Viziuni

  Vom incepe acest subcapitol cu un adevar enuntat de fiul autorului „ Portile Evolutiei se deschid intodeauna spre interior!” Pentru a explicita acest adevar, fiul autorului si-a imaginat o sala de spectacole, in care, la un moment dat se declaseaza un incendiu. Oamenii de ordine se reped sa deschida usile de iesire, care, ca aproape orice usi sau ferestre, se deschid spre interiorul incaperiii pe care le deservesc. Insa multimea panicata s-a repezit spre usi, impingandu-i pe oamenii de ordine spre acestea si impiedicand astfel deschiderea usilor. In final s-a constatat ca au murit si au fost ranite mai multe persoane din cauza acestei busculade decat din cauza incendiului, ca sa nu mai spunem, ca daca nu s-ar fi produs busculada, nimeni nu ar fi fost ucis sau ranit. Acest scenariu s-a produs in multe locuri din lume in ultimii ani. De sublininiat si faptul, ca ceea ce a produs un astfel de accident, este panica si nu incendiul sau o alta cauza exterioara. Insa panica este o traire interioara in fata unei amenintari, atunci cand ne pierdem luciditatea. In consecinta, putem concluziona, ca atat pericolul, cat si salvarea, vin din interior. Frica nu este decat proiectia in exterior a petelor negre din propria Cunoastere. Este evident, ca atunci cand Cunoasterea lumineaza, aceste pete negre  dispar si odata cu ele dispar si proiectiile fantomatice  ale spaimelor noastre. De aceea solutiile la evenimentele care urmeaza nu trebuie cautate in exterior, ci intr-o ordine interioara. Evident, ca acest lucru nu este chiar asa usor de realizat. Fara a se constitui intr-un etalon, autorul a avut nevoie de eforturi sustinute timp de zece ani pentru a ajunge la un autocontrol al starilor si gandurilor lui apropape total. De aceea se si spune, ca cel ce nu se poate stapani pe sine , nu va putea stapani nimic. Autorul pare a contrazice aceste afirmatii, manifestand o aparenta emotionalitate fata de fiul sau, pe care l-ar trata preferential si intr-un fel ar incerca sa-l promoveze social. Total inexat. In primul rand el nu priveste relatia cu fiul lui, ca a unui om cu ceva ce-i apartine si este constient, ca nimeni nu poate face bine sau rau nimanui fara permisiunea sau acceptul tacit al acelei persoane. Autorul nu priveste relatia cu fiul sau nici sub aspectul filiatiei, nici ca genetica si cu atat mai putin ca datorie sociala. El este constient ca fiul sau este o fiinta din familia sa spirituala, care a coborat sa-si ajute parintii si semenii sa se trezeasca si sa-i ghideze spre lumea mai inalta din care a coborat. Nepotelul lui intareste si mai mult aceasta convingere. El este convins ca este reincarnarea zeului egiptean Anubis. Si autorul nu are nici un dubiu cu privire la aceasta. Cine va citi literatura de specialitate in materie si va urmari studiile unor reputati psihologi sau medici, va constata ca sunt prea multe exemple si cazuri, care confirma acest tip de ipoteza, imposibil de explicat altfel. A nu se trage de aici o concluzie gresita, in sensul ca autorul priveste Evolutia ca o afacere de familie, ci ca membrii unei familii spirituale actioneaza independent pe diferite trepte ale Evolutiei, intr-un scop comun. Evident, multi din copiii nostri au venit in acesta lume, unii din lumi mult mai inalte decat cea din care a „coborat” fiul autorului. Autorul si o alta persoana pe care acesta nu o cunoaste i-au spus avocatului Sorin Cristian P. ca fiica lui este o celula desprinsa dintr-o entitate-zeu din N.V. VIII pentru a-si indruma tatal spre intoarcerea Acasa, el insusi ratacit in misiune in aceasta lume. Insa odata intrati in lumea noastra, toti acestia pierd legatura constienta cu lumea din care au coborat si sunt obligati sa respecte legitatile lumii in care au coborat. Pe de alta parte, negativitatea care a condus timp de 13 milenii aceasta omenire, nu este dispusa sa renute atat de usor la suprematie. De aceea, in fata acestui adevarant desant de fiinte pozitive superioare coborate si intrupate pe Pamant, diabolicii cer intariri din aceleasi sfere inalte, dar de semn negativ, caci doar cei din lumi egale sau superioare au cunosterea egala sau superioara celor carora vor incerca sa le contracareze demersurile. Constient ca fiul lui i-a adus trezirea, autorul stie ca si fiul lui „poate cadea in misiune”.

