l reseteze pe principiile lor, ceea ce sa recunoastem, reprezinta ambitia considerata normala a oricarui parinte. Insa asa cum dovedesc faptele, Sanyi trebuia „extras” de langa Paulo, la apropiatii caruia nu a telefonat nimeni, ca e mort nici in Italia natala si nici in Romania, pe care incerca s-o cucereasca. Paulo nu facea parte din planul lor. Insa ce nu au luat in calcul rapitorii e autovehiculul diesel buclucas. Ei au mai gravitat un timp in jurul lui Sanyi, dar in toate tentativele lor el era insotit de unul sau mai multi „intrusi”. In varianta SF a autorului, „parintii celesti” ai lui Sanyi reusesc sa-l extraga de langa Paulo, iar misterioasele telefoane cum ca Sanyi e mort, vor naste suspiciunea mai mult decat rezonabila, ca Paulo l-ar fi ucis pe Sanyi si l-ar fi ingropat intr-un loc secret pe campul de langa Centura Ploiestiului. Suntem siguri, ca terestrii vor fi foarte invidiosi pe aceasta inscenare perfecta a extraterestrilor. Paulo se vede naucit de acuzatii si de faptul, ca afirmatiile lui sunt luate drept niste fictiuni de prost gust. Atunci Paulo apeleaza la autor pentru a-l apara el, daca crede in nevinovatia sa. Autorul accepta, dar nu incearca o aparare terestra, stiind ca „astia” sunt autisti intentionat si nu aud decat ce le convine. Asa ca prin mesaje pline de iubire il convinge pe Sanyi sa se reintoarca pe Pamant, pentru a-si continua evolutia si misiunea aici. „Parintii celesti” ai lui Sanyi neputandu-se opune alegerii sale, il „cipeaza” totusi cu principiile lor si desi astfel il va salva de la condamnare pe Paulo, el va urma principiile lumi din care vine pentru evolutia sa. Paulo se casatoreste cu o romanca de origine maghiara, are o fetita si lucreaza pentru o firma de textile italiana din Romania. Fratele lui, Andreea, incearca pe cai extrasenzoriale sa exploreze lumi extraterestre, pe care le simte, dar nu le poate atinge prin mijloace terestre, ce tin de asa zisa normalitate. Experienta e traumatica, Paulo si Andrea, doi barbati frumosi, devin niste victime ale propriei cautari, subliniind inca odata, pentru cine nu era convins, ca frumusetea se ofileste, daca nu este alimentata cu iubire. Evident ca autorul va va lasa pe fiecare, sa brodati cum doriti acest scenariu, introducand elemente horor, atat de bine digerate de generatia tanara si nu numai, care cauta spaime mai mari, pentru a scapa de propriile ei spaime.
Poate ca experienta care isi va pune in timp cel mai mult amprenta asupra autorului in afara de boala fiului sau, este vizita pe care sotia sa si fiul lor au facut-o la celebra vizionara bulgara Vanga in anul 1995. Vizita a fost facilitata de un partener de afaceri bulgar al autorului, partener care in perioada comunista a detinut diferite demnitati politice si acum isi punea in valoare relatiile construite in acel timp. Fiica lui Natasa, profesoara de engleza ca sotia autorului, a facilitat traducerea spuselor vizionarei, talmacite de o nepoata. Multumirile pe care autorul le indreapta spre cei doi si cu aceasta ocazie se doresc si o oferta de sprijin concret in ceea ce cei doi considera ca le-ar fi util lor si semenilor lor. Odata ajunsi in fata vizionarei aceasta ii spune sotiei autorului ca „este si tatal tau aici”, indicand cu mana un gest spre lumea spiritelor. De precizat ca la acea data tatal sotiei autorului murise de aproape zece ani. Apoi vizionara