Sistemul universal existențial

Dupa ce am facut aceste necesare precizari, va rugam ca macar la prima lectura, sa lasati deoparte „bagajele convingerilor voastre”, dar ascultati-va cu atentia intuitia si memoria profunda. Apoi, daca sunt aspecte critice, cu privire la ce spunem noi, nu ezitati sa le spuneti, odata cu propria voastra viziune si argumentele pe care se bazeaza ea. Am sustinut constat, ca adevarurile partiale sau relative reprezinta zona comuna, zona de suprapunere, a adevarurilor subiective ale fiecaruia din noi. Faptul ca noi am explorat, din perspectiva viitorului acestei umanitati aceste adevaruri, relative sau partiale, nu ne da nici un asccendent asupra nimanui, caci ce am „vazut” noi, reprezinta tocmai aceasta zona comuna, din care face parte si o parte din adevarul vostru subiectiv, tot asa cum face parte si o parte din adevarul nostru subiectiv. Dar nu uitati, ca noi nu ne putem imagina, decat ceea ce exista deja si in consecinta, fiecare din noi „poate arunca un ochi pe gaura cheii vitorului”, pe care noi o numim „imaginatie”. Odata aceste lucruri convenite, sa pasim impreuna, nu spre nescunoscut, ci in „Aventura Cunoasterii”, care realizeaza alchimia transformarii necunoscutului in cunoscut. O alta precizare necesara isi clameaza dreptul la exprimare. Cand noi vorbim de Sistem existential universal, nu ne referim la Universul in care existam noi acum, nici la Multiuniversul ce constitiue actuala Creatie, ci la Existenta universala. Prin aceasta noi intelegem un sir de Creatii, legate intre ele, in succesiunea evolutiva, pe principiul vaselor comunicante. Noi am denumit aceste Creatii precum artele, afirmand, ca ne aflam in cea de-a doua Creatie , „Arhitecturala”, care a fost precedata de „Creatia Sculpturala” si va fi urmata de „Creatia picturala”, apoi de „Creatia Muzicala”, etc . Am ales aceste denumiri, corespunzatoare celor sapte arte, din ratiuni ce tin de limitele limbajului si pornind de la ideea, ca atat Creatorul, cat si artistul creaza. Insa creativitate nu este doar atributul artistilor, ci si al oricarei creatii. Creatiile Creatorului nu pot fi altceva, decat niste creatori. Dincolo de cele sapte arte nu stim ce urmeaza in Spirala Creatiilor, cum de fapt doar intuim, care ar fi cele sapte Creatii. Avem si noi limitele noastre, dar ne straduim continuu sa le depasim, neprivindu-le ca niste limite propriu-zise, ci ca stachete pe care propria noastra autodepasire isi propune sa le doboare una dupa alta. Iar experienta dobandita in acest sens este incurajatoare, conjuncturile universale permitandu-ne chiar sa devenim campioni ai acestui proces  pentru urmatorii trei ani, ca apoi genaratia tanara sa atinga in acest „proces”, performante greu de imaginat chiar de noi. Evident, ca toata acesta Spirala a Creatiilor este Opera lui Dumnezeu si ca ea este creata dupa „Softul” lui Dumnezeu. Ea are inceput, dar nu are sfarsit. In fiecare din aceste Creatii, Evolutia are loc potrivit unor legitati specifice, asa cum se intampla in fiecare Univers dintr-o Creatie, dar intreaga Evolutie Existentiala in aceasta Spirala de Creatii- vase comunicante, pe care noi o numim, poate neinspirat, din cauza limitarilor limbajului, drept Sistem existential universal, se realizeaza potrivit Principiilor existentiale universale. Fara a intra in detalii, avand in vedere vremurile de mare oportunitate universala pentru actuala omenire, vom afirma totusi, ca acesta Spirala a Creatiilor, ca orice spirala, are un inceput, dar nu are un sfarsit, insa spre deosebire de alte spirale, in acesta, Evolutia este progaramata ascendent, desi sinusoidal, iar involutia este posibila doar in cadrul unei Creatii, ci nu dintr-o Creatie superioara intr-o Creatie inferioara. Facand o comparatie, in termeni juridici putem spune, ca orice Creatie superiora odata „atinsa” de evolutia unei creatii, devine „un drept castigat”. Dar avand  in vedere vorba populara „mai e mult pana departe”, sa ne intoarcem la oile, pardon, la Universurile (NV), mai ales ca „Oala Evolutiei”, in care se afla actuala omenire, incepe sa dea in clocot.

Actuala Creatie „este organizata si functioneaza” pe 12 NV. Din acestea primele fizice sunt materiale, urmatoarele doua energetico-informationale, al saptelea fiind Paradisul Originar, urmatoarele patru fiind „locuintele” zeilor, iar cea de-a douasprezece este Cuvantul, Adevarul sau Softul lui Dumnezeu pentru aceasta Creatie. Noi am denumit cele 12 NV asfel:

1. NV I – Regnul material
2. NV II – Regnul vegetal
3. NV III – Regnul animal
4. NV IV – Regnul uman
5. NV V – Universul Sfintilor
6. NV VI – Universul Marilor Initiati
7. NV VII – Paradisul originar al omului si Laboratorul zeilor
8. NV VIII – Universul zeilor de tip Buddha
9. NV IX – Universul zeilor de tip Moise
10. NV X – Universul zeilor de tip Mahomed
11. NV XI – Universul zeilor de tip Isus
12. NV XII – Cuvantul, Adevarul, Softul lui Dumnezeu pentru aceasta Creatie.

In afara de precizarile facute mai sus, mai trebuie subliniat, ca atunci cand vorbim de Universurile zeilor de un anumit tip, nu afirmam ca acel Univers este condus de zeul al carui nume il poarta, ci ca acea fiinta reprezinta trasaturile predominante ale zeilor ce „ locuiesc” acel Univers. Sigur, ca religiile var sari in sus din dogma si ne vor blasfemia, ca dupa ce le-am atribuit dumnezeilor proprii aspecte umane, acum ii reducem la statutul de simpli zei, ba mai grav, punem dumnezeul lor in aceasi oala cu zeii celorlalte religii, care inevitabil, mint, gresesc si sunt rai. Insa nu ne vom intrerupe mesajul, pentru a ne lua la cearta cu aceste „tate”, cu aere mistico-spirituale, ce-si intepenesc in dogme mintile goale. Ne-am lua la harjoana cu ele daca s-ar scrie cu  „i” in loc de „a”.