Autorul a fost martor timp de trei luni a unor atacuri psihotronice si de magie neagra foarte puternice asupra fiului sau, fara a interveni, caci stia ca salvarea ca si vulnerabilitatea nu pot veni decat din interior. Din fericire, fiul lui a trecut cu bine aceste grele incercari, iar ce nu te omara, te intareste. Dar sa nu credeti ca diabolicul renunta atat de usor. El se repliaza pe alte paliere, pe care le stapaneste cel mai bine, paliere numite  dorinta, tentatie, competitie, atasament, emotionalitate sau sentimentalism, etc. care pot eroda si cea mai puternica fiinta, asa cum vantul sau apa erodeaza in timp, pe nevazute si insidios, si cea mai puternica stanca. Autorul incearca sa invete din orice experienta, pe care o priveste cu detasare, fara sentimentalisme sau emotionalitati, daruindu-se altruist prin tot ce gandeste si intreprinde, constient ca iubirea generoasa si altruista este Singura Cale a Evolutiei. Autorul isi expune intreaga lui cunoastere tuturor celor ce vor sa o foloseasca, dar nu incearca sa convinga si nici nu incearca sa salveze pe nimeni, in actiuni emotionale ce sucombeeaza ineluctabil in cauze pierdute. El stie ca, pentru a putea face ceva pentru cei dragi si pentru semeni, urmeaza sa se inalte intr-o lume superioara, unica din care putem vedea tot ce se intampla in lumile inferioare ca Evolutie si in care putem cobora din iubire pentru a-i lumina si ghida pe cei rataciti vremelnic in ele, asa cum ratacim unii din noi in prezent. Insa atunci cand acest „vremelnic” este insotit de suferinta si de lipsa unui orizont prea larg, el poate parea mai nesfarsit decat Infinitul. Nu avem dreptul sa intervenim in alegerile unora, iar daca ei ne cer ajutorul, nu trebuie sa-l dam cum ni-l cer ei si sa ne sinucidem odata cu ei, ci sa le aplicam, cum spune fiul autorului, precum salvamarii celor aflati in prag de inec, o lovitura cu muchia palmei peste ceafa pentru a le „paraliza” zbaterea haotica si a-i putea salva. Aceasta lovitura cu muchia palmei metaforice, este reprezentata in cazul nostru prin modele de reusita, care sa fie disponibile, pentru cei ce vor ajunge in pragul inecului datorita propriilor lor nesabuinte. Autorul vede, ca deja unii dintre apropiati par a se resemna, in ceea ce numeste „sinucidere colectiva”, deoarece refuza sa-si accepte confruntarea mastii personalitatii cu propria fiinta, crezand ca daca inchid ochii si isi astupa urechile, realitatea proprie karme va disparea. De aceea, autorul trateaza toate aceste atitudini cu iubire, dar si cu detasare, transmitandu-le tuturor, ce urmeaza sa se intample, ce solutii a ales el, dar fara sa incerce sa-i convinga. Multi dintre ei se amagesc cu speranta, ca poate autorul se inseala. Insa acestea nu sunt nici adevarurile, nici agenda sa, ci adevarurile si agenda Universului, pe a carui val urias autorul a ales sa pluteasca cu bucuria si cu gratia unui surfer foarte bine antrenat si bun cunoscator al „modului de functionare” al acestui val. Un alt aspect cu care se amagesc unii, este ca forta adevarurilor spuse de autor vine din suportul pe care i-l acorda anumite centre de putere din SUA si ca acestea sunt mai mult „adevaruri impuse”, decat adevaruri autentice si universale. Nu uitati, ca cine se gandeste sa ceara ajutor, este un neajutorat sau se considera asa. Asta nu inseamna sa refuzi ajutorul celor din jur, asa cum a facut inecatul care-i reprosa lui Dumnezeu, ca nu i-a raspuns la rugaciuni, i-ar Dumnezeu ii raspunde, ca i-a trimis in ajutor un bustean, o pluta si o barca, dar el a asteptat sa vina personal Dumnezeu sa-l salveze. Iata cat de subtil lucreaza diabolicul asupra noastra prin vanitate, facandu-ne sa credem ca Dumnezeu nu este decat un instrument de ajutor al nostru sau o Lampa a lui Aladdin, menita sa ne satisfaca orice dorinte, formulate prin rugaciuni tot mai imperative, ce se transforma apoi in reprosuri adresate divinitatii.

