Vorbind de viitorul stiintei, nu ca predictie, ci ca tendinta, nu facem decat sa vorbim de stiinta viitorului. Desi in scrierile nostre suntem necrutatori cu dogmele stiintei si cu materialismul stiintific, acest lucru nu inseamna ca nu recunoastem contributia majora, adusa de stiinta in slujba Cunoasterii, ci doar ca dorim sa facem o excizie a unor „formatiuni tumorale”, care ameninta insasi viabilitatea „organismului” stiintei. Si o spunem din capul locului, ca stiinta fara constiinta este o dogma, asa cum dogme sunt o parte din criteriile, dupa care o idee sau teorie este considerata stiintifica sau profana. Azi si dintodeauna, stiinta este si a fost partinica, iar puterea fiinanteaza doar acele teme de cercetare, ce corespund exclusiv intereselor ei. Apoi, instrumentele de masura ale stiintei, fie sunt conventional-subiective, precum matematica sau simularea, fie permit tolerante si evaluari aproximative, pentru a putea fi considerate obiective. Dar sa nu aruncam pruncul odata cu apa din copaie si sa recunoastem ca, in ultimele secole stiinta a devenit cercetasul din avangarda explorarii Cunoasterii, provocand religia si filozofia sa-si adapteze din mers abordarile.
Pe de alta parte, punerea stiintei in mod excesiv in slujba tehnologiei, risca sa transforme uriasul ei potential pentru Evolutie, intr-o adevarata bomba nucleara, asa cum se pare, ca a fost in vremuri de mult apuse pentru Atlanti. Este adevarat ca nici emotionalitatea exacerbata a vechilor Lemurieni (a nu se confunda cu specia de maimute), nu a avut un final mai fericit. Daca stiinta nu-si va cheltui energia inutil, printr-o munca de Sisif incercand sa bage Universul in laborator, sa-l masoare, sa-l analizeze si sa-l studieze, atunci isi va pastra rolul de explorator principal al Cunoasterii, ci nu va deveni un Don Quijote, ce se lupta cu stafiile propriilor lui dogme, transformate in idealuri.
Inevitabil , orice teorie pornita de la premise arbitrar si vanitos stabilite, sfarseste in sofism. Oricat de frumoase ar fi aceste demonstratii sofiste, ele nu vor ajunge niciodata adevaruri si nici macar basme, caci basmele ne vorbesc despre ce „ a fost odata ca nicidata, ca daca nu ar fi nu s-ar povesti”, ci nu de iluzii ridicate la rang de realitate sau dogme ridicate la rang de adevar. Fara a nega, ca orice teza trece aproape ineluctabil printr-o ipoteza si de regula provoaca o antiteza, nu putem sa nu observam, ca stiinta risca sa fie coplesita de ipoteze si teorii, in detrimentul adevarurilor, fie ele si relative, dar solid si bine argumentate, demonstrate sau verificate. Imaginea unei stiinte ca o Mama Omida ce emite predictii despre lucruri atat de sensibile pentru Cunoastere, nu este doar caraghiosa si hilara, dar pune stiinta intr-o situatie bizara. Apoi, trebuie sa observam ca materia incepe sa devina amanta infidela a stiintei materialiste, ratacindu-se prin Univers si lasandu-se „sedusa si dominata” de o animaterie, pe cat de misterioasa, pe atat de numeroasa.
Aproximarile stiintei si tolerantele prea mari ale instrumentelor ei sunt intr-o flagranta contradictie cu mesajul Universului, a carui perfectiune nu permite erori. Stiinta ar trebui sa nu se aventureze, sa incerce sa cerceteze un Univers vizibil tot mai extins, inainte de a se uita in propria ograda terestra, aplicand principiul „Precum in Cer asa si pe Pamant”, principiu confirmat partial de singura legitate universala, Legea transformarii si conservarii. In acest sens fizica cuantica a facut primul pas pozitiv, aratand ca miscarea planetelor si stelelor se aseamana pana la identitate cu miscarea electronilor si atomilor. Aceasi fizica cuantica pune in mare incurcatura stiinta materialista, cand afirma ca fotonul devine, atunci cand e observat, particula si trece prin doua fante paralele deodata, sugerand idea unui Dumnezeu –Observator –Creator.