Universul zeilor de tip Buddha ar fi foarte bine denumit si „Universitatea zeilor”, deoarece asa cum Buddha nu a cautat sa-l cunoasca sau sa il descopere pe Dumnezeu, acesti zei cauta propria lor desavarsire prin creativitea, ce a atins valente superioare prin crearea vietii, evident, in conformitate cu Softul Lui Dumnezeu. In NV IX, zeii urmaresc, la fel ca Moise, autodesavarsirea „ propriului trib”. Bineinteles ca tot prin creativitate si tot potrivit Softului lui Dumnezeu, caci asa cum un simplu computer nu functioneaza fara un program, cum ar putea exista Sistemul spiralic de Creatii fara un Creator si cum ar putea functiona acestea fara un „ Soft” si fara Sursa de energie si informatii ce sustin acest Program? Aici Programul nu trebuie privit ca o constrangere sau o limitare, ci ca o ordonare orientata in sensul Evolutiei. Nici macar nastrusnicul si uneori prea agresivul om nu a inventat programe, care sa produca autodistrugerea computerelor ce le deservesc. Si atunci cum ar fi putut face acest lucru, Creatorul, Sursa Iubirii si Luminii? Revenind la Universurile zeilor, vom spune ca zeii de tip Mahomed realizeaza autodevenirea prin creativitate in cadrul propriului „popor de zei”. In sfarsit, dar nu in cele din urma, caracteristica Universului zeilor de tip Isus este ca autodevenirea se realizeaza prin Iubire si la nivelul intregii Creatii. Acesta este nivelul culminat al Cunoasterii, in care creatiile, descopera Adevarul lui Dumnezeu despre aceasta Creatie, iar acest lucru se desavarseste in NV XII, Uterul Conceptiei Divine. Iar aceasta impartasire a Adevarului de Creator cu creatiile Sale, duce la dizolvarea creatiilor in Dumnezeu. Insa prin acesta indumnezeire creatiile nu isi pierd identitatea, asa cum nici zaharul dizolvat in apa nu-si pierde „identitatea”, ba prin evaporea apei, zaharul se poate recristaliza si inca mult mai pur. Comparatiile pot parea grotesti prin disproportiile pe care le creaza, insa si Isus a trebuit sa foloseaca metafora, ca sa isi poata exprima mesajul prin limbaj. In consecinta nimeni nu ne poate cere noua mai mult, desi multi si-ar dori sa ne rastigneasca precum l-au rastignit pe Isus. Voi aceia uitati orice speranta, caci raspunsul corect la dorinta voastra este „Ntt!”. Daca cineva poate face acest lucru mai bine, il invitam s-o faca. De fapt, tocmai aceasta e provocarea acestui site , respectiv sa invitam semenii intru Cunoastere sa-si prezinte perspectiva proprie asupra Existentei si Evolutiei.

Sigur ca interes pentru noi reprezinta primele patru NV, cele materiale, din care doua am parcurs deja si suntem pe punctul de a face Marele Salt din NV III in NV IV. Am denumit aceste NV prin regnul pe care-l reprezinta si pentru ca expresia „regn” ne duce cu gandul catre concret si material. Desi ne vom ocupa de modul cum are loc Evolutia in fiecare NV intr-un alt subcapitol, vom spune ca in NV I ritmul Evolutiei este foarte lent, materialitatea considerand ca, daca se conserva isi asigura stabilitatea Existentei. Insa materia sufera si procese involutive, de degradare, nu doar evolutive. Materia nu este lipsita de inteligenta, dovada fiind ordinea perfecta in care se misca electronii in atom si principiile foarte clare dupa care are loc Alchimia universala materiala. Materia nu este lipsita de spirit, dar impactul Spiritului asupra materiei ca si asupra primelor trei NV este doar tangential, asa cum vom explica in subcapitolul Floarea Vietii. In NV II, Regnul vegetal, materia cauta „Lumina Cunoasterii” si o asimileaza si prelucreaza in procese creative. Putem spune ca, ceea ce deosebeste  net NV II de NV I, este saltul creativ si aparitia primelor manifestari evidente a prezentei Spiritului datator de viata. Plantele, in majoritatea lor covarsitoare, cauta sa se inalte si sa se apropie cat mai mult de „Lumina Cunoasterii”. In NV III, Regnul animal pe care-l impartim noi cu celelalte animale, nu doar cele domestice si pe care incercam sa-l dominam si sa-l subordonam, este caracterizat de faptul evident al pulsatiei vietii in el. Inteligenta atinge trepte inalte si Cunoasterea devine posibila in mai mare masura decat in regnurile inferioare. La om apare constiinta,caracteristica predominanta in NV IV, in prezent omul fiind o combinatie de instincte, emotii, sentimente, ratiuni si constiinta, ultima ocupand la omul actual o pozitie minoritara. In NV IV omul se intoarce la natura sa, ca fiinta sociala, actionand ca intreg printr-un creier global, transparent, ci nu haotic, individual si contradictoriu, cum fac indivizii acestei umanitati. Stapanirea ratiunii de catre constiinta va duce la cresterea extraordinara a creativitatii umane, iar creierul global va transforma Cunoasterea dintr-o afacere interna si individuala intr-un proces global, intr-un sport colectiv. Umanul se va scutura de vechile instincte, isi va atrofia vechiul creier reptilian, prin neuz, si-si va dezvolta capacitatile creativ-cognitive la niveluri greu de imaginat in prezent. NV V sau Universul sfintilor, pune capat sirului ciclurilor viata-moarte, iar in acest NV fiinta „atinge” pentru prima data Eternitatea. Materia devine exclusiv energie, iar forma fiintei este a unei holograme, a carei imagine poarta amprenta stralucirii  cunoasterii noastre si frumusetea creativitatii noastre. Individualitatea si identitatea nu dispar aici, ci doar capata  constiinta Intregului. NV VI sau al Marilor Initiati este cel al fiintelor a caror Cunoastere se ridica la un nivel atat de inalt, incat sunt capabile sa afle „cheia pierduta” a Paradisului originar. NV VII sau Paradisul originar si Laboratorul zeilor este locul unde ne-a „asezat” Creatorul la inceputul Evolutiei si unde noi am putut alege daca ne coagulam alaturi de alte fiinte in entitati-zeu sau exploram Lumea Binelui si a Raului, in etajele inferioare ale Creatiei, dar nu mai putin importante, caci ce ar fi o cladire fara fundatie?

Evolutia in cele 12 NV nu are loc liniar, ci sinusoidal, dar ascendent. De asemenea, ritmul Evolutiei nu este constant in cele 12 NV, fiind foarte lent in primele NV si foarte accelerat in ultimele. In NV I procesele pot dura mii, milioane sau chiar miliarde de ani. Specialistii vor sarii in sus la auzul acestei ultime informatii, spunandu-ne ca Pamantul nostru nu are doar cca. 4,5 miliarde de ani de existenta si nu mai are de „trait” nici macar pe atat. Clasica manipulare, prin crearea confuziei intre ani lumina si ani terestri, intre care este un raport de 9,46 x 10 la puterea 12 /1, adica 9,5 trilioane la unu. O mica uriasa diferenta. Vechimea Universului si Pamantului se exprima in ani lumina, pe cand procesele despre care vorbim noi, sunt exprimate in ani terestrii. Iar un an lumina are 9.460.000.000.000 de ani terestrii. In Biblie se spune, ca o zi a lui Dumnezeu este cat o mie de ani terestrii. Noi vom spune, ca un an terestru reprezinta o clipa dintr-un an lumina. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor de stiinta, deliberat sau nu, fac aceasta confuzie.

