Spre un creier global

Asa cum am anticipat deja in alte subcapitole din prezentul capitol, omenirea tinde sa ajunga un organism social complex si omogen. Aceasta situatie nu se realizeaza prin extinderea la scara globala a principiului darwinist al supravietuirii celui mai puternic, ci datorita faptului ca incepem sa fim constienti, ca suntem complementari. Suntem diferiti, dar asta nu ne separa, ci ne uneste prin complementaritate. Orice organizare sociala, incepand de la familie, continuand cu tribul, apoi cu natiunea si terminand cu omenirea, este consecinta adaptarii capacitatii acelei organizatii la necesitatile tot mai mari pe care le presupune Evolutia, asa cum orice organism, cat de simplu, evolueaza tocmai datorita cautarii acelui feedback, care sa raspunda necesitatilor evolutiei sale. De precizat ca intotdeauna mecanismele de feedback raspund si atunci cand impulsul principal nu-si atinge efectele. Asta inseamna ca o intentie clara, urmata de o vointa ferma si apoi de actiune, va produce efecte feedback, chiar daca actiunea a esuat sau nu si-a atins target-ul.

Prin afirmatiile de mai sus parem a cadea in capcana darwinismului, prezentand evolutia ca acel proces, prin care orice individ isi dezvolta functii adaptogene, care sa-l faca apt sa reziste la provocarile Evolutiei. Inca de la primele articole ale acestui site am aratat, ce consecinte dezastruasoase a avut pentru cunoasterea omenirii, deformarea si virusarea semanticii originare a cuvantului. Darwin vorbeste de „dezvoltarea” unor functii noi, fara  sa explice de unde vine cunoasterea(inteligenta), care sa sprijine aceasta adaptare si nici prin ce mecanisme se realizeaza ea, iar noi vorbim de „cautare”. Nu este aici locul sa facem o disectie a darwinismului si nici o polemica pe aceasta tema , caci o facem intr-un capitol separat al uneia din cartile noastre. Dar inainte de a „demola” ceva, noi consideram, ca trebuie sa te asiguri, ca poti pune ceva mult mai bun, in locul a ceea ce ai demolat. Atunci cand criticam ceva, in cazul in speta darwinismul, nu o facem printr-o abordare nihilista, caci pornim de la premisa, ca tot ce ne putem imagina exista, ca „daca nu ar fi, nu s-ar povesti” si ca imaginatia nu poate produce decat realitati preexistente, chiar daca ele se afla, fie pe trepte superioare de evolutie a acestui Univers, inaccesibile perceptiilor noastre inca, fie in alte universuri paralele si mai putin accesibile noua, pentru niste miliarde de ani. Darwin a spus un adevar partial important, insa l-a interpretat gresit. Oare minciuna nu este doar o alta interpretare data adevarului? Pana a cunoaste acele adevaruri partiale superioare din Universul nostru sau altele paralele, trebuie sa ne facem ordine la ceea ce avem deja in „ograda cunoasterii proprii”. Nu poti construi o casa punand caramizile pe muchie, insa daca le pui pe baza mare si le legi cu mortar, constructia va fi solida. In consecinta noi punem „caramida darwinista” la locul ei si o unim cu „caramida noastra” cu niste „mortar”, realizand constructia unui „adevar superior”, dar la fel de relativ ca cel anterior.

Este sarcina generatiilor ce vor prelua stafeta de la noi, sa duca aceasta „constructie” la „etaje” superioare ale acestui Univers sau sa initieze noi „constructii” in universuri paralele. Deci stati linistiti la locurile voastre, ca mai avem destul pana atunci, vorba unui contaran de-a autorului. In consecinta, cand noi vorbim de „descoperirea acelui feedback”, noi ne gandim la preexistenta lui in ADN-ul si creierul nostru si asa cum spune inteligenta populara, „cine cauta, gaseste” sau „nevoia te invata”. In paranteza fie spus, daca tot vorbim de creierul global, noi apelam mai frecvent la inteligenta populara, decat la intelepciunea unor notorietati, nu datorita originii taranesti ale autorului, ci pentru ca intelepciunea populara a verificat prin experienta a multor generatii, ceea ce au spus inteleptii. Si orice intelepciune ce trece proba focului verificarii ei in experiente repetate „se caleste” si devine adevar, fie el doar partial. Daca nu ar preexista toate astea in ADN-ul si creierul nostru, cum am putea explica principiul celei de-a a suta maimuta, decat printr-o maimutareala cu aere stiintifice? Cum am putea explica, daca excludem teza extraterestrilor antici, existenta piramidelor megalitice pe tot globul, construite in vremuri, in care se lucra cu unelte rudimentare si orice comunicare intre continente era exclusa?  Daca insa admitem teza extraterestrilor, si noi o admitem, dar nu exclusivist, cum altfel am putea explica, ca in continente fara comunicatii intre ele, oamenii construiau acelasi tip de unelte si mai ales organizau culturi agricole similare?