Revenind la SUA, autorul doar constata ca in „Agenda Universului” in acest fir de nisip universal, SUA este cea mai calificata, pregatita si mai ales interesata, sa infaptuiasca aceasta agenda, deorece „Agenda SUA” rezoneaza cel mai armonios cu „Agenda Universului” in aceste vremuri in sistemul nostru solar. Autorul nu traieste paranoia faptului, ca ar fi scenaristul si regizorul „Agendei terestre a Universului”, ci constiinta ca si-a valorificat potentialul latent, care i-a permis sa transmita un reportaj al evenimentelor care se costituie in „Trecutul viitorului” acestei lumi. Evident, ca asa cum SUA se califica, pentru a manifesta  in aceste vremuri in plan terestru Agenda Universului sau, ca asa cum fiul autorului se califica pentru a prelua stafeta Cunoasterii de la autor si a o duce pe culmi mai inalte si apoi a o preda fiintelor mai evoluate, tot asa autorul stie, ca pentru fiecare din cei doi aceasta reprezinta doar una din cele doua optiuni posibile. Autorul nu-si doreste nimic anume, caci principiul lui este, ca asa cum se intampla, este cel mai bine si este sigur ca Universul poate evolua fara SUA, Cunoasterea poate evolua si fara fiul sau sau el insusi. Insa mai stie, ca nimeni nu ne poate impiedica sa iubim si ca nu avem nevoie de acordul sau acceptul nimanui pentru a iubi si a evolua. Puterea sta in noi, in toti, potential egala, insa noi alegem masura si mijloacele prin care o manifestam. Geniul Eminescu ne-a spus acest lucru, nu doar deosebit de liric si filozofic, dar si deosebit de profund si sugestiv in Lucefarul, care a ales stralucirea si Eternitatea in locul unor nopti dulci, dar efemere, de dragoste. Cine este dispus pentru o placere, dorinta sau atasament sa renunte vremelnic la universalitate, Eternitate si la extazul pe care ti-l ofera explorarea Cunoasterii, va „muri” in efemeritatea acestora si va suferi, atunci cand va constata, ca placerile nu sunt decat niste sirene, care incearca sa ne deturneze din Calea Cunoasterii, pentru a ne supune. Dupa acest lung, dar necesar preambul, sa revenim la titlul si subiectul acestui subcapitol.