a spus sotiei autorului „Sotul tau nu a venit, dar poate ca nu a vrut sa afle ce incercari mari il asteapta in urmatorii zece ani. Daca va depasi aceste incercari steaua lui va stralucii foarte tare”. Despre fiu vizionara a spus „ In urmatorii doi ani, intre varsta de 14-16 ani fiul tau va trece printr-o mare cumpana. Daca va reusi sa treaca acesta cumpana se va vindeca, iar steaua lui va straluci mult mai tare si mai de durata ca steaua tatului sau. Va propun sa-i fiu nasa spirituala si sa imi aduceti la urmatoarea vizita niste haine de cand era mic si un peste.” Deasemenea a recomandat ca unele lucruri ale fiului sa fie puse intr-un cosulet si puse pe apa unui rau. A doua vizita nu a mai avut loc si pentru ca din diferite motive parintii au amanat-o, iar in mai putin de un an de la acel moment Vanga a plecat in lumea spiritelor, cu care avea lungi si deosebit de profunde conversatii si comunicari de informatii. Insa Vanga a ramas in inima fiului autorului si a parintilor lui de-a pururi nasa sa spirituala. In acel interval de cumpana prevazut de Vanga, fiul autorului a avut o operatie la ambele membre inferioare, operatie efectuata de un celebru chirurg din Oklahoma. Operatia a fost o bijuterie estetica, insa efectul ei nu a fost de duratata. Cativa ani mai tarziu interventia chirurgicala a medicului St. Cristea a pus in valoare pregatirea multidisciplinara a specialistilor romani, chirurgul Cristea studiind si modul de actiune a bolii fiului autorului si a efectuat interventii chirurgicale in asa maniera, ca ele sa contracareze actiunea bolii asupra membrelor inferioare ale fiului autorului. Timpul a trecut, cumpana si incercarile au fost depasite si iata-l pe fiul autorului indreptandu-si hotarat pasii, sinergic si concertat, in sensul actiunii universale in sistemul nostru solar pentru cateva milenii. Restul este doar o chestiune de timp, a carei curgere terestra este tot mai accelerata si profetiile lui Vanga vor deveni realitate. De subliniat ca Vanga vorbea de incercari si cumpene, ceea ce subliniaza ca in evolutia noastra, decisiv nu este ceea ce numim noi destin, ci alegerile noastre. Spiritele din astral cu care comunica Vanga vedeau tendinte de evolutie, tendinte care puteau fi schimbate prin alegerile facute de fiecare din noi in momentele de cumpana sau cu ocazia unor incercari. Fiul autorului a si reusit sa decodifice modul in care Vanga reusea sa comunice cu spiritele din astral, fenomen ce o sa-l prezentam in subcapitolul „Despre vise” in care vom face o paralela a fenomenului Vanga cu visele din somnul REM. La 20 de ani de la acea experienta autorul a visat-o pe Vanga, pe care a intrebat-o unde este acel loc asemanator cu Petrici din Bulgaria, in care a prevestit desavarsirea vindecarii fiului sau, iar spirtul vizionarei i-a raspuns ca acel loc este in Sinaia sau in apropiere de Sinaia, iar la acest lucru va contribui dr. A.D., un specialist cu haruri si largi deschideri spre lumea spirituala, adaugand „Stie el cum de la noi”. Verificarile ulterioare facute de autor au relevat faptul ca Baile Telega, au o actiune asemanatoare ca cele din zona Petrici. Facand un joc de cuvinte vom spune ca, in cazul fiului autorului, la Telega boala se dezleaga, in acest caz Magia alba realizand-o Natura.Numai cine urmareste, atent si rabdator, mesajele Universului, va reusi realizarea miracolului.