Sau cum putem explica faptul ca doi sau mai multi cercetatori ajung la aceasi descoperire sau teorie simultan, fara a comunica intre ei? Daca acceptam teoria stiintifica potrivit careia orice descoperire, gand sau idee, este rezultatul unor procese fiziologice complexe ce au loc in creier, atunci ne cufundam intr-un ocean de intrebari, nu doar fara raspuns, dar a caror raspunsuri bazate pe aceeasi logica, contrazic insasi logica. In primul rand, cum este posibil ca doua sau mai multe creiere diferite ca structura materiala, sa produca o idee identica? Cine comanda aceste procese cerebrale, iar daca ni se raspunde „creierul”, atunci noi intrebam „cine ii face agenda?” Poate hazardul decalansa coincidente atat de frecvente si extraordinare, care tind sa devina reguli, legitati si chiar principii, intr-un timp atat de scurt? Cum functioneaza telepatia si poate un creier material sa empatizeze cu un alt creier material, iar in caz afirmativ, de ce cu acel creier si nu cu altul? Am putea ingropa stiinta materialista in parapastiile propriului ei discurs, dar e o vorba in popor „Cu incapatanatul, prostul si nebunul sa nu te pui.”  Ne referim aici doar la aspectul dogmatic si materialist al stiintei. Lasam deci materialismul stiintific in tarana lui, fara a uita ca si tarana isi aduce aceasi contributie ca samanta la rod. Acceptand contributiile la Cunoastere a adevarurilor partiale ale materialismului stiintific, nu ramanem captivi in dogmele lui, ci ne indreptam ca fiinte libere in cuget si simtiri, zborand spre noi perspective si orizonturi ale Cunoasterii, transmitandu-va cu iubire tot ce am descoperit acolo si asteptand „scrisorile” dvs, asa cum indragostitul asteapta scrisorile iubitei. Daca in corpul fizic fiecare celula si-ar urmari „propriul interes”, organismul din care fac parte ele ar sucomba in cateva secunde. Din nefericire in plan social intreaga omenire actioneaza precum niste celule-fiinte individulale si animate de interese, pe cat de proprii, pe atat de divergente. Nici macar culturile de bacterii nu actioneaza atat de individualist, cum actioneaza umanitatea in general si indivizii in special. Daca unei culturi de bacterii i se schimba drastic conditiile de mediu, atunci bacteriile merg pe principiul sacrificarii partii, in vederea salvarii intregului. In mod concret, daca pui o cultura de bacterii intr-un mediu acid, este posibil ca pana la 80% din bacteriile ce o compun sa moara, insa celelalte 20% si uneori chiar mai putin, vor creea(descoperi) mutatii adaptogene, care sa permita respectivei culturi sa reziste la acel tip de agresiune.

 

Medicina s-a confruntat si se confrunta cu acest fenomen, atat in cazul „bacteriilor rele”, cat si a virusilor care-si creaza mutatii genetice, pentru a se adapta la agresiunea vacinurilor sau antibioticelor. Recunoastem ca pe acesta tema nu ne putem revendica, nici pioneratul si nici avangarda. Pentru noi  aceasta tema nu este decat „o ramurica” (stie s-o zica si Rica), care face parte dintr-o crenguta de increngaturi, fixata pe tulpina solida a Principiului universal ce guverneaza „Arborele Cunoasterii”. Noi vom „desena” doar aceasta tulpina si vom schita doar cateva crengi ale acestui arbore, urmand ca generatiile ulterioare, sa-l descopere in deplina sa splendoare. Primul mare om de stiinta si filozof care a abordat tema creierului global, a fost Peter Russel,  in 1983. Putin mai tarziu Joel de Rosnay scrie cartea „Creierul planetar”. Fara a da dovada de multa imaginatie in a-si intitula cartile, dar dand dovada de un profund spirit de observatie stiintifica, Gotfried Mayer-Kress, Fracis Heylighen si Haward Bloom scriu fiecare cate o carte, intitulata la fel „Creierul global”.  Unul dintre pionieri care a explorat acest fenomen, este Haward Bloom in lucrarea sa „Creierul global”, lucrare publicata si in Romania. Insa aceasta lucrare nu este decat un fel de teorie darwinista, aplicata doar creierului, ca purtator al mintii, memoriei si inteligentei. El nu a fost intresat decat de fenomenele fizico-chimice care se produc in creier, fiind tributar stiintei materilaliste , ignorand astfel relatiile sociale privite ca „interconexiuni neuronale” dintre indivizi. Chiar si cand autorul vorbeste de relatii interumane, le priveste ca pe niste manifestari ale inteligentei, iar inteligenta este privita ca un „produs fiziologic” al creierului. Meritul cartii sale este pionieratul in tema abordata si originalitatea teoriilor sale, conform carora „nu traim vieti singuratice, izolate, ca fiinte guvernate doar de gene egoiste, ci suntem parti ale unui intreg mai mare”. Asa cum spune si editorul sau „este prima carte care scoate aceasta idee din zona mistictismului si o proiecteaza intr-o realitate lipsita de sentimentalisme si speculatii, dar bazata pe date stiintifice obiective si concrete”. Fara a pune in discutie meritele incontestabile ale autorului, atat prin abordare, cat si prin pionierat, nu putem sa nu constatam, ca la fel ca si stiinta materialista el separa realitea materiala de intreg, ca apoi sa o indentifice cu intregul.

O asemenea abordare sectanta permite explorarea temei in profunzimi mai mari, dar va fi obligata sa-si extrapoleze concluziile la intreg, desi anterior „a amputat” acest intreg. Asa cum se poate usor observa, noi consideram, ca doar o abordare holistica ne poate conduce la descoperirea principiului guvernator al intregului. Chiar daca ramanem in sfera materiei, observam, ca inca de la cultura de bacterii si terminand cu organismul uman, princpiul de functionare este acelasi, respectiv ca partea isi transfera inteligenta (creierul) intregului si isi subordoneaza functiile acestuia. Aceasta „atitudine” nu subjuga sau limiteza partea, ci dimpotriva ii potenteaza functiile si o interconecteaza cu intregul. Este evident ca, actiunea individualista a unuei parti in fata unor agresori colectivi, nu poate avea alt final, decat supunerea sau chiar distrugerea partii(individului). In consecinta, interconexiunea partilor intre ele si a fiecareia cu intregul serveste mult mai bine interesul partii si creaza o putere de grup, care face grupul sa reziste mai usor atacurilor exterioare. Ramanand inca putin in lumea materiala, vom sublinia, ca fiecare neuron din creierul uman are capacitatea de a realiza peste zece mii de conexiuni cu ceilalti neuroni, dar daca aceste conexiuni nu se repeta cu o anumita frecventa, legaturile astfel formate dispar. Altfel spus, o functie a unui organ exersata intens, troficizeza organul, iar neexersata, duce la diparitia functiei si la atrofierea, pana la disparitie, a organului. De aceea se si spune „functia face organul” sau aparent fara legatura „functia bate gradul”. Mai trebuie subliniat, ca aceste interconexiuni intre neuroni se realizeaza pe princiul unui grup de computere legate in serie, fiecare computer amplificand informatia primita de la celelalte. Insa asa cum insasi stiinta a inceput sa constate, nu doar creierul este purtator de memorie, ci toate celulele corpului, astfel incat, daca o parte a creierului este distrusa, functiile lui sunt preluate fie de o alta parte a creierului, fie de un alt grup de celule din organism. Constatam deci in lumea materiei o solidaritate si o subordonare a interesului privat, necesitatii organice si principiului eficientei, ceea ce este dezirabil si pentru organismul social, dar pare improbabil in viitorul aproiat, dar nevoia ne invata.