Primele „viziuni” au aparut pentru autor, atunci cand incerca sa gaseasca o solutie de anihilare a inscenarilor in cascada fabricate de putere. De multe ori ii cadea o lege in mana, pe care o deschidea exact la articolul  care neutraliza inscenarea, autorul sarind in sus de bucurie si determinandu-l pe fiul lui sa-l indemne inocent „Mai citeste tata!”, facand astfel involuntar si un indemn profetic. Totodata, intamplarile il faceau sa afle lucruri incomode despre agresorii sai, ceea ce-i mai tempera dintr-un reflex instinct de conservare. Acum, autorul nu exclude, ca „supreveghetorii” sa fi intervenit in evolutia evenimentelor, asa cum intervin cercetatorii in „evenimentele” hamsterilor avuti sub observatie si pentru experimentare. Cert este, ca la un moment dat autorul a inceput sa prevada destul de exact, atat inscenarea, cat si modalitatea si instrumentul de punere a ei in practica, iar ce nu te poate surpinde, nu te poate soca si subjuga. Apoi reusea sa anticipeze primele fraze care i le vor spune anchetatorii a doua zi, permitandu-i sa-si pregateasca replici surprinzatoare si deruntante, care ii faceau sa devina defensivi. Transmitand mesaje de „predictie” politica, economica, sociala, financiara sau climatologica, mesaje primite de la partenerii sai, autorul a incercat sa anticipeze singur unele evenimente, dar la inceput a esuat aproape total. Insa faptul ca el a fost ales drept purtator  al acestor mesaje, ii dadea aura uni om al marii puteri, fapt accentuat prin cateva interventii directe sau indirecte a partenerilor autorului in sprijinul acestuia din urma. Anumite experiente, pe care le vom prezenta in subcapitolul urmator, i-au intarit autorului ideea, nu doar ca predictia este posibila, dar ca ea nu este doar un atribut al profetilor, ci un potential al fiecaruia din noi. Cand autorul a inteles, ca predictia este de fapt o probabilitate, supusa confirmarii sau cenzurii liberului arbitru si, ca destinul nu este viitorul nostru predeterminat, ci amprenta energetica pe care o lasam in Univers prin propria evolutie, el a inceput sa intre pe calea cea drepta. Constituindu-se intr-un observator cat mai detasat a evenimentelor, pentru a nu le distorsiona mesajele, autorul a inceput sa-si exploreze potentialul intuitiv, telepatic, predictiv si mai ales sa inteleaga corect mesajul fiecarei experiente. Visele au devenit adevarate „cenacluri existentiale”, iar lecturile au inceput sa-i confirme majoritatea covarsitoare a acestor viziuni. Dar proba de foc a acestor viziuni o reprezenta realitatea. De aceea a inceput sa-si expuna viziunile public tuturor celor dispusi sa le asculte, iar realitatea se „straduia” foarte tare sa i le confirme in majoritatea lor covarsitoare, spre surpinderea, dar si nedumerirea celor apropiati, care insa preferau sa puna totul pe seama coincidentelor. Insa aceste aspecte nu au scapat celor care-l initiau, ajutau si protejau, mergand pe principiul „Fa tu un pas spre Adevar si Adevarul va face 99 de pasi catre tine”. Asa a ajuns autorul „vizionarul de serviciu” sau „omul cu predictiile” in grupul din care face parte. Dupa ce viziunile lui erau expuse coerent, erau supuse analizelor specialistilor, intre ei avand apoi un lung dialog lamuritor. O caracteristica a acestor dialoguri este, ca specialistii erau cei ce confirmau sau nu justetea expunerii autorului pe segmentul lor de competenta, dar isi declinau dreptul de a emite macar opinii despre intreaga viziune. Sigur, ca acesti specialisti au avut uneori contributii importante cu privire la modul si instrumentele prin care se vor infaptui aceste viziuni, ei corectand, completand sau schimband total modalitatile si intrumentele de infatuire propuse de autor. Insa nici unii, nici altii, nu au abordat asemenea aspecte cu vanitate, din acest dialog invatand cu totii. Asa cum repetam mereu, acest site si opera autorului se constituie intr-o provocare la trezire a tuturor celor ce vor s-o faca, pentru a observa din perspectiva proprie o alta fateta realitatii, care chiar daca va fi usor diferita de a autorului, va sugera aceasi tendinta si chiar realitate.