Alte repere cruciale pentru autor le-au reprezentat cele doua experiente in apropierea mortii(EAM) pe care acesta le-a avut in 21 si 27 noiembrie 1997, identice ca mod de producere, dar total diferite ca mod de traire. In dimineata zilei de duminica 21.11.1997 sotia autorului il gaseste pe acesta inert in cada plina cu apa din baie. Dupa cateva incercari pline de compasiune si iubire prin care sotia il implora pe autor „sa se trezeasca”, in timp ce a evacuat apa din cada, a deschis usa si fereastra baii larg, aceasta a sunat la Salvare si a rugat niste vecini sa o ajute sa puna un halat pe autorul inert si sa-i ajute pe cei de la Salvare sa-l transporte pe scarile interioare imobilului. In tot acest timp autorul auzea tot ce-i spune sotia si tot ce fac cei din jur, cum il imbraca cu halatul, cum este transportat pe targa, vazandu-si corpul si pe cei din jur de undeva de sus. Ba, la coborarea pe scara interioara a imobilului observand ca halatul i s-a desfacut si atarna pe langa targa , autorul a incercat un gest reflex sa-si acopere cu halatul zonele intime, insa el era inert. Sotia si un vecin, parca citindu-i gandurile, au reparat aceasta impudicitate. Odata pus autorul in ambulanta, soferul acesteia a pus in functiune sirena si a pornit in tromba. In doar circa 3-5 minute cat i-au trebuit ambulantei sa ajunga din fata casei autorului in fata Spitalului Judetean, autorul a incetat sa mai auda dialogul dintre sotia sa si medicul de pe ambulanta, fosta doamna Stanescu, o fosta vecina a lor. In acest timp el a constientizat ca e mort si se inalta printr-un tunel de lumina, derulandu-i-se prin minte intamplari din viata inclusiv din copilarie. La un moment dat a ajuns intr-un spatiu deschis, acoperit doar de cer , unde a fost intampinat ca pentru onor de rudele sale decedate, cunoscute sau nu, aliniate in partea sa stanga. Aceste rude aveau chipul maturitatii si nu cel din momentul mortii, erau imbracate , dar piciorele lor pareau cufundate intr-un fel de ceata. De fapt corpul acestor rude parea mai mult o holograma decat unul fizic. Dupa ce i-au urat bun venit, rudele l-au intrebat pe autor ce are de gand sa faca? El le-a raspuns ca, vrea sa-i ceara lui Dumnezeu sa se intoarca, deoarece nu a rezolvat problemele de sanatate ale fiului sau. Tatal in aprobarea tuturor celor „prezenti” acolo i-a raspuns „Dragul meu! Dupa ce viata ai dus, nu cred ca Dumnezeu va fi de acord, sa te lase sa te intorci!” Atunci autorul a spus ca el se duce si instantaneu au disparut toate rudele sale. A ajuns apoi intr-un urias amfiteatru sub forma de „U” situat sub cerul liber, de un albastru primavaratec, in care se aflau vreo 200-300 de magistrati si grefieri, magistratii imbracati in robe mov, iar unii din grefieri in robe gri-mov sau pur si simplu in haine obisnuite. De subliniat, ca nici picioarele acestora nu erau vizibile de la genuchi in jos, cum nu era vizibila nici vreo pardoseala a amfiteatrului. Acest aspect i-a fost revelat in vise ulterior autorului ca simbol a lipsei oricarui contact si atasament fata de materialitate. Unul din grefieri l-a condus pe autor la un fel de Registratura, unde doua doamne l-au trecut intr-un registru si i-au comunicat autorului cele trei capete ce fac obiectul evaluarii sale. Autorul a spus ca cel de-al treilea capat referitor la lipsa de empatie fata de problemele celor din jur este o eroare si le-a rugat pe cele doua registratoare sa il stearga din registru. Registratoarele i-au raspuns amabil, dar ferm „Aici nu se poate sterge nimic, ce e scris, asa ramane”. Autorul a fost condus din nou in acel amfiteatru, in care magistratii si grefierii aveau pe banci sau sub brat registre de format mare. In timp ce el statea in mijlocul amfiteatrului, deodata pe bolta cereasca a aparut un vartej de nori albi foarte luminosi ce avea parca chipul Dumnezeului pictat de Michelangelo. Autorul a inteles instantaneu ca acel „chip” e Dumnezeu Insusi. Fara a mai astepta, autorul i s-a adresat: „Doamne as vrea sa ma intorc, ca inca nu mi-am rezolvat problemele de sanatate a fiului meu!” Iar Dumnezeu i-a raspuns: „Intoarcete pentru O Lume mai Buna!” In acel moment autorul a izbunict in