 Insa Princpiul universal „Precum in Cer si pe Pamant” actioneaza implacabil in intreg Universul si va creea „constrangeri” asupra individului uman, constrangeri care-l vor determina pe acesta, sa se solidarizeze cu semenii sai si sa realizeze o diviziune a muncii, care sa le permita o mai buna capacitate de rezistenta in fata unor astfel de constrangeri. Istoria este plina de exemple in care dezastrele sau cataclismele au atras o crestere importanta a gradului de solidaritate sociala. Este la fel de adevarat insa, ca la putin timp dupa trecerea acestora, individul uman a revenit, de regula, la vechile metehne, fiecare propunandu-si sa ajunga in varful piramidei, desi piramida avea un singur varf. Principiul inoculat de Teoria darwinista, ca supravietuieste intotdauna cel mai puternic, a declansat o competitie feroce pentru supravietuirea individuala, dar care a dus la punerea in pericol a supravetuirii umanitatii ca specie. Suntem martorii disparitiei a mii de specii, ca urmare a aplicarii acestui principiu. Cresterea demografica accelerata din ultimele doua secole, insotita de consumism si reducerea resurselor planetare, au acutizat acest conflict pana la limita colapsului speciei umane. Si in plan geopolitic fiecare tara sau mare putere doreste sa devina o putere globala sau macar sa ajunga la dimensiunile imperiului din vremea sa de glorie. Insa intr-un Univers construit pe o tesatura infinita de lanturi cauzale, toate aceste actiuni nu putea sa nu atraga reactiunile corespunzatoare. Prima care incepe sa reactioneze, in termeni nenegociabili si fara alte pasuiri este Natura. In fata acestui avertisment sever omul va fi nevoit sa-si regaseasca solidaritatea cu omenirea, dar si o relationare cu celelalte specii pe principiul respectului reciproc. Si asa cum am spus mereu, acum nu este prea tarziu, insa mai tarziu va fi. Din nefericire omul considera ca starea lui actuala ii confera siguranta si priveste cu rezerve, ba chiar cu impotrivire, tot ce este nou si presupune schimbare. Schimbarea pare pentru om o sursa de stres, nu sursa evolutiei sale. Din fericire Universul are agenda lui si nu are timp sa asculte de mofturile sau dogmele nimanui.

 Anticipand cu acuratete evenimentele ce vor urma in viitorul imediat si apoi in cel apropiat, noi am pregatit strategii, care sa evite un conflict intre Univers si Umanitate, in care Umanitatea nu are nici cea mai infinitezimala sansa. Daca actuala teorie oficiala prezinta omul ca un mamifer social, noi sustinem teroria omului mamifer intelectual, capabil sa inteleaga, inainte ca pericolul sa se manifeste. Se spune ca famila este celula de baza a societatii, insa din aceasta definitie rezulta, ca societatea este o „cultura de celule”, precum sunt culturile de bacterii. Ceea ce lipseste acestui organism social, pentru a nu ramane doar adaptogen, ci sa fie si autocreativ-evolutiv, este reprezentat de organele si functiile, pe care le dezvolta acestea, in vederea functionarii organismului social. Se spune ca parintii si rudele nu ti le alegi, ceea ce induce ideea, ca familia, privita drept celula de baza a societatii, este un dat, ci nu o entitate libera sa se dezvolte potrivit propriilor alegeri. Majoritatii dintre noi ii este foarte usor sa-si iubeasca copiii, parintii, eventual sotul, prietenii si rudele, dar apoi lucrurile incep sa fie dificile, nu pentru ca cei din afara familiei nu ar fi demni de aceasta iubire, ci pentru ca genetica si filiatia sunt puse deasupra iubirii. Insa doar acel parinte isi iubeste copiii cu adevarat, care o face din vocatie, ci nu din obligatia ce decurge din genetica si filiatie. Pentru a putea grupa mai multe celule-familii intr-un organ, ce serveste organismul social, este nevoie de o structura determinata si de diviziunea muncii, atat in interiorul organului, cat si intre acestea din urma. Pornind de la troficul instinct de supravietuire ce caracterizeza individul uman si care pare sculptat adanc in ADN-ul sau, am proiectat comuniuni de o mare diversitate, constituite din indivizi indepententi sau familii, care adera voluntar la principiul comuniunii, „organe”, care confera securitate, siguranta si o viata decenta fiecarui membru al ei. Aceste comuniuni sunt organizate, la randul lor, in „grupe de organe” cu functii complementare, care sa asigure o buna functionare a fiecarui organ, dar si a organismului social pe care-l deservesc, grupe pe care le denumim „regiuni”. Aceste comuniuni si regiuni sunt astfel proiectate si organizate incat sa spulbere toate barierele si obstacolele care impietaza sau blocheaza comunicarea si schimbul intre indivizii sociali, ci sa-l eficientizeze si sa-i maximizeze actiunile.

Insa aceasta structura rezolva doar o parte din problematica complexa a organismului social, respectiv procesele lui fiziologice. La fel ca in orice organism, „panoul de comanda” este reprezentat de creierul acestuia. Insa cand vorbim de organismul social, nu ne referim la materialitatea creierului, ci la functiile acestuia, respectiv sustinerea tuturor proceselor fiziologice, gandurilor, emotiilor, sentimentelor, actiunilor, etc. In cadrul organismului social aceste functii sunt reprezentate de Principiile universale existentiale, care actioneza atat in plan macro-social, cat si in plan micro-individual. Dar asa cum am aratat anterior, pentru ca aceste functii sa actioneze, este nevoie de o interconexiune activa si trainica intre „neouronii sociali”, respectiv indivizi. Insa indivizii au dificultati in a-si comanda propriul constient, daramite sa si-l interconecteze cu miliarde de semeni, mai ales ca asta ar insemna pentru el pierderea intimitatii. Mai mult, o parte din capacitatea creierului uman ar trebui afectata comunicarii cu celelalte specii, stiinta dovedind indubitabil, ca ele ne resimt nu numai actiunile, dar ne percep si starile si inteniile. Insa un individ setat pe supravietiuire si care poarta crucea propriilor spaime, se va simti coplesit de o asemena provocare si in consecinta o va abandona, inainte de a incerca sa o exerseze.