Cu permisiunea dvs vom indrazni, sa incercam, sa corectam prin completare aceasta teorie, cu riscul sa punem, fie si numai in acest caz particular, stiinta si religia de acord, poate pentru ca dusmanul dusmanului meu este prietenul meu, ele decretand in cor si cu religiozitate stiintifica, ca aceasta teorie e mai mult decat o erezie si e o uriasa prostie. Insa noi le vom trata pe cele doua „doamne”, cel putin de data aceasta, prin ignorare.
Precizam ca intreg Universul este bipolar, iar aceasta bipolaritate pune in miscare totul in Univers, punand astfel „bipolaritatea”, in locul „contradictiei” hegheliano-marxiste, ca izvor al dezvoltarii, pe care noi o numim Evolutie. Bipolaritatea universala este cea care pune galaxiile, sistemele solare, stelele, plantele, atomii si electronii, in miscare, ca intr-un perpetuum mobile. Fara bipolaritate nu ar exista miscare, fara miscare nu ar exista viata, iar fara viata nu ar exista actiune creatoare. In consecinta, noi afirmam ca fotonul si particula nu sunt decat bipolaritati manifeste ale aceluiasi minuscul intreg. Dar ce anume face va acest intreg sa se manifeste cand printr-o polaritate, cand prin alta? – ne intrebam noi retoric. Autoflatandu-ne, vom afirma ca nu ne-am fi hazardat in asemenea demersuri, ce isi propun o abordare revolutionara a Cunoasterii contemporane, daca nu am fi reusit sa deslusim un sistem omogen si coerent, guvernat de Principiul „Precum in cer asa si pe Pamant”. Intr-un alt subcapitol al acestui site, in care vom vorbi despre „Sistemul universal existential”, vom dezvolta aceste aspecte, cu argumente pe care noi le consideram covarsitoare. Cand vorbim de Evolutie si poalaritati, ne referim la polaritatii preponderente, pentru ca asa cum spune intelepciunea populara „in tot raul e si-un bine”, ce s-ar traduce prin faptul, ca nu exista polaritati pure, caci atunci nu ar mai fi polaritati, ci unicitati. In concluzie, fiecare polaritate predominata o contine si pe cealalta, asa cum atat de sugestiv o arata simbolul stravechi al „embrionului energetic” yin-yang. Mai mult, proportia „optima” intre polaritatea „minoritara” (secundara) si cea predominata este de 1/2, facand ca pondera polaritatii predominante in intreg sa fie de 66,6 %( ptiu drace, vor scuipa unii pe nerasuflate), iar ponderea polaritatii secundare in intreg sa fie 33,3%.
Numarul 66,6 nu este al „Fiarei”, nu pentru ca primele doua cifre sunt despartite de a treia de o virgula, ci pentru ca el reprezinta o polaritate predominanta pozitiva sau negativa. Daca totusi admitem, ca atunci cand acest numar care exprima o cota de predominata negativa si fiind precedat de semnul minus, ar putea exprima si „Fiara”(Negativitatea), atunci va trebui sa admitem, ca atunci cand el este precedat de semnul plus, el reprezinta Pozitivitatea, Biela si Manivela ce pun in miscare „Roata Evolutiei” ( Roata Samsarei).