Un alt aspect pe care dorim sa-l subliniem este, ca nu trebuie confundata viata cu Existenta si nici individul cu specia. Viata este doar un aspect al Existentei si este specifica doar primelor patru NV, respectiv cele materiale. Apoi, viata individului este infinit mai scurta, decat cea a speciei din care face parte, insa durata existentei speciei si individului sunt identice, ca a partii cu intregul ce-l compune, caci odata ce o aprte dintr-un intreg dispare, acel intreg dispare si el, in sensul ca nu va mai fi acelasi ca inainte. Evolutia pe care o prezentam noi, nu trebuie confundata cu darwinismul, nu doar ca nu se reduce la vietuitoare, ci din ratiuni ce tin de esenta. Insa daca studiem atent Viata in primele patru NV, observam, ca materia este „hrana” plantelor, iar plantele sunt hrana animalelor, hrana omului fiind animalele si produsele lor, plantele si produsele lor, precum si mineralele. Prin descompunerea corpurilor omului, animalelor si plantelor, ele isi aduc aportul de materie organica in Regnul materiei anorganice, inchizand astfel cercul unui ciclu. Observam, nu doar interconexiuni in lant, ci si cicluri care se inchid intodeuna , parca pentru a confirma functionarea Principiului transformarii si consevarii. Insa Evolutia face, ca aceste cercuri si cicluri sa nu se inchida in ele insele, sa nu se intoarca de unde au inceput si sa continue ciclul pe o trepta superioara, asemanatoare, dar nu identica cu cea anterioara. Aici difernta o face Evolutia. Noi vedem formele doar ca vehicule, prin care se realizeaza evolutia sinelui in primele patru NV. Evolutia acestor forme nu exprima esenta Evolutiei, ci adaptarea secundarului (formei) la necesitatile evolutiei esentei (sinelui). Asa cum deja am spus, aceste forme isi pierd orice utilitate in ultimele doua treimi ale Evolutiei din aceasta Creatie, ele detinand doar o „participatiune” de 33,3% la intreaga Evolutie in aceasta Creatie. De aceea materialitatea este considerata ca negativitate, adica ca zona de vibratii joase, iar prin „jos” noi intelegem tot ce este sub mediana sinusoidei vibratiei.

In literatura de specialitate se vorbeste in general de dimensiuni, insa noi am preferat sintagma „Nivel Vibrational”, deoarece notiunea de dimensiune este specifica spatiului si formelor, in general. Dimensiunea este o marime cantitativa, pe cand vibratia este un aspect calitativ. Termenul mai potrivit era „ Banda Vibrationala”, deoarece vorbim in cadrul unui NV de un spectru foarte larg de frecventa a vibratiei. Insa, termenul de „banda” este asimilat, in vorbirea curenta, atat cu grup criminal, cat si cu cel de grup orchestral. Noi nu am dorit, sa introducem in discursul nostru confuzii. Termenul „nivel” indica mai bine Evolutia, decat orice alt termen. Unii vorbesc de  sapte sau noua ceruri sau dimensiuni. Teoria stringurilor vorbeste de 11 Universuri. Sal Rachele vorbeste si el de 12 dimensiuni, insa intreaga „organizare” a sistemului de care vorbeste el, nu are nici o alta legatura cu abordarea noastra. Ba mai mult, el vorbeste de fondatori, sugerand ca omenirea este „produsul” unor civilizatii extraterestre sau a unor spirite superioare si ca ea este oarecum la cheremul acestora. In opera lui Rachele nu prea reusim sa deslusim rolul si locul lui Dumnezeu in Creatie sau Univers si daca El este Cauza Existentei sau ar fi complet inutil in fata Fondatorilor atotputernici. Autorul a fost chiar la o intalnire cu Rachele, la Brasov, in urma cu trei ani, dar dupa doua ore de discutii a constatat, ca vorbesc de lucruri total diferite si incompatibile.

Despre cum este „organizat”, cum „functioneaza” si cum evolueaza Cunoasterea in Sistemul existential universal, vom vorbi in urmatoarele subcapitole ale acestui capitol din acest site. Insa cateva consideratii despre modul in care se produce Evolutia in Sistemul existential universal si mai ales despre Principiile care „guverneaza” aceasta Evolutie, vom vorbi in acest subcapitol. Fara a cauta scuze, vom sublinia de fiecare data, cand vom considera necesar, ca spatiul relativ restrans alocat unor teme atat de vaste si inedite, ne obliga la sintetizari, care risca sa faca, uneori, mai greu inteligibil mesajul nostru. Va rugam sa retineti, ca spatiul acestui site reprezinta mai putin de 4% din volumul scrierilor autorului pe aceste teme, cam tot atat cat este activ din potentialul latent al creierului sau ADN-ului nostru. Ne aflam in situatia acelor autori, care intr-o carte fac rezumatul a peste 25 de carti. Cei ce au citit asemenea rezumate, stiu cam ce legatura au ele cu cartile, pe care le rezuma. Noi avem avantajul identitatii celui care scrie si a celui ce rezuma. Un avantaj, dar evident, nu o solutie cuprinzatoare. Chiar si asa acest site trece bine de granita a 600 de pagini, un spatiu mare chiar si pentru o carte. Dar pentru cei interesati toate scrierile autorului stau la dispozitie. Apoi scopul acestui site nu este de a impune anumite idei sau sa convinga pe cineva de adevarul lor, ci de a provoca o raportare a semenilor la problemele stringente ale acestei omeniri si de a-si aduce, astfel, fiecare, aportul la cunoasterea colectiva, aport unic si original dat de perspectiva unica pe care i-o da Evolutia acestuia, asupra realitatii.

Asa cum am spus, Evolutia se realizeaza lent in primele NV. Un exemplu pe care il dam frecvent, este cel al perlelor, care, pentru propria lor „devenire”, presupun o „rabdare” de mii sau milioane de ani a stridiilor, care le vor „da nastere”. Si aceasta rabdare nu este suficienta, deoarece stridiile trebuie sa suporte si presiunea uriasa, singuratea si intunericul oceanului. S-ar putea spune, ca „perla” noastra metaforica nu reprezinta exemplul potrivit, deoarece in acest caz vorbim de un proces de involutie. Dar n-am spus noi, ca Evolutia este sinusoidala si presupune, sau macar accepta, si involutia? Insa daca insistati, va vom da un alt exemplu. Lemnul ingropat in pamant, devine, dupa anumit timp si in anumite conditii, carbune. Apoi, acest carbune, in prezenta apei si a anumitei temperaturi, se poate transforma in petrol. Ce Natura realizeaza in mii sau milioane de ani, nemtii au realizat in cateva luni, in timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial. Apoi au urmat altii. In alte conditii, adica mediu uscat, temperaturi si presiuni inalte, carbunele poate deveni diamant. Speram, ca prin aceasta am satisfacut si interesul materialistilor, caci ei pretuiesc, tot ceea ce intunericul creaza ca valoare materiala. Insa, stralucirea diamantului este totusi palida si nu este posibila decat in prezenta luminii. Am putea fi criticati, ca facem prea multe paranteze si divagatii si aceasta ar putea fi o strategie manipulativa a noastra, ca prin intreruperea discursului nostru, sa-i fracturam si logica. Celor in cauza le spunem, ca fiecare se gandeste, cum  ar face el intr-o situatie data si considera, ca toti ceilalti procedeaza la fel ca el. Cel mai mare si mai frecvent repros care i s-a facut autorului, inclusiv sau mai ales, de catre specialisti, este ca vorbeste prea repede, cu prea multa pasiune si vine cu o avalansa de informatii inedite, imposibil de procesat instantaneu si astfel dicursul autorului devine persuasiv, daca nu chiar hipnotic, dar nu neaparat corect logic. De aceea, noi facem, mici, dar dese, divagatii precizatoare, pentru a nu fi acuzati de aceleasi lucruri, de care a fosta acuzat autorul. In paranteza fie spus, noi consideram, ca astfel de reprosuri sunt adesea, ori manifestarea reflexa a neputintei, ori a spaimei ce apare, atunci cand cineva vede, ca propria lui ideologie este spulberata din temelii.