 

 Luand in calcul toate aceste elemente si foarte multe altele, noi am organizat activitatile in comuniuni si regiuni de asa natura, incat sa-l externalizam progresiv pe om din procesul muncii, permitandu-i astfel sa-si reafecteze importantul buget de timp ,astfel obtinut, relatiilor sociale si cunoasterii de sine. Relatiile sociale ii vor oferi individului o serie de „oglinzi” care il reflecta fidel, iar libertatea si independenta lui, lipsite de orice constrangeri, ii vor permite sa relizeze o confortabila comuniune si comunicare cu sine. Aceasta pace a gandurilor insotita de lipsa grijilor subzistentiale si dublata de relatii sociale bazate pe echidistanta si valori autentice, va permite individului, treptat-treptat, sa-si dezvolte functii latente precum revelatia, intuitia, programarea si intelegerea viselor, telepatia, clarviziunea si predictia. Toate aceste capacitati ii vor permite individului sa se interconecteze cu lumi inaccesibile pana atunci lui, dar si sa poata citi instantaneu in mintea semenilor sai. Aceasta va fi premisa de la care se va porni in constituirea Creierului Global si intreconectarea lui cu alte „creiere” universale. Nu vorbim aici de dezvoltarea nero-lingvistica a personalitatii, caci aceea se adreseaza mastii(personalitatii), iar instrumentul prin care se realizeaza –limbajul – este foarte susceptibil la virusare si manipulare.

Cu riscul de a ne repeta, vom arata ca fiecare neuron al creierului global va fi interconectat, liber si voluntar, cu ceilalati neuroni precum niste computere legate in serie, fiecare amplificand puterea celuilalt. Practic, acesta va permite fiecarui individ sa acceseze cunoastera intregii omeniri, insa nu toti o vor intelege in integaralitatea ei si in consecintea nu o vor putea aplica decat in limita capacitatilor pe care si le-a dezvoltat fiecare prin evolutie proprie. Insa consecintele majore nu sunt doar in planul „Cunoasterii”, ci si in transparenta, ceea ce practic duce la disparitia minciunii, duplicitatii, fricii, a emotiilor in general, etc din cadrul relatiilor sociale. Consecinta imediata si directa este ca nimeni nu va putea ascunde sub presul propriu, gunoiul faptelor sale imorale si nici macar a intentiilor sale. Prin neexersarea functiilor, care sustin aceste maladii individuale si sociale, organele care le sustin se vor atrofia, iar functiile vor disparea. Locul urias lasat astfel liber va fi preluat de functii, care vor pune in valoare potentialul latent pozitiv urias al individului, cu consecinte pe masura in evolutia acestuia si a socitatii din care face parte. Transparenta va face ca locul falselor democratii, sa fie luat de valorile autentice, unanim recunoscute, iar competitia sa fie inlocuita cu competitivitatea, deoarece succesul oricarui individ se va repercuta asupra intregului organism social.

 Insa daca in orice organism creierul este „panoul de comanda” ,inima este „animatorul” sau, „motorul” care il pune in miscare. Citand din intelepciunea populara, vom spune : „Si daca stii, la ce iti ajuta ca stii?”, adaugand cu modestie si umilinta, „daca nu si intelegi ce stii”. De aceea noi vedem acest creier global terestru, animat de o „inima globala”, care va pune interconexiunile dintre „neuronii sociali” in „patul” unor relatii bazate pe iubire, generozitate, altruism, solidaritate, caritate si buna intelegere. Treptat „lupta sau fugi” darwinist, va devenii filozofia lui „numai impreuna vom reusi”. Inca foarte multi dintre noi isi doresc sa aiba, ce au ceilalti si nu au ei. Evident, ca celalalt fiind diferit de mine, este altceva si mai ales altcineva decat mine. Ideea de a mi-i dori pe toti ceilalti, inainte de a-mi putea administra propriile probleme, este o reminiscenta a tentatiei luciferice, in sensul ca fiecare dorim sa devenim totul, un fel de Dumnezeu, inainte de a fi reusit sa fim oameni. Este tentatia partii de a-si subordona intregul, fapt care, daca nu ar fi imposibil, ar duce la insasi distrugerea partii, in „saculetul” careia nu are cum sa intre Intregul Infinit. Cel de alaturi nu imi este competitor, ci complementar, asa cum suntem complementari cu totii, unul celuilalt. Unicitatea ne face de neinlocuit in Creatie, asa cum ii face pe toti ceilalti. Fara unul din noi Creatia(Universul) nu ar fi intreaga. Te poti uni cu ceilalti prin iubire, formand impreuna intregul si „functionand” ireprosabil sau poti sa „arzi” de dorinta de a poseda tot ce-i in jurul tau, cu riscul de a nu mai fi decat o cenusa, pe care doar caldura si forta iubirii o pot transforma in diamant viu. Sa luam exemplu de la celule organismului nostru. Cele din colon sau vezica urinara nu se plang de conditii grele de munca, nici nu cer spor de toxicitate si nici nu invidiaza neuronii, celule inimii sau globulele rosii. Au constiinta faptului ca rolul lor este la fel de important in functionarea organismului ca a oricarei alte celule. Si asa am atins coarda sensibila a acestui proces, respectiv „constiinta”.