Mesenii din jurul unei mese vad aspecte diferite ale aceleasi mese, dar toti sunt constienti de existenta aceleasi mese. Vorbim de trezire nu in sens jignitor, ci constienti de faptul ca in ultimele 13 milenii am fost supusi, prin cele mai sofisticate mijloace, la o profunda manipulare pentru a fi tinuti departe de Cunoastere, adica de Putere, pentru a fi subjugati si folositi. Cei ce au facut acest lucru timp de 13 milenii stiu mai bine ca oricine, ca in sistemul nostru solar urmeaza un „Semiciclu(Era) al Pozitivitatii” si se straduiesc din rasputeri sa paraseaca aceasta lume cu o „recolta” cat mai mare de sluji. Autorul a cunoscut pe pielea lui impactul atacurilor psihotronice efectuate de diabolici, incat avea niste stari de panica la limita suicidului. Noroc cu partenerii lui, care i-au dat un aparat, ce semnala prezenta acelor atacuri psihotronice asupra autorului, fapt care-i permiteau sa nu le confunde cu suferinte psihice si l-au indemnat, ca in acele momente sa-si paraseasca locuinta, sa respire adanc si chiar sa alerge focusat pe pasi de alergare si pe numararea secundelor inspiratiei si expiratiei. Odata, in timpul zilei si ultima data in miez de noapte,  autorul s-a apropiat de autoturismul din care ei actionau aparatele lor sofisticate si le-a batut in geamul autoturismului intrebandu-i ce fac ei acolo? Atunci ei au plecat in troba, deoarece ei fac parte dintr-un sistem piramidal covarsitor, care aproape anihileaza orice liber arbitru, iar cand sunt pusi in situatii de exceptie, au nevoie uneori si de 8-16 ore pentru a cere instructiuni de la centru de comanda, cum sa procedeze in acele situatii „inedite”. Unii vor considera afirmatiile de mai sus de domeniul patologicului, dar nu uitati ca manipulatorii dvs conteaza tocmai pe suficienta, vanitatea sau aroganta celor, care considera, ca ce nu stiu sau nu cred ei „nu se ezista”. Altii vor spune, ca nu erau decat niste baieti din servicii cu aparatele lor de inregistrare telemetrice, avand in vedere ca „nebunul” reprezenta un pericol pentru securitatea (lor) nationala, mai ales ca avea stranse si sofisticate legaturi cu o putere straina. Cum ar zice Petre Roman, autorul s-a deconspirat singur, insa pentru a te deconspira trebiue intai sa conspiri, ceea ce nu este cazul in speta. Acestora le-am recomanda mai multa prudenta si sa se uite in ograda proprie, unde vor constata ca testarea lucratorilor lor, s-a facut in ultima vreme de o singura institutie, condusa de o singura persoana. Nimeni nu contesta uriasele calitati parapsihologice ale respectivei persoane, insa avem motive solide de indoiala, ca acea persoana „ se inchina” la acelasi zeu ca suveranitatea si securitatea nationala. Practic, acea persoana, prin institutia sa, stabilea cine poate lucra si cine nu in acele servicii, cunoscandu-le perfect profilul psihologic, dar mai ales cunoscand si potentialul de recrutare a respinsilor. Parerea noastra! Oricum se impune o deratizare ampla in acele servicii, cat si extirparea  „tumorii acoperitilor”, atat de vinovati, de favorizati si atat de nedrept protejati. Deratizati baieti si dati cu praf dezinfectant, ca daca nu dati voi cu praful, dam noi cu HARP-ul si praful se alege de voi si de toate tradarile voastre patriotice, ca va linseaza poporul. Se aude(vici sau voci) in holde pe aici? Tocmai pentru ca suntem credinciosi convingerii noastre, ca pentru noi viitorul omenerii este deja trecut, va vom profetii si cum va veti manifesta in aceste vremuri de uriase transformari universale in sistemul nostru solar si in special in plan