In cadrul fiecarui NV, Evolutia are loc in trepte, iar intre NV prin salturi, evolutive sau involutive. Pe treptele Evolutiei din cadrul unui NV putem urca sau cobora. Insa salturile intre NV nu se fac ca acumulari cantitative, transformate in salturi calitative, asa cum ne spun unele teorii filozofice. Aceste salturi se fac potrivit Principiului existential universal : Precum in Cer asa si pe Pamant. Astfel ca Evolutia  in Sistemul existential universal se produce precum „Alchimia universala a materiei”. Noi consideram, ca materia nu reprezinta decat forme de organizare  energetica superioara a unui singur element, si anume Hidrogenul. Aceasta conceptie este in acord cu teoria ca Totul a fost creat din Haos, de un Creator sau de un Principiu autocreator, care a observat intamplarea repetabila si a transformat-o apoi in legitate ordonatoare si guvernatoare. Si cum haosul este asociat cu miscarea browniana, iar aceasta se produce in mediu gazos, iata de ce Hidrogenul este elementul chimic fundamental al acestei Creatii, in primele patru NV ale sale de Evolutie. La acest argument se adauga inca unul coplesitor si anume ca, in Universul cunoscut, Hidrogenul este elementul chimic ce detine o majoritate calificata, denumita impropriu si absoluta. Alchimia universala a materiei se realizeaza prin adaugarea (atractia) unui electron, aflat pe stratul exterior al elementului chimic inferior, pe stratul exterior al elementului chimic superior. Asa cum am aratat, acest transfer nu se face doar cu referire la electron, deoarece intr-un Univers bipolar, transformarea este si ea bipolara. In consecinta, aceasta alchimie nu se face doar prin transferul unui electron, care este purtatorul negativitatii, ci si a unor particule pozitive, numite pozitroni. Acest lucru este evident, privind Tabelul elementelor chimice, in care vom observa, ca numarul lor atomic creste constant si unitar, pe cand masa atomica creste progresiv si supraunitar. Cum electronul este asimilat cu fotonul, adica o „entitate energetica” lipsita de masa, este evident ca explicatia cresterii masei atomice in mod supraunitar intre elemente chimice succesive, se poate explica prin aportul substantial de materie a pozitronilor, daca luam in calcul ca electronul este asimilat cu fotonul, adica o paricula fara masa. Nici nu ar fi fost posibil altfel, ca intr-o Creatie in care totul este bipolar, Evolutia sa se poata realiza unipolar, mai ales ca in acest Univers nu pot exista unipolaritati sau polaritati absolute. Evident ca, energiile necesare realizarii Alchimiei universale materiale sunt uriase. Ganditiva doar, ca temperaturile si presiunile uriase existente in Soare reusesc sa realizeze doar primul pas al acestei „Magii”, respectiv transformarea Hidrogenului in Heliu, ca proces preponderent, iar Soarele nu a depasit inca „Epoca fierului”, acesta fiind elementul cel mai complex pe care-l poate produce Soarele. Despre aur nici vorba , desi lumina Soarelui este purtatoare de aur al informatiei si de irizari diamantice animatoare de viata. De subliniat, ca si in Alchimia universala a materiei, Evolutia se produce in ambele sensuri. Omul a reusit sa produca deja temperaturi si presiuni de cateva ori mai mari decat cele „realizate” de Soare, insa in acest proces realizeaza mai usor involutia decat Evolutia, reusind sa transforme aurul in mercur, dar nu si mercurul, si cu atat mai putin plumbul, in aur, visul alchimistilor antici si a altora care au ramas cu evolutia in antichitate, dar nu si in intelepciunea ei. La fel si Evolutia in Sistemul existential universal, necesita energii uriase, iar aceste energii sunt deja „disponibile” in Creatie si ele pot fi accesate si actionate prin Puterea pe care ne-o da Cunoasterea. Trebuie subliniat, ca intr-o Creatie in care totul este interconectat, procesul Evolutiei trebuie privit in complexitatea sa si ca nu trebuie sa cadem in pacatul stiintei, care intai separa partea de intreg, pentru a o putea studia izolat si practic non functionala, pentru ca apoi, sa isi extrapoleze concluziile acestui studiu la Intreg, dar mai ales asupra Principiilor dupa care „functioneaza” Intregul. Acest studiu nu se poate realiza decat prin cunoasterea de sine a partii aprtinatoare Intregului privit ca holograma, partea reflectand Intregul, inclusiv pe sine, ca o componenta organica a Intregului. Insa in fiecare NV Evolutia are legitatile sale specifice, care nu pot fi ignorate de forte sau fiinte din NV superioare. Si cum noi afirmam constant, ca omenirea se afla in pragul unei uriase oportunitati universale de a realiza Marele Salt din NV III in NV IV, se impune sa explicam, fie si succint, cum are loc Evolutia in cele doua NV si cum se poate realiza Marele Salt. Si pentru ca inca ne aflam in NV III, va trebui sa „studiem terenul” acestuia, pentru a ne putea calcula pasii, pentru a reusi Marele Salt. Noi am afirmat constant, ca, in general, un NV se suprapune ca durata cu anul platonic in care sistemul nostru solar face o rotaie completa in jurul stelei sale „fixe”, adica 25.920 de ani, cu aproximatie si rotungiri, 26.000 de ani terestrii. Ca sa nu avem vorbe, despre discutii si confuzii. Tot asa cum am afirmat deja, aceasta Evolutie are loc in doua semicicluri, de cca 13.000 de ani, primul semiciclu fiind preponderent pozitiv, adica plus 66,6%. iar al doilea semiciclu fiind preponderent negativ, adica minus 66,6%. Trecerea intre semicicluri, cat si saltul in NV superior, presupun schimbari de polaritati preponderente, in prima ipoteza, precum niste descarcari electrice (energetice) uriase, iar in cea de-a doua ipoteza, prin input-uri energetice universale uriase. Aceste input-uri energetice se realizeaza, atunci cand axa magnetica a sistemului nostru solar se aliniaza, pe polaritati identice, cu axa magnetica a centrului galaxiei, care este o gaura neagra (deci vorbim de alaturari de polaritati pozitive) si cu axa magnetica a stelei fixe in jurul careia se invarte sistemul nostru solar (prin  alaturare de polaritati negative). In acesta „menghina energetica” se imprima in sistemul nostru energii uriase, care duc la transformari pe masura in intregul sistem solar. Aceasta poate duce chiar la inscrierea sistemului nostru pe o orbita mai larga in jurul stelei sale fixe si acelasi lucru se poate produce si cu Pamantul fata de Soare. Noi spunem fara echivoc, ca aceasta „menghina energetica” va produce rasturnarea Pamntului, in sensul realizarii identitatii polaritatilor polilor magnetici cu cei geografici. Desi Soarele reprezinta 99% din masa sistemului nostru solar, el are un camp magnetic foarte slab, pe cand Pamantul are un camp magnetic foarte puternic. Toate acestea dovedesc prezenta” Mainii Perfectiuni” in  Evolutie, caci daca nu ar fi asa, Soarele ar colapsa, iar viata pe Pamant nu ar fi posibila. Q.E.D. Identificarea duratei unui NV cu durata anului platonic este confirmata, atat de marile civilizatii antice, cat si de Marele Initiat Samael Aun Weor, care citand din Ramayana, ne spune, ca intr-un astfel de NV(Univers sau Lume), adica o rotire completa a Rotii Samsarei, ne renastem de 108 ori. Daca cosideram durata medie de viata, de-a lungul unui asfel de ciclu, ca fiind de 70 de ani, luand in calcul si durata vietii popoarelor biblice matusalemice si ca durata medie intre reincarnari, ca fiind, asa cum am mai afirmat, de 170 de ani, ajugem la urmatorul calcul:(70+170)x108=25920 ani. „Cata precizie!” vor exclama criticii nostrii, sugerand, ca am intors-o din condei, fortand calculele, astfel ca ele sa se constituie in premisa necesara si suficienta, pentru a ne putea dezvolta logica sofista perfecta. Acestia nu ne-au citit macar si cu atat mai putin ne-au studiat. Apoi, aceste calcule nu contin doar cifre avansate de noi, ci de toti marii intelepti, care s-au aplecat asupra acestor importante probleme existentiale. Predictia nu ar fi posibila, daca Evolutia nu s-ar produce conform unei logici solide, nascute dintr-o ratiune inalta, numinid aici „Ratio Dei”. Insa celor care refuza sa se aplece asupra acestor adevaruri, nu le ramane decat „sa li se aplece”, in fata a tot ce nu corespunde cu dogma lor. Sa aiba grija, sa nu se inece in propriile vomismente. Continuand cu afirmatiile aceluiasi SAW, citand tot din Ramayana, el ne spune, ca intr-o  Creatie au loc 3000 de rotiri ale Rotii Samsarei. Pentru a fi precisi, vom spune, ca aceasta Evolutie dureaza 25.920 x3.000 = 77.760.000 de ani. Aproape cert ca suntem urmasii lemurienilor(nu ai maimutelor) si a atlantilor. Aceasta cifra inseamna numerologic 9, adica  sfarsitul unui ciclu. Deasemenea cifra 25.920 reprezinta numerologic 9, adica sfarsitul unui ciclu. Insa aceste cifre conduc si la alte concluzii, conforme integral cu afirmatiile noastre in materie. Prima concluzie este ca atat intr-un NV, cat si in intreaga Creatie, Evolutia este sinusoidala. Acest lucru devine cel mai evident in cazul Creatiei, in care Evolutia se realizeaza pe 12 NV, fiecare NV cu o durata de 25.920 ani. Ori, acesta ar insemna, ca durata unei Creatii este de 25.920×12=311.040 ani, adica de exat 250 de ori mai putin, de cat reiese, din ce spune Ramayana. La aceasi cifra de 250 ajungem si daca impartim cele 3000 de rotatii a Rotii Samsarei, cat spune Ramayana, ca avem nevoie pentru Evolutia noastra in aceasta Creatie sau Univers, la 12, care reprezinta numarul de NV din aceasta Creatie. A trece de 250 de ori in medie printr-un NV pare mai degraba patinaj sau batuta pe loc decat Evolutie. Cine se inseala? Evident nimeni, caci cifrele de mai sus, nu doar ca nu se contrazic, ci pledeaza spre aceasi concluzie. Sa nu reducem existenta la aritmetica si sa nu cadem in pacatul stiintei, de a trasforma un exemplu in regula sau legitate. Toate aceste cifre ne confirma si ne sustin cu tarie. Tocmai am afirmat mai sus, ca de mii de ori inainte, ca Evolutia este un proces sinusoidal, cu urcusuri si coborasuri. Apoi, am mai afirmat, ca lungimea unui an platonic variaza de la un NV la altul, cum difera viteza si frecventa cu care se produc evenimentele in fiecare NV. Cine ne poate contrazice argumentat, este invitat s-o faca. Nu va coditi codosilor! In subcapitolul urmator,  intitulat „Floarea Vietii sau Codul Existentei”, noi aratam, ca Evolutia in fiecare NV are loc prin trei cicluri evolutive dus-intors, ce au loc sub patronajul celor 12 zodii, „desenand” cele 72 de „petale” ale Florii Vietii. Carcotasii care stau la panda, asteptand cu sufletul la gura vreo greseala a nostra, vor spune, ca cele 72 de petale ale vietii nu sunt tot una cu cele 108 de cicluri viata-astral, despre care vorbeste Ramayana. Ho! intunecatilor! Noi spunem, ca Floarea Vietii este un cod, adica un model al Evolutiei Vieti, dar lucrurile nu trebuie rupte de interconexiunile prin care se integreaza in Intreg. Modelul Florii Vietii ne prezinta idealul Evolutiei intr-un NV si la nivelul intregii Creatii, dar noi am afirmat, ca Idealul si Perfectiunea sunt exclusivitati ale lui Dumnezeu. Apoi, am repetat obsesiv, ca aceasta Creatie este programata pe o Evolutie sinusoidala, dar ascendenta intr-un unghi de plus 66,6 grade. Daca cele 72 de petale ale Florii Vietii reprezinta idealul, adica pozitivitatea, intr-o Creatie bipolara va trebui sa mai adaugam inca 36 de petale, care se refera la dominatia negativitatii si a involutiei. Adica 72+36=108. Asa am pus de acord Floarea Vietii cu Ramayana precum si cu toata Cunosterea accesata de acesta omenire, iar raportul dintre pozitiv si negativ in Evolutie este de 2:1, in speta 72/36, ca intregul sa ne dea 108, cum spun vechile scripturi si cum ne spun vechile simboluri ale Cunoasterii. Nu vom mai insista aici pe aceste aspecte, deoarece le vom dezvolta in capitolele urmatoare, dedicate tocmai acestor aspecte. Aici vom vorbi insa in continuare de Principiile existentiale universale. Iar in acest demers vom incepe cu primul, de la care ne provin informatii despre aceasta tema. Ne referim la Thoth sau Thoh, fie el rege, Mare Initiat, filozof, mistic sau chiar zeu, despre care unii ne spun, ca ar fi aceasi fiinta cu Hermes Trismegistul sau Trimegistus. Insa nu istoria acestei fiinte este importanta, ci nici numele sau statutul ei, ci opera (creatia) sa, ca pentru orice cocreator. Au existat mai multe persoane sau scrieri anoniome, care vorbesc de legile universale. In acest spatiu, noi vom sintetiza conceptia lui Hermes Trismegistul despre „legile ermetice ale universului”, pornind de la modul cum sunt ele prezentate de Alan Seale in cartea „Misiune spitituala”.