 Formarea unui creier global, in mod liber si voluntar, nu este posibila fara dobandirea de catre omenire a constiintei globalitatii si a rolului indisolubil a partii in intreg, care la randul lui confera partii cadrul cel mai propice dezvoltarii ei. Fiecare celula ce-si cedeaza inteligenta intregului, si-si subordoneaza voluntar functiile acestuia, nu doar ca nu-si pierde astfel din abilitati si functionalitati, ci si le amplifica de atatea ori, de cate conexiuni realizeaza cu alte celule din acel organism. Am putea sintetiza acest proces in afirmatia; „orice noua interconexiune naste o noua functiune”. Fara existenta unei constiinte globale, nu este posibil un creier global. Insa nevoia te invata si in consecinta Evolutia ne va determina sa ne updatam ADN-ul si creierul, iar reasezarea relatiilor sociale va permite, ca respingerea generata de competitie, sa fie inlocuita de atractia generata de  solidaritate si interesul comun. Nici stiinta, nici adeptii teoriei, potrivit careia evolutia omenirii ar fi fost determinata de interventia repetata a mai multor civilizatii extraterestre, nu pot nega, ca daca mutatii in genele noastre sunt posibile, mutatiile in „gena iubirii” sunt imposibile. Evident, daca nu inlocuim iubirea cu sexul. Nimeni nu ne poate determina sa iubim. Sa nu uitam, ca stiinta poate interveni, uneori iresponsabil, in procesele vietii, dar nu poate crea viata. Si atunci ne intrebam retoric „Cum ar putea crea iubire, cei care nu pot crea viata, cand noi stim si am inteles, ca Iubirea e Sursa Vietii?” Noi consideram, ca un creier global se poate forma sub impulsul sentimentului de solidaritate umana si cu alte specii, ca raspuns la necesitatile si provocarile tot mai mari, la care Evolutia supune omenirea. Si asa cum niciodata Universul nu-i da omului mai mult decat poate duce, la fel si Evolutia nu provoaca omenirea cu stachete pe care aceasta nu le-ar putea depasi, firesc si natural, manifestandu-si natura si punandu-si in valoare forte latente, de mult adormite.

Insa intr-o lume in care globalizarea este privita tot mai mult, ca tendinta unor grupuri de interese elitiste sa o domine si sa o controleze, o intrebare de bun simt se impune cu necesitate: -Cui va folosi acest creier global, pozitivitatii sau negativitatii, evolutiei sau distrugerii?  Pornind de la experienta ultimelor doua secole, dar si a ultimelor 13 milenii, raspunsul, nu doar ca nu pare promitator , dar constituie un motiv serios de ingrijorare. De la Protocoalele Sionului la Protocolul de la Toronto, continuand cu aproape toate forumurile internationale semnificative, toate actiunile sunt indreptate in directia, care face un grup tot mai restrans de nici 1% din populatia globului sa controleze resursele si populatia terestra. In a doua parte a secolului trecut la Toronto s-a reunit Grupul 6.6.6.(nu va speriati caci numerele au semnul pe care l-il atribuim noi) , reunind cele mai puternice cate sase (n-am mai scris cu cifra, ci cu cuvant) banci, corporatii energetice si corporatii agro-alimentare si farmaceutice, iar ceea ce si-au propus ele e usor de presupus. Practic sa continue intr-o maniera mai subtila , dar si mai agresiva tot ce s-a produs in 13 milenii de razboaie, foamete, molime, dezbinare si discriminare, competitie si ura, cuceriri si subjugari, de distrugerea habitatului natural,etc,etc. Big Brother, dincolo de motivatiile ce tin de terorism si control, serveste tot acestui scop. Cibernetizarea si modernizarea comunicatilor tind sa trasforme toate instrumentele din lume intr-un mecanism puternic interconectat si controlat, permitand „supercontrolorilor” sa stie in orice clipa ce faci, unde esti, cat produci, cat consumi, ce gandesti,etc. Insa acele instrumente nu sunt doar pasive si incepand cu radioul, continuand cu televizorul si terminand cu computerul , toate au puterea de a-ti transmite informatii manipulatoare si de a te cuprinde in campul lor, ca pe un subiect supus „radiografiei si terapiei”. Aceasi istorie ne arata, ca aproape toti cei ce au reusit sa intre prea adanc in tainele acestor strategii si le-au facut publice, au fost eliminati intr-o maniera, pe cat de misterioasa, pe atat de violenta. Sigur ca toti cei sustin o asemenea opinie, nu sunt contrazisi cu argumente si sunt etichetati ca sufera de „sindromul Teoriei conspiratiei”. Noi insa afirmam fara echivoc si in cunostinta de cauza, ca : „Teoria conspiratiei este intradevar, doar o teorie, insa conspiratia este o realitate. Altfel nu poti sa pui doar pe seama hazardului, negativitatea si relele ce au stigmatizat ultimele 13 milenii din Existenta omenirii.” Insa nu exacerbam puterea conspiratorilor , ba dimpotriva proslavim predominanta pozitivitatii, fara de care Evolutia nu ar fi posibila , desi ea este evidenta. Daca ei conspira disonant, noi concertam armonios si pe octave superioare , acoperind cu armonia pozitivitatii, sunetele scrasnitoare, ca ale unui Yahve fara vocale, ale distructivitatii.Noi impartasim opinia autorului, ca marile dezvaluiri despre aceasta lume sunt in majoritatea lor covarsitoare manipulari subtile, iar celelate prevad solutii naive. Fie ca vorbim de Jan Van Helsing, Paul Murphy sau alte pseudonime, toate marile dezvaluiri poarta amprenta diversiunii. Ele iti ofera o radiografie a lumii 90%  adevarata, dar si inspaimantatoare, care induce ideea,ca forta celor ce ne domina tinde spre Absolut. Apoi ei ne recomanda solutii de genul gestului amenintator cu degetul catre Luna, adica sa ne unim, sa luptam etc, nu inainte de a ne sugera spaima, ca ei se ascund , ca le e viata in pericol,etc. Alteori ,constatand ca nu toti suntem idioti, vin si ne spun ca e nevoie de o schimbare de constiinta ,etc, solutiile fiind de fapt sperietori, caci nu raspund la intrebari precum :”Cum maica,Cum?” sau „Cum pot eu singur sa ma lupt cu un sistem organizat si globalizat?” Sigur ca o intrebare se impune acut: „De unde stim ca autorul nu face aceleasi lucruri in mod mai subtil, iar daca nu o face ,de unde stim ca aceasi mare putere nu-l manipuleaza inconstient sau ca nu-l va elimina inainte de a-si fi expus macar ideile si nici vorba sa le si transpuna in practica?”. Trebuie sa precizam ca o perioada de timp , chiar autorul a facut parte , fie si involuntar , din acest sistem si in consecinta suspiciunile dvs nu sunt doar rezonabile , ci si logice.