terestru. Si cum profetia contine o veste proasta si una buna, majoritatea lumii ne cere sa incepem cu vestea proasta. Vom spune, ca dincolo de toate mesajele noastre si ale Universului, majoritatea populatiei acestei lumi va continua sa se inchine la zeii efemeritatii si a nimicului. Va lasam pe dumneavoastra sa-i denumiti pe oamenii care se inchina la zeii nimicului, noi spunandu-va insa ca, fiinta din fiecare din voi are un potential creator si evolutiv latent, urias. Insa cei mai multi dintre voi ati ales rutina, ca optiune ce va garanteaza stabilitatea si respingeti a priori orice informatie ce v-ar putea pune la indoiala aceasta pretinsa stabilitate. De precizat, ca multi cred, ca doar stationarea iti asigura aceasta stabilitate, si ca miscarea este sustinuta de echilibru. Oare poate stationa ceva, fie si doar relativ, atunci cand totul in jurul lui se misca? Si apoi, ce stationare e aceea, in care in interior totul se misca, celule se nasc si mor, plamanii respira si inima bate continuu? Dar daca dvs ati „murit” deja, inante de a alege, asezandu-va in „Patul Evolutiei”, inchizand ochii si asteptandu-va inerti si pasivi prabusirea in primitivismul si suferinta propriului Infern, noi nu avem dreptul sa tipam la dvs  „Treziti-va!”

Noi ne rezumam, doar sa va spunem si sa va aratam, ce reprezinta cealalta optiune. Dar daca dvs nu sunteti interesati sa o stiti sau daca o stiti, dar nu o intelegeti, nu avem cum sa va ajutam. Chiar si Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista, caci bagatul (stim la ce se gandesc unii) este o optiune personala, ca sa-l parafrazez pe fizioterapeutul Raducu, care spune, ca frica este doar o optiune. Noi nu avem nevoie de primirea de catre dvs a darurilor noastre si nici de impartasirea de catre dvs a iubirii ce vi-o purtam, pentru a putea sa evoluam. Fiecare este rezultatul propriilor alegeri si in consecinta fiecare evolueaza doar potrivit propriilor alegeri, caci Evolutia este un sport individual. Noi va spunem, ca iubirea este calea de vindecare rapida si ca viitorii campioni se aleg intodeauna dintre invingatori, ci nu dintre cei cazuti, raniti sau suferinzi. Atunci cand iubirea iti serveste drept vindecare si creativitate, optiunea suferintei nu poate fi decat un reflex al vanitatii, care te indeamna sa pescuiesti atentie si compasiune astfel. Insa compasiunea nu este decat mangaierea ranii, fara nici un efect de vindecare. Ba mai mult, de multe ori compasiunea are si o doza de ipocrizie si chiar de cinism, ea rostind tacut „Saracul cat sufera. Bine ca nu mi s-a intamplat mie sau celor dragi mie asa ceva”, dupa care pleaca cu treburile ei. Compasiunea, ca tot ce nu este autentic, este efemera. Doar Iubirea si Existenta poarta aceea IE a Eternitatii. Asa cum spuneam, noi nu avem nevoie de acordul nimanui pentru a alege, asa cum alegem, dar toti ceilalti cu certitudine vor avea nevoie de noi,  pentru a putea „evada” din Infernul in care, singuri si constient, se ingroapa. Iubirea si altruismul se troficizeaza prin practica, nu prin acceptul lor de catre unii sau altii. Cel ce simte nevoia sa fie iubit este „bolnav” de un deficit de iubire, insa iubirea isi are sursa in interior, nu in exterior. Cel ce iubeste neconditionat este sursa iubirii, iar cel iubit devine subiectul iubirii. Prea multi confundam iubirea cu sexul si dorinta cu dragostea. Daca tot vorbim de probabilitati si procente, predictia noastra este ca cei prea absorbiti de nimicul cotidian, care nu vad oporunitatile universale, reprezinta 67-75% din populatia prezenta. Si