Nu vom porni in aceasta abordare, inainte de a-l cita pe Alan Seale cu privire la aceste legi. El afirma ca „ Nu trebuie neaparat sa cunoastem sau sa intelegem legile, dar daca nu le om intelege niciodata complet cum am realizat ceea ce am dorit sau de ce am esuat”.  Hermes Trimegistul a enutat sapte legi ale universului, dupa cum urmeaza:

1. Legea univerala numarul 1 sau Legea mentalismului: Dumnezeul viu, lege potrivit careia inainte de a exista, Universul a fost un gand a lui Dumnezeu si ca Totul exista in mintea lui Dumnezeu.
2. Legea universala numarul 2 sau Legea corespondentei: universul interior si cel exterior, potrivit careia fiecare dintre noi are intreg Universul in interiorul sau si fiecare om este o reprezentare a Universului la nivel microcosmic, iar Universul, la randul sau, ne reprezinta pe fiecare la nivel macrocosmic. Aceasta lege a fost sintetizata si prin formula „ Precum in Cer asa si pe Pamant”.
3. Legea universala numarul 3 sau Lega vibratiei: Totul este in miscare, potrivit careia totul este in miscare, iar miscarea sustine transformarea continua.
4. Legea universala numarul 4 sau Legea polaritatii: Raspunsul se afla in intrebare, potrivit careia nici un lucru nu poate exista singur, ci doar in relatie cu opusul sau.
5. Legea universala numarul 5 sau Legea ritmului: Totul in viata este dans, potrivit careia totul in viata se desfasoara intr-o anumita ordine si ca exista o traiectorie sau un tipar de curgere.
6. Legea universala numarul 6 sau Legea cauzei si efectului: „Ce seamana omul acea va secera”, care spune totul prin titlu.
7. Legea universala numarul 7 sau Legea dualitatii: Yin/Yang si totul la momentul potrivit, conform careia totul in Univers este dual si se produce la momentul potrivit.