 Apoi, pe intinderea intregului acestui site, in continua dezvoltare, folosim expresia „noi”. Nu facem parte dintre aceia, care cred ca rolul personalitatilor in istorie este determinant. Marile personalitati ale istoriei nu au fost initial decat niste „hamsteri” sau „interfete” a adevaratei puteri ocultate si care corespundeau, la un moment dat, unei necesitati ale agendei puterii. De multe ori aceste personalitati erau manipulate in orb, pentru ca ele chiar gandeau si credeau in sensul actiunilor lor. Ce ar fi fost Hitler sau Lenin fara finantarile unor puternice banci ale timpului?, ne intrebam si va intrebam retoric. Acum practic este imposibil sa ajungi la o demnitate de stat sau la o pozitie importanta intr-o corporatie, daca nu ai o pata suficienta, pentru care sa poti fi eliminat oricand din sistem De la Alexandru Macedon incoace, toate marile personalitati nu au fost decat niste hamsteri puternici care au servit interesele globalizarii. Si repetam, in majoritatea cazurilor fara sa stie. Acest lucru s-a accentuat dupa incercarile unui Napoleon, Hitler sau Lenin, de a se autonomiza, hamsterul fiind naiv si crezand ca el e insusi masca , ca e corpul nu umbra sa.

  In 17.02.1997 consilerul pe probleme speciale(cititi servicii interne, de aparare si de justitie)  al Presedintelui Emil Constantinescu, il numim aici pe domnul Diaconescu, l-a invitat pe autor la o discutie tatonatoare in vederea numirii sale ca Procuror General, deoarece CV-ul autorului parea sa raspunda intentiilor reformatoare ale presedintelui, care statea nopti intregi sa citeasca rapoartele , uneori otravite, ale serviciilor sau chiar plangerile cetatenilor. Inainte ca autorul sa refuze propunerea , domnul Diaconescu i-a spus, ca el crede, ca presedintele ar accepta o asemenea propunere, insa singura problema este ca pata pe care ar avea-o autorul, nu este corespunzatoare demnitatii oferite, in sensul ca nu este suficent de mare. Neintelegand atunci afirmatia consilierului prezidential, autorul a considerat-o un fel de compliment amical, deoarece el se gandea, ca a nu a avea pete mari e o calitate, nu un defect. Ulterior a inteles exat cum stau lucrurile. Credeti ca P. Roman, V. Ciorbea sau R. Vasile ar fi parasit de buna voie functia, daca nu li se arata „pisica”? Amintim pe aceasta cale domnului Ciorbea, ca mai e fosti sefi de promotie si fosti procurori, care nu au fost membrii de partid. E pentru ca nu e multi ,dar nici ciorba domnului Ciorbea nu e unicat. Credeti ca Geona ar fi acceptat rasturnarea de situatie nocturna, daca nu patea la fel, doar pentru ca Romania avea nevoie de un lider, care sa faca fata unui Putin tot mai agresiv si mai lipsit de scrupule? Vom sublinia, ca autorul s-a identificat o lunga perioada de timp cu toate deciziile Presedintelui Basescu, in sensul ca le-a aprobat in integralitate si intr-un joc virtual si a propus mereu la bursa pariurilor decizionale, acelasi masuri ca cele luate efectiv de presedinte. Insa nu de aceea, ci in spiritul celor aratate mai sus, autorul afirma ca „dosarul flota” a fost o „pata fabricata” , dovada ca nici Basescu nu a spus niciodata public lucruri, care in sens juridic l-ar fi disculpat total. In Romania nu exista in momentul „operatiunii flota” o lege a falimentului si atunci riscam sa avem confiscate toate acele nave si tarati in procese internationale infinit mai costisitoare si mai defavorabile imaginii Romaniei, decat acea asociere cu o firma de profil norvegiana. Evident existau interese internationale importante in acest sens, avand in vedere importanta unei flote, fie ea si comerciala, in stabilirea unor strategii cu impact international.

 In octombrie anul trecut, cand autorul a vorbit public de un santaj a lui E. Udrea asupra lui Basescu, el a pariat pe Basescu, ca si cum ar paria pe el insusi. Pe atunci se vorbea tot mai mult ca presedintele urma sa preia, in mai 2015, la Riga, presedintia Parteneriatlui strategic UE- Europa de Sud-Est, o functie ce urma sa fie oficializata si permanentizata. Insa intre cele doua tururi prezidentiale, intre strategiile celor doi s-a produs o falie uriasa, Basescu facand greseala predecesorilor si a incercat sa se autonomizeze si neavand curajul sa raspunda ferm si inteligent la santajul lui „troia”(cum zic italienii) de Elena. Sa va mai facem si o dezvaluire de cancan despre gestul cu degetul pe nas al Elenei. El era un gest de tandrete aratat tanarului dotat atat la organul aratat, cat si l-a cel pe care folclorul spune ca-i sugereaza marimea, tanar a carui nume incepe cu litera cu care se termina cuvantul „nas”, cu care e in tandreturi si pe biroul secretarial al caruia, Elena si-a pus de infinit mai des fundul mult mai decoltat, decat pe cel al domnului prezident, cum zicea Saftoiu. Ghici ciuperca cei, autorul si tanarul se cunosc si au o buna relatie si de aceea nu-i va dezvalui numele, caci astrele spun ca el cu Elena au un viitor impreuna si ceva comori dacice ascunse in zona de bastina a autorului. Cand auzi de comori dacice, ecoul raspunse: Fugi ”d’aci-ce” spui tu, nu poate fi adevarat, incercand sa-l provoace pe autor, pentru a-l trage de limba, insa autorul avea limba bine infipta in grumaz. O vedem pe aceasta Merlin Monroe autohtona, cantand acestui fost Merlin al politicii romanesti „Good by Mr. Prezident”. Alde badea Badea sustine, sus si tare, ca Merlin se scrie si se pronunta cu o singura vocala, adica  „a” si cea care deriva din ea . Parea sa! Domnului ex-prezident, dar si tuturor celor interesati, autorul le spune ca: „intrand pe poarta autonomizarii, lasati in urma orice speranta de preamarire.”