Inainte de a expedia aceasta necesara paranteza la subcapitolul ei, vom spune, ca insasi „Softul lui Dumnezeu” a „programat” Evolutia in Creatie pe o mediana a sinusoidei sale, ce constituie un vector cu o ascendenta de 66,6 grade. In consecinta, intregul se manifesta printr-o polaritate sau alta predominanta sau in exemplul nostru cand particula, cand foton, cand materie, cand lumina. Daca in Univers toate acestea se produc in cicluri spiralice, ce functioneaza mai bine decat un ceas elvetian sau chiar un ceas atomic, in lumea cuantica functioneaza sub impulsul fortei (polaritatii) predominante. Am spune ca Starea de Gratie a Universului este Lumina, iar a microcosmosului este fotonul, „Inaintasii si Vestitorii” Evolutiei. Altfel nu am putea vedea ceea ce s-ar afla in intuneric, lipsind de functionalitate acel simt, care detine peste 95% din totalul capacitatilor simturilor noastre.
V-am spus noi, ca in Univers totul este perfect, ci doar omul pune etichete de „Bine” sau „Rau” pe „borcanele” evenimentelor si fenomenelor, ce-i umplu Existenta. Nu va speriati, ca nu va purtam in divagatii, ca sa va pierdem in ale noastre elucubratii. Si atunci de ce fotonul devine particula, cand este observat de om? –ziceam ca ne intrebati voi. Cine cunoaste vreo piedica, care sa nu permita acestei afirmatii sa fie adevarate, sa spuna acum, ori niciodata!- zise imperativ cititorul virtual, iar pentru noi cititorul nostru, fie el si virtual, este stapanul nostru real, poate si loial. Raspuns:- Pentru ca omul ca entitate materiala este o particula mai mult sau mai putin obeza, ce este dominata de polaritatea pozitiva, polaritate ce domina orice materie. Si desi unii spun, ca marimea nu conteaza, in acest caz vor trebui sa faca o exceptie. Cand aceasta masa imensa de polaritate predominant pozitiva, am numit aici observatorul-om, se focuseaza pe plapandul foton, de polaritate majoritar negativa, caci precum e electronul asa e si fotonul, ca sa citam din folclorul cuantic, nu-l face pe acesta din urma, ca de rusine sa colapseze in particula, cum spune fizica cuantica. Prin aceasta focusare a unei mari surse de energie preponderent pozitiva asupra unui foton minuscul, dar vioi si luminos, inrobit insa de negativitate, polaritatea pozitiva covarsitoare a observatorului-om schimba polaritatea preponderent negativa a fotonului in polaritate preponderent pozitiva, ceea ce face ca intregul sa bage particula pozitiva la inaintare. Sau cum zice SOV „daca plus cu minus da plus, inseamna ca e o afacere.” Sperand ca v-am convins cat de cat cu cele aratate mai sus, care s-ar putea sintetiza si prin ideea, ca cel mai puternic isi impune intodeauna „caracterul”(semnul, polaritatea) in fata celui mai slab, sa trecem la cea de-a doua incercare, mult mai grea si mult mai tare.
Un cititor de-al nostru virtual, mai inteligent decat noi in mod real, ne intreaba: „Daca observatorul polarizeaza fotonul in particula prin observatie, atunci cum se explica ca fotonul trece simultan prin doua fante, atunci cand e observat si doar printr-o fanta cand nu e observat?” O intrebare foarte buna ! Si pentru ca noi consideram ca o intrebare buna, contine si raspunsul la ea, ne vom simti eliberati de obligatia de a va raspunde. Sau am putea spune ca fotonul „penetreaza” simultan cele doua (in)fante, pentru a se da macho si fante. Evident, glumim si nu o sa raspundem intrebarii cu Amin! Insa inainte de a trece la raspuns, sa facem o scurta trecere in revista a explicatiei stiintifice la acest mister si miracol, desi reproducerea unei teorii stiintifice intr-o maniera profana, s-ar putea dovedi un bun prilej de dojana, pentru a noastra indrazneala, dar meritam intelegere pentru