hohote de plans in ambulanta, repetand spasmodic „N-am murit! N-am murit!” Apoi epuizat nu a mai raspuns la intrebarile sotiiei si nici ale doctoritei, dar a auzit dialogul lor si incurajarile optimiste ale doctoritei adresate sotiei autorului. A fost internat in spitalul de boli neurologice si apoi trimis dupa vreo trei zile, pe cont propriu, la un spital militar din Bucuresti pentru a i se face un RMN. Doctorul de la Bucuresti i-a spus autorului „De ce te-a pus colegul meu pe drumuri, caci nu ai nici o leziune sau afectiune pe creier sau maduva spinarii?” La sase zile de la aceasta intamplare situatia se repeta la indigo, insa autorul nu mai asista la propria moarte si dupa un dialog avut ca in stare de hipnoza cu medicii din spital, dupa circa 30 de minute le spune sotiei si cumnatei sale in camera din spital: „Suntem in anul 2005 si ne aflam intr-o alta dimensiune, dar voi santeti aici si totul este bine” Speriate, cele doua il intreaba pe autor de ce afirma acest lucru, caci suntem in 1997 si in acelasi Brasov ca ieri? Autorul le raspunde „Nu vedeti ca de la camera de spital la seringa de injectie totul este mai evoluat fata de ultima mea internare in acest spital?” Vazandu-si sotia ingrijorata si cumnata speriata, autorul nu a mai insistat pe aceasta tema. Exat din 2005 au inceput preocuparile lui pentru gandire pozitiva, spirtualitate si cunoastere, preocupari care vor da primele roade sesizabile abia in 2010 si de atunci in fiecare zi ele ocupa cea mai mare parte din timpul, mintea si sufletul autorului. Cele doua EAM l-au convins pe autor de eternitatea si universalitatea omului si ca moartea nu este decat parasirea unui vehicul, Existenta continuandu-si Evolutia spre Adevar. Cine nu se mai teme de moarte, va incepe sa nu se teama de nimic. Autorul a inteles ca, desi viata dusa nu il califica printre cei „buni”, Dumnezeu i-a rasplatit cerinta, deoarece autorul nu a dorit sa se intoarca pentru sine, ci pentru fiul sau. Tot ce e facut cu iubire pentru semeni se bucura de tot suportul lui Dumnezeu pentru ca iL manifesta. Apoi indemnul „Intoarce-te pentru O Lume mai Buna”, facut de Dumnezeu autorului, repezinta dovada certa ca o astfel de lume exista, iar descoperirea ei urma sa reprezinte „misiunea” autorului pentru acest bonus de viata oferit de Divinitate de doua ori in sase zile, autorului. Iar acum acea Lume mai Buna incepe sa se deschida pentru acei semeni, care vor avea puterea sa puna iubirea, altruismul si generozitatea deasupra oricaror atasamente, placeri sau rutine, in care egoul a incercat sa ne incatuseze cu largul nostru concurs. Pentru aceasta Noua Lume au coborat din NV inalte copiii nostrii, pentru a ne ghida si a ne deschide noi perspective si noi orizonturi pe Calea Cunoasterii Adevarului. De aceea, imperativul de a deveni mai buni, este o necesitate existentiala si o oportunitate evolutiva a fiecaruia, in aceste vremuri in care pozitivitatea va amplifica pentru milenii tot ce rezoneaza cu ea. In trei luni acest lucru va deveni foarte clar, iar in trei ani despartirea celor doua „lumi” va deveni clara si neta. Fluviul existential bipolar isi schimba cursul predominant pe bratul pozitivitatii. Cine se indreapta in aceasta directie va fi purta de valul sau, celorlati le va fi foarte greu sa inoate contra curentului. Desi tot mai multi oameni isi descopera spontan si natural latura pozitiva, cei mai multi, ca pe vremea lui Noe, sunt absorbiti de banalul cotidian, optiune sinucigasa pentru acest moment de mare oportunitate evolutiva. Altii au acea vanitate, care ii face sa astepte garantii si suport pentru a imbratisa pozitivitatea, de parca Universul nu ar putea Evolua fara acordul lor. Acesti imbecili vanitosi isi pregatesc constient sinucidera evolutiva. Este alegerea lor si o vom respecta, insa pentru multi dintre ei spirite inalte vor cobora, ca sa-i salveze din optuza lor ratacire. Cei mai multi il ignora pe Einstein, cautand solutiile problemelor lor in lumea in care aceste probleme au fost create, uitand si de afirmatia lui Isus „Imparatia mea nu este in acesta lume” Evident ca O Lume mai Buna nu poate fi in aceasta lume, chiar si in logica acestei lumi.