Noi am formulat douasprezece Principii existentiale universale, si mai multe subprincipii pentru fiecare Principiu. Din scrierile autorului se degaja mai multe astfel de Principii, insa noi ne vom concentra pe primele 12, pentru ca cifra trei cat inseamna numerologic 12 este simbolul treimii materie-energie-informatie, fara a intra in subprincipiile ce deriva din ele, din dorinta de a transmite sintetic si clar o informatie atat de importanta. Nu trebuie sa cadeti in capcana de a considera ca, fiecare Principiu ar corespunde unuia din cele 12 NV ale acestei Creatii. Dupa cum puteti observa, noi le numim Princpii, ci nu Legi, tocmai pentru a nu le confunda cu legile umane sau cu legitatile ce guverneaza un NV sau o Creatie. Apoi noi aplicam aceste Principii, Existentei, ci nu Universului, tocmai pentru a sublinia aplicabiliatatea lor dincolo de lumea materiei, lume ce reprezinta doar o treime din Existenta intr-o Creatie. Principiul, spre deosebire de Lege, nu permite nici o derogare sau exceptie de la regula. Principiul directioneaza, dar nu constrange. Daca vrei il aplici, daca nu, vei suporta consecintele neaplicarii lui, dar nu ca sanctiune a Principiului, ci ca o consecinta a alegerii proprii. Noi vorbim de Principii existentiale universale, subliniind astfel, ca aceste Principii se aplica Existentei, fara exceptii si ca ele actioneaza in stransa interdependenta unul cu altul.

Chiar daca pe anumite NV sau nivele ale Evolutiei, anumite Principii sunt mai active decat altele, nu exista aspect al Existentei, in care, un astfel de Principiu sa nu actioneze si nu este posibil, ca un Principiu sa actioneze impotriva altuia sau macar sa-i reduca efectele. In cele ce urmeaza vom face o scurta expunere a acestor Principii, astfel:

1. Principiul Creatiei, potrivit caruia tot ce existam este creat de Dumnezeul Suprem sau de un Principiu Creator, care observa Existenta creend-o in acelasi timp, asa cum realitatea cuantica este creata de observator. Indiferent cum il numim pe Creator si indiferent ca Actul Creatiei il reprezinta „Facerea” sau actul de observare a Haosului si descoperirea intamplarilor repetabile si a coincidentelor, pentru a fi apoi transformate in legitati ordonatoare si orientatoare ale Evolutiei, tot Act de Creatie ramane. Teoriile care sugereaza, ca Universul s-a autocreat sau cele a Big Bang-ului nu ne explica in nici un mod, cum s-au putut realiza aceste fenomene. Asa cum am mai spus, creatiile Creatorului nu pot fi decat niste creatori, nu doar pentru ca scripturile ne spun ca zeii au creat omul dupa chipul si asemanarea lor, ci pentru ca manifestarea Creatorului o reprezinta creatiile Sale, care la randul lor iL manifesta pe Creator. Cand vorbim de Creator, nu ne referim doar la aceasta Creatie, ci la Spirala evolutiva a Creatiilor – „vase comunicante”, Creatorul fiind Cauza Primordiala a acestei spirale, in care Creatiile sunt in continua Evolutie.
2. Principiul Cunoasterii Adevarului, potrivit caruia scopul Existentei oricarei creatii este Cunoasterea Adevarului, a Cuvantului sau „Softului” lui Dumnezeu. Acest Principiu decurge din primul, deoarece Dumnezeu nu a creat creatiile Sale, doar pentru a-L manifesta, ci si pentru a-I putea cunoaste Principiul Creator. Mai mult, acesta Cunoastere nu presupune Cunoasterea lui Dumnezeu, deoarece acest lucru este imposibil, ci presupune cunoasterea de sine. Asta inseamna ca in ADN-ul nostru este inscriptionat codul dupa care putem afla Adevarul, pe care il vom putea descoperii pe masura experientelor noastre pe Calea Evolutiei. Dar nu confundati ADN-ul cu materia sau sa considerati materia suportul ADN-ului. Mai mult, prin Lumina pe care o revarsa continuu asupra noastra, Dummnezeu ne pune la dispozitie noi aspecte ale Cunoasterii. Cunoasterea este un act constient, dearece ea nu se rezuma la dobandirea de informatii, ci la intelegerea si constientizarea lor. Practic Cunoasterea nu este doar scopul existential al fiintei, ci ea reprezinta si darul cu care Creatorul a inzestrat toate creatiile Sale. Descoperirea Adevarului realizeaza acea intimitate a fiintei cu Dumnezeu, care si-a dezvaluit Taina Creativitatii, intimitate ce duce la dizolvarea fiintei in Dumnezeu, fara ca fiinta sa isi piarda identitatea prin aceasta, ci doar indumnezeindu-se. Pe tot parcursul Evolutiei, Dumnezeu se dezvaluie Creatiilor Sale prin revelatii, intuitii, vise, intamplari, etc. Adevarul Sau fiind astfel un fel de „Carte Deschisa” pentru fiinte.
3. Principiul Evolutiei sinusoidale si ascendente, potrivit caruia Evolutia, in cadrul unei Creatii, are loc sinusoidal, dar avand mediana a acestei sinusoide orientata intr-un unghi pozitiv de 66,6 grade. De aici putem trage concluzia, ca Dumnezeu, nu doar ca a creat creatiile Sale si le-a dat harul Cunosterii, dar a prevazut in Softul Creatiei si o Evolutie putenic ascendenta. Insa aceasta Evolutie se produce sinusoidal, deoarece este conforma si cu celelate Principii, ce actioneaza in Creatie. Daca ascendenta Evolutiei deriva din Principiul Creator, sinusoidalitatea ei deriva din Principiul liberului arbitru si din Principiul bipolaritatii Creatiei, pe care le vom prezenta mai jos. Prin aceasta, Unicitatea da posibilitatea creatiilor sa exploreze si negativitate, Creatorul „punadu-si astfel in joc” Adevarul, deorece adevarata credinta este aceea nascuta din convingeri proprii, nu din adevaruri impuse. Experimentand Cunoasterea prin toate experientele posibile, fiinta nu simte nici o limitare si nici o constragere. Doar unii oameni se mai calauzesc dupa gandirea „eu te-am facut, eu te omor”, nu si Dumnezeu. De subliniat si unghiul de ascendenta a medianei sinusoidei Evolutiei, respectiv de 66,6 grade, raportat la „unghiul inaltarii”, adica de 90 de grade. De aici rezulta, ca atingerea obiectivului Scopului Existentei, sa poata fi realizat intr-o perioada, in care motivatia fiintei sa ramana puternica, dar care sa si permita realizarea experientelor necesare atingerii acestui obiectiv potrivit liberului arbitru al fiintei.
4. Principiul autodevenirii creatiilor, potrivit careia Creatia lui Dumnezeu nu este o lume incremenita, ci aflata in continua devenire, prin autodevenirea creatiilor sale. Am aratat mai sus ca Evolutia in Creatie este un proces sinusoidal, dar vadit ascendent. Insa noi nu vorbim aici de Evolutie in mod abstract, ci in mod cat se poate de concret. Evolutia serveste si se realizeaza prin creatiile acestei Creatii. Insa aceasta Evolutie fiind realizata de fiecare creatie potrivit Principiului liberului arbitru, inseamna ca evolutia devine pentru fiinta un act de continua autodevenire. Insa cum Creatia este reprezentata de creatii, rezulta ca autodevenirea creatiilor duce la devenirea Creatiei. Acest lucru este si consecinta faptului ca aceasta Creatie fiind manifestarea creatoare a lui Dumnezeu, iar creatiile iL manifesta pe Dumnezeu. Aceasta devenire a Creatiei este practic consecinta manifestrii continue a lui Dumnezeu in Creatia Sa. Iar acolo unde Dumnezeu se manifesta, Creativitatea si Evolutia nu cunosc odihna sau pauze. Acest principiu ne spune ca daca Dumnezeu a creat fiinta, acesteia i-a fost recunoscut dreptul si puterea autodevenirii.
5. Principiul liberului arbitru, potrivit caruia fiinta este suverana pe alegerile sale, dar si pe deplin responsabila pentru consecintelor alegerilor sale. Acest Principiu apare ca un corelativ al Principiului bipolaritatii Creatiei, ceea ce face, ca orice alegere ne pune in fata alternativa pozitivitatii sau negativitatii. Ori, o alegere asumata, trebuie sa fie total libera. De aceea, prin liberul arbitru devenim arhitectii propriei amprente energetice, pe care o lasam in Existenta, amprenta care intra, alaturi de celelate amprente energetice ale semenilor, in „compozitia tesaturii existentiale”. Insa, prin liberul arbitru, nu ne lasam doar amprenta energetica in Existenta, creandu-ne astfel si propria karma, dar ne si orientam Evolutia, caci ce vom semana, aceea vom culege. Prin liberul arbitru, Dumnezeu a acordat omului deplina suveranitate si indepenta. Aceasta nu inseamna, ca prin daruirea liberului arbitru fiintei, Dumnezeu abandoneaza fiinta. Dumnezeu, atunci cand a creat fiinta, a si „dotat-o” cu absolut ce este necesar pentru a-si putea sustine Evolutia potrivit „Softului” Creatiei. Sa fie foarte evident, ca nu putem considera creatiile lui Dumnezeu, ca fiind afectate de neputinta. Dumnezeu nu creaza rebuturi. Gresite pot fi doar alegerile fiintei.
6. Principiul Iubirii ca Vibratie, potrivit caruia manifestrea Lui Dumnezeu in Creatie se manifesta prin Iubire, iar Vibratia Iubirii anima intreaga Creatie si toate creatiile ei. Daca Iubirea ar disparea din Creatie, ar insemna ca Dumnezeu „isi retrage participatia” de la Creatie, ceea ce ar duce la disparitia Creatiei. Iubirea, nu doar ca anima Creatia, dar si face posibila Cunosterea Adevarului, caci o informatie care nu este si simtita, nu poate fi inteleasa, iar informatia fara intelegere nu devine intelepciune sau act de cunoastere. Iubirea, radiind in Creatie si animand creatiile, trebuie sa isi continue curgerea in Creatie, prin manifetarea ei intre creatii. Din acesta rezulta un subprincipiu foarte important si anume: „Ce nu este facut cu iubire si altruism, nu se bucura de sprijinul lui Dumnezeu”. Daca, in Actul Creatiei, Dumnezeu si-a manifestat Spiritul Creator, prin Iubire, Dumnezeu anima Creatia si ii asigura Evolutia. Astfel Iubirea devine Principiul fundamental al Existentei. Aici vorbim de Iubirea autentica si neconditionata, ci nu de dragoste, sex sau posesivism. Iubirea se manifesta si nu trebuie impartasita de nimeni pentru a-si produce miracolul. Este evident, ca tot ce este opus Iubirii, este opus Vietii si Existentei. Iubirii nu ii expira niciodata termenul de valabilitate si niciodata nu e prea tarziu pentru a iubi. Iubirea nu cunoaste grade de comparatie si nici grade de intensitate, asa cum nu cunoaste nici o limitare. Parafrazand o afirmatie biblica vom spune ca „ Daca Iubirea e cu noi, Dumnezeu este cu noi”.
7. Principiul bipolaritatii Creatiei, potrivit caruia tot ce exista in creatie este bipolar. Insa aceasta bipolaritate nu poate fi niciodata in echilibrul perfect, caci atunci polaritatile s-ar anula reciproc. Carectaristica bipolaritatii acestei Creatii este ca una din polaritati devine alternativ predominanta, iar aceasta predominanta este de 66,6 % din Intreg. Tocmai din cauza bipolaritaii a tot ce exista in aceasta Creatie Dumnezeu i-a daruit fiintei liberul arbitru pentru a putea alege mereu intre o polaritate predominanta sau alta. Acest Principiu este foarte sugestiv exprimat de simbolul Yin/Y. in care fiecare polaritate predominanta o contine si pe cealalta. Aceasta bipolaritate a Creatiei sustine si Miscarea, iar Miscarea sustine Viata. Avand in vedere ca polaritatile de sens contrar se atrag, putem afirma ca acest Principiu actioneaza sinergic cu principiul interconectivitatii si cu Principiul; „ Precum in Cer asa si pe Pamant”. Acest Principiu serveste si procesului de cunoastere caci nu poti defini Binele decat prin raportare la Rau si nu poti defini o polaritate decat prin raportarea la cealalta polaritate. Insa ce trebuie subliniat este faptul ca, in aceasta Creatie polaritatea predominanta este cea pozitiva, ceea ce sustine o Evolutie sinusoidala, dar puternic ascendenta. Corelativul acestui Principiu il reprezinta faptul cca nu exista polaritati absolute sau unice. Am putea concluziona insa ca bipolaritatea asigura unitatea si integritatea.