 Revenin la tema, multa lume crede ca serviciile conduc lumea, ceea ce e fals. E adevarat ca in orice lume informatia este mai importanta decat banul, dar serviciile  nu sunt furnizoare de informatii, ci colportoare de informatii, caci tot ce este ocultat si misterios capata un aer de exclusivitate si autenticitate. Puterea creaza informatia si apoi o lasa la dispozitia serviciilor, pentru a o oculta si colporta, crezand sincer ca ele furnizeaza puterii informatii. Puterea stie ca nimic nu se transmite mai rapid si nu este ascultat cu mai mult interes, decat un secret. Dar e vorba de Secretul lui Polichinelle, asa cum e numele real al autorului.Versatilitatea de care dau dovada, trecand de la un stapan la altul, ne arata adevarul metaforei biblice, ca nimeni nu e fara pata. Serviciile sunt pazitorii pragului puterii, astfel ca slujitorii ei sa nu incerce „s-o fure”. Autorul, care a lansat cu noua luni inainte de a se produce, ideea loviturii de stat din Romania anului 2012 (cata precizie!, zise batranica), s-a simtit la un moment dat hartuit de un anumit serviciu departamental, pentru a le furniza mai multe informatii prin eterul electronic si in consecinta a „decretat” un embargo total pe emisie, incat unul din beneficiarii de informatii i-a spus unui furnizor, sa nu se impopotoneze cu merite care nu le are. Sigur ca unele servicii nu au ezitat sa exercite un santaj direct asupra autorului, cerandu-i imperativ si amenintator  sa se mute in subordinea lor si ei in schimb il vor apara de sutele de dosare penale, abuzuri si amenintatori. Asa se intapla cand soricelul se crede elefant. Sunt destui in servicii, in unele chiar prea multi, care incearca sa le foloseasca drept instrumente, pentru a-si asigura interesele proprii. Dar o sa le treaca curand, in sensul ca vor fi trecuti si aceia pe linie moarta. De aceea autorul insista mereu, ca acestia trebuie lasati sa-si consume propriile iluzii si sa le transforme in esecuri, pentru a nu crede, nici ei , nici altii, ce succese extraordinare ar fi avut, daca erau lasati sa-si finalizeze proiectele. Intelepciunea populara ne spune ca „pe cine nu lasi sa moara , nu te lasa sa traiesti”. Sigur ca unii spun, ca aceasta presupune costuri prea mari, insa cu totii avem o vina, mai mare sau mai mica, pentru aceasta situatie, sau cum spunea un intelept „fiecare popor are guvernantii pe care ii merita”. Insa masele isi deneaga responsabilitatea, fiecare dand vina pe ceilalti, si pentru a  se deculpabiliza, la un moment dat, reactioneaza violent, linsand vechii lideri, deveniti tinte vii, afisate pe ecranele TV, si spulberand vechii zei, ca un proces de autoexorcizare sociala. Macar autorul isi recunoaste cu umilinta perioada de hamsterat, ca mai bine hamster decat sobolan, parafrazand Imnul golanilor. (Apropos, domnule Rus, nu va legati de cele sfinte, ca o sa va stranga cineva de E-vanghelie). De subliniat ca si in servicii lucreaza oameni, nu sfinti, cu aceleasi pofte, dar mult mai mari, decat muritorii de rand. De exemplu aratam, ca V.Ardeleanu a clonat o afacere de pionerat privind certificatele verzi in energie si apoi a donat-o fiului sau, afacere pregatita de autor si parteneri maghiari si germani cativa ani la rand. Multi altii, inclusiv oameni de afaceri, au procedat la fel, in tara fiind costruite adevarate structuri mafiote. Cand autorul era intrebat de apropiati ;”daca stiti ca vi le fura astia de ce le mai incepeti?”, iar autorul le raspundea filozofic: ”Lasa sa le fure si sa le realizeze, caci apa izvorului tot in izvor se va intoarce”. Prin ofiteri acoperiti si firmele lor s-au aspirat miliarde din banci, dar mai ales din bugetul de stat, insa acesti bani nu ajung decat in mica parte la servicii. Acesti acoperiti beneficiaza apoi in justitie de disjungeri, cand mai cad in razboiul dintre servicii si dintre interese private sau de grup, pana cand li se prescrie raspunderea penala. In toate institutiile publice ar fi peste 20 de mii, la care mai trebuie adaugati 180.000 de informatori, colaboraori, denuntatori, de se rasuceste Ceausecu in mormant de invidie. Toti astia beneficiaza nu doar de protectie juridica, dar si de o serie de facilitati (a se citi favoritisme desanta) publice, dar evident din sudoarea poporului pe care-l plang in cor, televizat si ipocrit. Se aude domnule Nitu?, iar ecoul raspunde :Ntt!!! Sunati un prieten ! De aceea recomandam acelor adevarati si sinceri „voluntari ai dreptatii”, cum ii numeste autorul, un pic mai multa umilinta, ca sunt multe probleme inca de rezolvat in propria ograda si nimeni nu este fara pata. Asta nu inseamna sa renunte la ce au facut, doar sa nu uite ce un intelept i-a spus odata autorului, care sustinea batos, ca el nu ar fi facut niciodata ce a facut Nastase: ”Fiecare face raul sau binele potrivit puterii sale. Daca erai mai puternic decat Nastase, atunci cand ai comis un rau l-ai fi facut mai mare decat el”. Pentru toti acestia autorul are o povata mai putin rimata, dar foarte adevarata; „Cine se autonomizeaza, nu se integreaza, iar cine nu se integreaza, se dezintegreaza”.(totusi rimeaza, deci e adevarat).