O experienta pe cat de pamanteasca pe atat de cruciala a fost pentru autor vizita, pe care acesta a facut-o sub alta identitate in perioada 22-26.03.2000 in SUA, unde s-a intalnit cu personalitati americane ale timpului si s-au pus bazele unei colaborari intre influenti ong-isti locali si autor. Aceasta vizita a reprezentat pentru autor inceputul unei cai initiatice, ce a durat 12 ani, pana cand autorul s-a simtit pregatit sa isi implineasca „misiunea personala” pe care Dumnezeu l-a indemnat sa si-o asume. In aceasta perioada autorul a inteles, care sunt laboratoarele puterii terestre si ca marii initiati pregatesc planeta noastra si omenirea pentru a rezona cu energiile predominante ce „guverneaza” Evolutia in sistemul nostru solar. Atunci autorul a inteles ca, detinatorii vizibili ai puterii, nu sunt decat niste interfete lipsite de orice putere, folosite in orb, pentru a realiza obiectivele universale in aceasta parte de Univers. Acesti mari initiati stiu ca nimeni nu se poate opune Universului si Softului dupa care Dumnezeu l-a programat sa evolueze. Legaturile autorului cu varfurile lumii bancare, bursiere, de asigurari, dar si cu influente personalitati ale vremii, i-au intarit idea, ca in sufletul oricarei fiinte exista bagheta magica, capabila de a o ridica la rangul zeilor si apoi de a se dilua in Dumnezeu, fara insa a-si pierde identitatea. Insa ca om, fiecare fiinta poate sa iL manifeste prin propriile alegeri pe Dumnezeu, punand in practica irezistibilele principii ale evolutiei universale. Dar pentru a putea face toate astea, e nevoie de un anumit grad de Cunoastere, iar acest site se doreste un reper in acest sens si o provocare pentru fiecare din voi sa deveniti voi insiva, caci oricum altceva nu puteti fi, oricat v-ati stradui.
Vizita in America Latina facuta de autor la sfarsitul lunii mai 2011 a intrunit toate trasaturile unei aventuri pline de mister, pornind de la conditiile in care s-a facut deplasarea, continuand cu intalnirile cu personalitati locale, samani, Jao de Deus, profesori de la Universitatea de metafizica din Buenos Aires si terminand cu cerea „organizatorilor”, ca cei 21 de participanti la misterioasa intalnire sa inregistreze pe reportofon, fara nici un material documentar ajutator, un proiect de dezvoltare globala si proiecte de dezvoltare regionala, in mai putin de 24 de ore. Acesta a fost momentul in care autorul isi depaseste conditia de hamster voluntar in laboratoarele Cunoasterii si Puterii si devine „proiectant” al evolutiei terestre pentru urmatoarele decenii. La scurt timp apar si recompensele promise, ca pentru orice numar prestat cu succes in arena circului existential. Conferirea dreptului de autor asupra Terapiei de Vindecare a Incurabilui se constituie in una din cele mai notabile recompense. Omologarea Strategiei globale si regionale a autorului ca strategie oficiala, a reprezentat nu numai o recompensa, dar si o sursa importanta de Cunoastere, datorita schimburilor de idei si opinii cu specialisti si consilieri din diferite domenii, care nu puneau in discutie strategia, ci doar unele modalitati, tehnice si practice, de infaptuirea ei. Atat autorul cat si specialisti au inclinat unii in fata altora „steagul”, in fata solutiei care se dovedea cea mai buna. Restul nu mai reprezinta decat punerea in scena a unor evenimente deja anuntate, incat te cutremura aroganta si suficienta inconstienta a majoritatii semenilor in fata acestor uriase provocari. Iar scuza lor cea mai frecventa este ca, daca majoritatea gandeste ca ei, cei ce gandesc altfel ori sunt sarlatani, ori se inseala. Nu vrem sa jignim pe nimeni, dar poate mai zguduim un pic vanitatea unora, spunand ca aceasta este mentalitate de vite duse la abator sau de vise duse la omor. Recunoastem inalta maiestrie a maleficului in arta manipularii si instigarii, insa ignoranta nu este decat consecinta propriei arogante si suficiente. Dar asa cum am spus mai sus, exista si un semnal pozitiv si anume ca tot mai multi oameni devin spontan mai buni si mai intelepti, desi ei sunt oameni foarte simpli. Acestia simt ceea ce altii nu sunt capabili sa inteleaga si anume, ca singurul mod prin care fiecare din noi poate contribui la instaurarea unei Lumi mai Bune, este sa fim fiecare mai bun. Aceasta lume ne poate cuprinde pe toti, caci nu suntem intr-o competitie cu locuri eligibile limitate. Limitata este doar ratiunea si simtirea unora, din pacate a majoritatii dintre noi.
Propecia Blisters commander viagra suisse Propecia Cutaneo Acquistare Cialis Online Sicuro Free Shipping Clobetasol For Sale Discount Shop