8. Principiul interconectivitatii, potrivit caruia tot ce exista este interconectat si evolueaza conform acelorasi Principii existentiale si in interdependeta reciproca. Altfel spus, partea compune Intregul, iar Intregul nu ar putea exista fara interconectivitatea partilor ce-l compun. Daca Intregul este „spatiul” in care „functioneaza” partile, la randul lor, fiecare dintre acestea, reflecta holografic Intregul, reflecatandu-se si pe ea in „poza” Intregului. Acest principiu face posibila cunoasterea de sine, precum si Cunoasterea in general. Acest lucru este elocvent exprimat de celulele organismului uman sau ale oricarui organism viu. Daca fiecare celula a noastra si-ar urmari „interesul” propriu si nu ar actiona sinergic si concertat, in vederea sustinerii functiilor vitale ale organismului, acel organism ar colapsa in cateva minute. La fel se intampla si in intreg Universul, adica daca o galaxie, sistem solar, stea sau planeta si-ar urma „propriul plan”, atunci intreg Universul ar colapsa. Acest lucru ar trebui sa nu-l uite oamenii, ca „celule” ale organismului social. Insa acest Principiu nu se aplica doar la organisme, specii, sisteme solare , ci la intreg Universul. Practic, nu doar ca numai impreuna vom reusi, dar altfel nu am putea exista. Asta insa nu afecteaza nici Principiul liberului arbitru, nici Principiul bipolaritatii Creatiei, pentru ca „impreuna” nu inseamna „identic”.
9. Principiul lantului cauzal, potrivit caruia orice efect are o cauza si orice efect poate deveni cauza altui efect. Asa cum am aratat mai sus, aceasta se intampla in „mediul” Universului si in deplina interconexiune. In consecinta, nu putem vorbi de cauze si efecte separate, ci de lanturi cauzale, care la randul lor sunt influentate de mediul in care se produc. Fiecare specie are o genetica specifica, insa mediul in care se produce efectul acestei geneze, isi va pune amprenta asupra acelui efect, transformandu-l in cauza altui efect. Evident, ca aceste lanturi cauzale se produc in acord cu Principiul Evolutiei sinusoidale, dar ascendente, ce se realizeaza conform „Softului lui Dumnezeu”, precum si cu toate celelalte Principii existentiale si legitati specifice unor NV. Suntem „creatiile–efecte” ale Cauzei Primordiale si in acelasi timp cauzele Evolutiei si a autodevenirii, cauze manifestate prin alegeri libere. Cauza asigura intodeauna si energia necesara si determina modalitate, prin care se va produce efectul. Aceste lanturi cauzale „asigura” continuitatea Evolutiei, iar Cauza primordiala ii asigura acesteia, ascendenta. Spunem asta, deorece efectul nu poate alege sa nu se produca, iar cauza trebuie sa isi „asume” consecintele efectului generat, fara a putea da vina pe influentele mediului in care acestea s-au produs. Citandu-l din nou pe Alan Seale, vom recunoaste ca „Toti venim pe lume cu trei sarcini principale: sa stim cine suntem, dintr-o perspectiva spirituala, sa ne descoperim misiunea spirituala si s-o traim, sa invatam lectiile care ne sunt prezentate in timpul procesului de descoperire a identitatii si de traire a misiunii spirituale”. In citatul de mai sus, cele „trei sarcini principale” fac parte din scopul nostru existential, iar acest scop devine Cauza Existentei.
10. Principiul: Precum in Cer asa si pe Pamant, potrivit caruia, asa cum se petrec lucrurile in macrocosmos, la fel se vor intampla si in microcosmos. Acest Principiu este strans legat de Principiul universalitatii si cel al interconectivitatii, potrivit caruia partea reflecta Intregul. Altfel spus microcosmosul nu este decat o „oglinda” a macrocosmosului, chiar daca anumite aspecte ale fiecaruia din ele sunt guvernate de legitati diferite, insa amandoua sunt guvernate de aceleasi Principii. Insa fiecare reprezinta nivelul propriu de realitate, si in acelasi timp, fiecare are acces doar la realitatea pe care si-o poate imagina. Walt Disney confirma aceasta idee, afirmand: „Daca poti sa visezi un lucru, atunci poti si sa-l realizezi”. Din acest Principiu nu rezulta si reciproca lui, ceea ce inseamna, ca de fapt Cerul este „ modelul” Pamantului, ci nu invers, idee intarita de Principiul sinusoidalitatii si ascendentei Evolutiei, caci Evolutie inseamna sa te inalti, nu sa cobori. Insa, imaginatia noastra poate „citi” in Cer, inspirandu-ne, astfel incat sa ne putem transforma Pamantul in Cer. Aceasta ne permite sa ne largim perspectiva asupra Realitatii si astfel sa ne dezvoltam propria realitate dupa modelul si in „spatiul” Realitatii. Scopul Existentei fiind Cunoasterea Adevarului, prin Cunoastere exploram si accedem in „noi teritorii” ale Realitatii, iar Adevarul reprezinta modelul, pe care noi incercam sa-l descoperim prin imaginatie si cunoastere de sine. Cunoasterea Adevarului nu ar fi posibila altfel, decat prin cunoasterea de sine, deoarece nu poti explora Infinitul sau Absolutul, insa poti studia „poza” lor, pe care tu o reflecti ca o proiectie proprie, dar obiectiva..
11. Principiul universalitatii potrivit caruia, toate Principiile existentiale au o aplicabilitate universala, adica nu doar la aceasta Creatie, ci si la intreaga Spirala evolutiva de Creatii – „vase comunicante”. Acest lucru nu este afectat de legitatile specifive unui NV (Univers) dintr-o Creatie, deoarece toate aceste legitati actioneaza conform acestor Principii, ci nu invers. Tocmai universalitatea este cea, care pune in valoare aceste Principii, deoarece odata cunoscute, ele devin „instrumentele” prin care se realizeaza Evolutia in Sistemul existential universal. Universalitatea este consecinta Principiului Creator, adica Cel ce a creat Totul a conferit Totului universalitate prin aceea ca ea este efctul Unicitatii. Am putea spune ca universalitate ca manifestarea Unicului in Tot. Nimic nu poate exista in afara Sistemului existential universal. De aceea spunem adesea mai in gluma, mai in serios, ca aceia care nu sunt multumiti de aceasta Creatie, nu au decat sa isi fac alta. Sistemul existential universal fiind efectul Cauzei primordiale, nu poate contine discriminari sau exceptii sau asa cum spune Alan Seale „Nu exista izolare in marea realitate a vietii”. Evident, ca universalitatea este si consecinta Principiului: „Precum in Cer asa si pe Pamant”. Insa acest Principiu actioneaza in stransa inerdependenta cu celelate Principii existentiale universale. Fara Existenta, Universul ar fi inutil, asa cum fara Creator, Universul nu ar fi posibil. Dar Existenta fara Evolutie ar fi ceva inert. Nu putem concepe Evolutia fara Miscare si Existenta fara Viata. Sistemul existential universal fiind de fapt Sistemul spiralic de Creatii, confera pentru tot ce tine de Existenta, universalitate.
12. Principiul echidistantei, potrivit caruia toate creatiile au un potential latent, egal in fata Evolutiei. Prin aceasta nu sustinem, ca echidistanta si egalitatea sunt sinonime, ba dimpotriva. Echidistanta manifesta Creatorul fata de creatiile sale, inzestrandu-le cu un potential egal in momentul in care sunt create. Ceea ce face diferenta dintre creatii in Evolutie, este reprezentat de propriile lor alegeri. Insa Evolutia este astfel „programata” prin „Softul lui Dumnezeu”, incat doua creatii sa nu se poata afla, in acelasi timp, in acelasi punct al Evolutiei. Amprentele energetice sau liniile destinice ale creatiilor se pot intersecta, dar nu se pot niciodata suprapune, nici macar partial. Din acest Principiu rezulta unicitatea fiecaruia din noi si a scopului sau existential unic. Nimeni nu este in plus in acesta Creatie. Insa nu toti ne aducem aportul in egala masura la coaserea „Goblenului Realitatii”, dar aceasta reprezinta alegerea noastra a fiecaruia. Echidistanta ne garanteaza, ca fiecare din noi este dotat, cu tot ce este necesar, pentru a-si realiza scopul existential. Nimeni nu ne poate impiedica si nimeni nu ne poate ajuta in acest proces fara permisiunea noastra sau acceptul nostru tacit. Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, ci totul se transforma, evoluand astfel. Evolutia presupune ineluctabil transformare. Nimeni nu se poate sustrage acestui proces, dar fiecare il realizeaza in ritmul si cu priceperea sa. Mai curand sau mai tarziu, toti isi vor implini scopul existential, iar acesta fiind unic pentru fiecare din noi, nimeni nu e in competitie cu nimeni in Evolutie. Am pornit cu totii odata de pe aceasi „linie de start”, dar ne implinim „misiunea spirituala” fiecare la timpul sau.

Odata stabilit „modul de organizare” si „principiile de functionare” ale Creatiei, despre modul cum are loc evolutia in Creatie, vom vorbi in unul din subcapitolele urmatoare ale acestui site. Insa asa cum am convenit deja, speram, Calea Evolutiei nu poate fi parcursa decat prin Cunoastere, iar mecanismul realizarii ei va constitui tema unui alt subcapitol din prezentul capitol. Toate acestea reprezinta lucruri prea importante, pentru a nu le acorda un spatiu separat, chiar daca el permite doar o abordare succinta si sintetica a fiecarei teme. Insa fiecare capitol, subcapitol sau idee ce face parte din acest site, converge spre o concluzie coerenta, logica si astfel unica. Adevarul partial sau relativ, nu inseamna, ca este doar partial sau relativ adevarat, ci ca este partial relativ la Adevar.