paradoxal, acestia sunt in majoritatea lor covarsitoare, adulti sau oameni in varsta, adica aceia care au avut aproape o viata intreaga la dispozitie pentru a intelege, nu doar sensul vietii, dar si al Existentei. Acesti oameni vor frange sufletele spiritelor din familia lor spirituala, aflate in aceste vremuri la studii la Universitatea Astrala, deoarece se indepartaeaza si mai mult de ei pentru mize de nimic si efemeritati mai scurte decat clipa. Vestea buna este ca, ceilalti reusesc sa faca Marele Salt, numai ca aceasta uriasa infaptuire pe scara Evolutiei este oarecum umbrita de faptul, ca cei ce vor avea nevoie de indrumare si ajutor este de 2-3 ori mai mare, decat numarul celor care evolueaza, dar asta e problema lor si subiectul iubirii si ajutorului nostru. Multi dintre ei asteapta un Mesia salvator, care nu va intarzia sa „apara multiplicat” in zeci sau sute de holograme, prea multe, ca sa fie toate adevarate, ca sa il parafrazam pe St. Hawking. Asa cum am spus, diabolicul este un fin cunoscator al psihologiei si slabiciunilor lumesti, avand si cele mai adecvate instrumente de manipularea lor. Nici nu trebuie sa faca un consum prea mare de inventivitate si de instrumente, ci ajunge o instigare, o dorinta, un atasament, o atractie, ca omul se arunca orbeste spre capcanele acestor momeli.

Insa privind partea plina a paharului, putem spune ca numarul celor care realizeaza Marele Salt este urias, daca pornim de la dictonul „Salvand un om, salvam Universul!”. Acelui om, din acest dicton, ii sunt adresate mesajele noastre si suportul nostru generos. Insa omenirea s-a obisnuit atat de mult cu spiritul de turma, incat a facut individul sa se teama, sa isi asume alegeri proprii si consecintele acestor alegeri. Pe masura ce trece timpul, balanta se inclina tot mai mult in favoarea pozitivitatii. Daca in 25.07.2014 am intrat intr-un „Solstiu de primavara galactica”, iar pozitivitatea devenea dupa 13 milenii majoritara in sistemul nostru solar si desi  este inca o majoritate fragila de 51/49% in 25.07.2015, ea se consolideaza intr-un raport de 53/47%,  in iulie 2016 , la 57/43% in iulie 2017 si la 67/33% in iulie 2018, marcand o progresie spiralica conform sirului lui Fibonaci. Apoi timp de trei decenii acest castig se consolideaza si poate permite accesarea de catre o parte a omenirii a „granitelor” Unei Lumi mai Bune. O perioada vom trai pe acest Pamant doua lumi paralele, care se vor departa tot mai mult una de alta, pana cand lumea inferioara va pierde orice contact cu lumea superioara si orice amintire despre ea. Evident, cei din lumile superioare vor putea vedea ce se intampla in lumea inferioara, fara a putea intervenii in mersul ei, dar putand cobora acolo pentru a-si calauzi semeni spre lumi mai inalte. Evident, ca vechea lume incearca sa-si prelungeasca agonia, iar dilema Greciei de a-si alege dharma intre euro si drahma, nu reprezinta decat diagnosticul pus de intelepciunea populara „boala lunga, moarte sigura”. Chiar daca Grecia ar putea fi salvata, retragerea Marii Britanii din U.E. de anul viitor, va pune capat din fasa ambitiilor autoritariste si expansioniste ale Europei, mai bine zis a eltei ei conducatoare, ambitii care in ultimele doua secole au dus la uciderea a circa o suta de milioane de oameni si de nenorocirea a miliarde de oameni. Am dat exemplul Europei, tuturor celor ce gandesc individualist si dominator. Vremurile lor vor apune pentru milenii, ci doar cei ce imbratiseaza cu aripile lor pozitivitatea, vor putea zbura pe curentii ei inaltatori. Parafrazandu-l pe Basescu, vom