cazneala. Stiinta explica acest lucru prin dualitatea efectului de unda. Cam acelasi lucru pe care l-am spus noi mai sus, in mod profan, dar in alta limba, adica nu in limba stiintifica. Insa explicatia se opreste aici, lasand misterul suspendat. Puteam apela la Principiul ubicuitatii, potrivit caruia orice particuala are cel putin un frate geaman(era sa spunem german) intr-un Univers paralel cu al nostru. Asta insa impiedica particula geamana sa coboare din universul sau, si sa treaca prin fanta, cand obsrvatorul tragea cu ochiul la ea si apoi s-o ia fuguta inapoi la ea acasa. Noi le-am fi putut oferi cel putin doua sugestii, destul de coerente pentru a deveni o teorie, dar neverificabile pentru a deveni adevaruri stiintifice. Prima este, ca atunci cand se emite un electron catre ecranul din spatele panoului cu cele doua fante, acesta nu se duce glont, ci oscileaza si el dragutul, nu de emotie sau pentru ca ezita, ci pentru ca totul in Univers este vibratie sau mai rimat „Totul in Creatie este Vibratie”. Si in consecinta, daca amplitudinea sinusoidei vibratiei fotonului este mai mare decat distanta dintre cele doua fante, atunci fotonul cand trece prin fata primei fante, inainte de a intra prin a doua, lasa sa treaca prin prima fanta umbra sa luminoasa, creand pe ecranul din spatele fantei iluzia a trecerii fotonului prin cele doua fante simultan. Si pentru a nu crede ca noi confundam scamatoria cu magia si elocinta cu stiinta, incercand sa ne jucam taman, de-a fotonul hotoman, va vom aduce un argument, pe cat de stiintific, pe atat de irefutabil. Argumentul nostru vizeaza faptul, ca in acest experiment cele doua fante sunt fixate intodeauna foarte aproape, adica atat cat amplitudinea sinusoidei vibratiei fotonului sa-i permita acestuia sa treaca prin fata primei fante, facand o scurta sesiune foto in fata acestuia si aruncand astfel un flash spre ecranul din spatele acesteia, dupa care sa se indrepte, parcurgand covorul rosu spre cea de-a doua fanta, pe care o va penetra cu un aer triumfal si apoi oprindu-se pe ecranul, la care orice stea terestra viseaza, daramite un june foton. Daca exigenta, dar insatiabila stiinta, nu ar fi fost satisfacuta de prestatia noastra, i-am fi mai putut servi inca un numar din abordarile noastre, evident practicand si o alta pozitie.
A doua abordare viza dedublarea dualitatii efectului de unda, inlaturand orice duplicitate si aducand partile in starea lor primara. Insa asta ar fi insemnat o particula si un foton simultan, ci nu alternativ si succesiv, ceea ce este de-a dreptul depresiv pentru ratinamentul nostru narativ. Insa nu aici bate sugestia noastra, ci la Alchimia Universala a Materiei (AUM, repeta mantra acum). Noi spunem ca toate elementele din Tabelul lui Mendeleev si din Tabelul elementelor nedescoperite inca, nu sunt decat forme si manifestari diferite a aceluiasi element primordial si preponderent in Univers, Hidrogenul. Potrivit teoriei noastre carbonul ar putea fi definit H6, iar siliciul H14, desi unii din dvs ati putea comenta, ca vi se rupe in paisprazece de teoria noastra. Practic orice electron adaugat unui element din Tabelul elementelor, ne conduce la elementul urmator. Elementar, nu? Poate, dar nu si electronic, in sensul ca nu e suficient, pentru a obtine un element nou si superior ca numar atomic, sa-i duci un electron de la elementul cu numar atomic, imediat inferior. Si stiti de ce?