 Autorul se intreaba retoric, daca acesti aroganti la fel de imbecili, pe cat sunt de lipsiti de scrupule, chiar cred ca vor veni in Romania nepotii Unchiului Sam, sa investeasca cam 300 miliarde usd, intrebandu-i pe acesti guitatori si de tara pradatori, daca li se permite sa investeasca si cat e comisonul? Autorul spune, ca pentru toti acestia puscaria va fi o izbavire, nu o ispasire, in fata linsajului public, pe care il va declansa,  dezvaluirile facute incepand din septembrie a.c.. Vechile refrene de genul „sa fie dictatori, dar sa fie unii de-ai nostrii”, o sa inceapa sa sune tot mai fals si nu le va mai asculta nimeni decat ca ofensa si provocare.  Ei sunt antrenati deja si vor da mita, nu doar ca sa primeasca celule mai bune, ci si sa fie primiti primi. Se aude la protejatul protectorului Ureche, care ar trebui sa protejeze si sa previna toate astea? Degeaba va luati masuri de precautie, caci Echelonul, bate microfonul si va aude si in gaura de sarpe si oricum acolo dati peste autor, ca el e Sarpe in zodiacul chinezesc. Autorul a facut aceasta divagatie, caci stie ca putinii, dar foarte inteligentii lui cititori, nu inghit chestii gata mestecate si atunci a facut o incursiune in meandrele concretului trecutului si prezentului spre a le zavzii spre vesnica lor nefolosinta. (Inspirat din definitia, poate un pic expirata, a violului la romani in sec XIX).

 Da, autorul a fost pana de curand hamster in sistem. Dar nu poti cunoaste un sistem si nu poti sa il aduci in implozie, decat dinamitandu-l din interior. Autorul nu pretinde ca face toate acestea dintr-un eroism altruist si prometeic, ci dintr-un pragmatism infinit mai eficace, decat orice emotionalitate sau sentimentalism. Toti marii iniati stiu acest lucru, autorul fiind discipolul preferat al unora dintre ei, unul chiar afirmand, cand arena gladiatorilor se desfasura pe stadioanele bancare sau ale burselor „Ca daca cineva imi vatama hamsterul preferat, voi decapita pana la o mie de membri din familia agresorului”. Cum se zice in popor, cine stie cunoaste, iar cei ce cunosc stiu ca sistemul nostru solar intra in aceste decenii intr-un semiciclu de pozitivitate. In consecinta negativitate nu mai are cautatre, iar pretul pozitivitatii cel putin se dubleaza. Orice om care nu e mai prost decat autorul, stie ca, un amator ce inoata in sensul cursului fluviului, va depasi viteza campionului, care inoata contra curentului. Deci, stapanii acestei lumi stiu si ei acest lucru. Insa ei se vor impartii in doua tabere(de nebuni si de misei, vorba poetului), prima mergand in alte sisteme solare, pentru a-si continua evolutia prin negativitate. Astia se agita atat de tare, sa va sperie cu puterea lor, sa va tina in intuneric si sa va mentina inca un semicilu subjugati lor. Nu uitati ca sunteti satapanii, nu a inelelor, ci a ceva mult mai important, propriul si liberul arbitru. Nimeni nu va poate face bine sau rau fara permisiunea sau acceptul vostru explicit sau tacit. Cea de-a doua grupa isi urmeaza evolutia pe acest pamant, dar trec de la butoane la coada si in acelasi timp vor sta cu ochii pe noii lideri pentru a le cunoaste vulnerabilitatile si a le exploata, cand roata evolutiei ii va readuce sus. Reperele sau „Noii magari ai turmei” cum le spune autorul, vor fi ori fiinte care si-au pastrat pozitivitatea de-a lungul reincarnarilor in cele 13 milenii de negativitate, fie hamsteri care au radiografiat sistemul si apoi l-au minat, dupa care l-au parasit, pentru a-si lua „surful cunoasterii” si a „calari valul evolutiei”. Printre ultimii se afla si autorul. Deci nici vorba de zei sau alte elemente de extraneitate terestra. Oricine din voi poate alege astfel, si nu toti trebuie sa-si asume riscurile magarului turmei. Insa dupa noiembrie a.c, o schimbare de macaz si cu atat mai mult de magar, va fi enorm de grea. Noi parem a utiliza aceleasi „instrumente” ca actuala putere terestra, insa sa nu uitam ca orice lucru, energia nucleara de exemplu, poate fi folosit, atat in sens pozitiv, cat si negativ. Vela tot vela ramane, insa in functie de pozitia in care alege navigatorul sa o puna si indiferent incotro bate vantul, ea va duce barca in portul visului navigatorului. Sau cum spune Papa Francisc, fratele, nu de credinta, ci de constiinta, a autorului: „Dumnezeu a creat oamenii si i-a lasat sa se dezvolte, pentru ca a creat niste fiinte facute pentru a evolua. Big Bang-ul pe care astazi stiinta il considera a sta la originile lumii, nu contrazice interventia creatorului divin, ci mai degraba o cere. Evolutia in cadrul naturii nu este incompatibila cu notiunea de creatie, pentru ca evolutia are nevoie de creerea unor fiinte care sa evolueze”. Deci nu uitati, macazul este mereu la voi, dar si ca vanturile Existentei bat cum vor ele, nu cum vreti voi. Insa voi le puteti folosi si supune alegerii voastre, fara sa incercati sa le deturnati sensul. Aceasta este Magia accesibila fiecarui fiu al Divinitatii. Ramanad la acelasi rationament, noi nu ne hazardam sa costruim o Lume noua, ci schimband polaritatile acestei lumi, o putem transforma intr-o alta lume, una infinit mai buna decat cea actuala. Sau cum spunea un „nebun” al vremurilor sale, psihanalistul austriac Wihelm Reich (care nu e unchiul Celui de-al Treilea Reich) : „Nu va luati drept Dumnezeu. Interventia dvs. trebuie sa consiste in a ajuta natura sa-si urmeze cursul firesc”. Sa luam exemplul lui Big Brother, care isi propune sa faca mintile noastre transparente pentru a putea fi controlate. Evident acest proces este organizat dupa principiul piramidei, care guverneaza aceasta lume, deci intregul proces este organizat si subordonat varfului piramidei. Acest principiu functioneaza precum sistemul MLM, adica isi ramifica si dezvolta continuu baza, insa varful ramane neschimbat, iar pe masura dezvoltarii bazei, resursele distribuite pe individ, devin tot mai mici, pe cand cele vampirizate de varf, tot mai mari. Este inutil sa spunem, ca sub principiul sferei tot ce creaza un individ devine avutia comuna a celor ce alcatuiesc sfera, adica sfera insasi, caci centrul ei este, nu un punct, ci Principiul guvernator al echidistantei. Ramanand la exemplul Big Brother, este de observat ca acest principiu foloseste intrumente(tehnologie) pentru a separa si controla relatiile dintre indivizi.