spune tuturor acestora „Dragi semeni nici nu stiti/Cat de mici incepeti sa fiti!” Autorul nu a prevazut doar agenda profetiilor sale, dar si reactiile de masa fata de ele. In primele doua luni de la aparitiile acestor profetii, acestea vor fi tratate cu o ignorare totala, diabolicii stiind ca, uneori indiferenta, ci nu ura, este antonimul iubirii. Vor urma alte doua luni de atacuri vehemente a „specialistilor” inamicului, atacuri prin care acestia vor incerca sa-si faca singuri curaj in fata unui colaps tot mai evident si pentru ei. Acest atac va fi provocat de dezvaluirile autorului, care distrug intreg esafodajul mincunii si manipularii pe care este construita aceasta lume. Apoi va urma un „an de glorie” si inca unul de ecoul ei, paradoxal, „sanctificarea”  autorului fiind facuta de inamici, pentru a sublinia astfel, ca umanul nu ar fi putut reusi astfel de miracole. De fapt aceste „miaracole” nu sunt decat manifestari naturale ale Universului. Apoi generatiile tinere, dar adulte, vor prelua stafeta si in urmatoarele trei decenii vor duce Cunoasterea pe culmi, pe care nici noi nu ni le putem acum imagina si ne vom rezuma sa ne urmam fii pe drumul intoarcerii lor Acasa, care pentru noi va constui destinatia Unei Noi Lumi mai Bune. Practic site-ul si scrierile autorului preced cu o imediata anterioritate, uriasele transformari care urmeaza. Evident, aceste lucruri le cred si le afirma peste 1,5 miliarde de oameni, care pe diverse canale au dobandit viziuni asemanatoare cu ale autorului. Toti acesti oameni actioneaza concertat in sensul Evolutiei si ei vor constitui influxul primenitor al acelei Lumi mai Bune, in care traiesc deja fiinte mai evoluate din familiile noastre spirituale. Lucrurile par abstracte si dificile, doar pentru cei ce nu cunosc forta spiritului, puterea gandului si a Cunosterii. Oamenii privesc ca o banalitate folosirea fortei vantului sau apei, dar nu se gandesc macar, ca la fel ei ar putea folosi fortele transformatoare universale, folosindu-si mintea si sufletul, ci nu doar forta si puterea fizica. Atunci cand vorbeste de viziuni, autorul nu se ridica la inaltimea unui turn de fildes, din care comunica ocultat si exclusivist cu Universul, ci traieste la fel ca voi toti si printre voi, fiind un anonim de pe strada, din autobus sau tren, dar care este foarte atent la toate „indicatoarele” pe care Evolutia i le scoate in cale. Evident, ca in fata acestui spectacol extraordinar el nu mai poate fi atras de supraofertele de tentatii, placeri sau avutii, cu care incearca inamicul sa-l ispiteasca. El spune cu un zambet condescendent pe buze, ce a spus Isus in desert „Piei de la mine Satana!”. Si daca tot il citam pe Isus, nu uitati ce ne-a spus el despre miracolele sale si anume ca toti le putem realiza si chiar mai mult decat atat, daca avem credinta cat un bob de mustar. Cand vorbim de oportunitati universale, nu vorbim de favoritisme pentru unii sau altii, ci de oportunitati accesibile tuturor celor ce respecta Principiile Evolutie Universale si a caror agenda rezoneaza cu Agenda Universului. Insa doar alegerea fiecaruia din noi poate transforma aceste oporurtunitati in propriile realitati. Lumea mai Buna are deschise portile spre toti, insa cei ce nu ajung in fata paragului lor, nu au cum sa paseasca in acea Lume, spre care insasi zeii l-au indrumat pe autor in momentul unei experiente a acestuia in pragul mortii. Daca autorul s-ar putea insela in viziunile sale, zeii nu au cum sa se insele cu privire la o lume, pe care ei o vad, asa cum va vedeti dvs propriile maini.