- ne intrebam noi retoric. Daca nu stiti, va spunem noi pe gratis. Diferenta intre masele atomice a doua elemente cu numere atomice succesive este supraunitara, adica mai mare ca unu, dar nu si ca Unicitatea. Insemna ca pentru a trece la elementul superior, nu-i suficient sa-i duci un electron de la elementul cu numar atomic inferior, ci trebuie sa iei si ceva material din interiorul atomului, nu pentru ca asa rimeaza, ci pentru ca altfel nu functioneaza. Si credeti ca daca iei un electron de la un element si-l duci la elementul cu numar atomic superior, elementul de la care ai luat electronul se transforma in elementul cu numar atomic inferior. Ntt! El ramane tot acel element, care a fost si dupa ce a devenit generos si a cedat „superiorului” un electron. „Acesta e miracol, nu e un spectacol”, comenta un profan, in credinta dolofan. „Ba nu, este Alchimie!”, striga un practicant de Magie. „E inmultirea painilor”, striga religia strabunilor. Si pentru a nu starni galceava dogmelor si iuresul vorbelor, am intervenit solomonic, spunand fiecaruia „Si tu ai dreptate!”. Ei satisfacuti, dar nedumeriti, ca femeia aceia ce s-a intrebat despre vizitatorul ei tacut „Oare ce o fi vrand omul asta de la mine?”, se prefacura, ca au priceput. Ca sa nu ramana cu intrebarea in vine si pentru a le da satisfactii depline, le-am spus: „Electronul de care vorbesc, in mod absotut firesc, se divide in doi electroni egali cu electronul tata, din care unul merge la elementul superior, iar celalat ramane in locul electronului tata.” Insa stiinta mirata, ne intreba iritata : „Dar ce are Electronul cu fotonul si diviziunea cu fantele(ziunea)?” Trecand peste exprimarea ei precara, de parca ne-ar fi luat din gara si lasand degraba rima, noi i-am dat raspuns din prima. I-am explicat ca de fapt electronul, ca manifestare a efectului dual al principiului de unda, s-a divizat in doi, trecand prin cele doua fante. Dar nici de aceasta data stiinta nu a fost satisfacuta de prestatia noastra plina de fantezie si de rime, dar nu si de poezie. Atunci ne-am zis, ca nu are rost, sa ne risipim energiile creatoare si reproducatoare, cu o nimfomana. Drept urmare vom lansa pe scurt si concis, tintind precis, teoria noastra ce poate fi si-a voastra.
Asa dupa cum stim cu totii, fiecare suntem ce credem si vedem ce vrem (ne asteptam). De subliniat ca in exemplul de mai sus observatorul nu se uita la foton, nici la cele doua fante, ci doar la ecran, lucru pe care il cam fac majorititatea „observatorilor” terestrii, de zici ca se cred tele-scopuri. Daca observatorul s-ar uita la foton, acesta ar colapsa in particula si s-ar izbi de panoul cu fante. Cum observatorul se focuseaza pe ecran, dar stiind ca in fata sunt doua fante in panou, ce se asteapta el sa vada? Evident doua puncte luminoase, in impact cu ecranul, asa cum l-a invatat experienta de o viata, ca daca ai tine un fascicul de lumina indreptat spre cele doua fante, vei vedea pe ecran doua „urme” de lumina. Sa ne exprimam mai stiintific, si imprumutand doar pentru cateva randuri un termen din teoria gaurilor negre, vom spune ca, intodeauna orizontul evenimentelor in care este angrenat fotonul, corespunde cu orizontul de asteptare al observatorului. Din perspectiva calculului integral, cele doua variabile tind spre convergenta, dar nu se vor intalni niciodata. Acest principiu al nostru, ca noi nu umblam cu teorii, pentru igenice hartii, este aplicabil si Pisicii lui Schrodinger. Altfel spus, daca observatorul crede sau se asteapta ca pisica este in cutie, ea chiar acolo o sa fie. Daca nu, atunci nu! Insa in aceasta ultima ipoteza ea ar putea sa se dea in „Leaganul pisicii” a lui Kurt Vonnegut, si minte de ingheata apa la 45 de grade, incercand sa se joace cu noi de-a stiinta. Si daca nu ma credeti intrebati-i pe „colegii” mei oameni de stiinta. Zi-le domnu’ Geo ! Pardon! Asta se intampla cand te uiti prea mult la ecran, fara sa primesti vreun ban. Am vrut sa zic : „Spune tu Mironoave/Caci tu nu spui snoave. Sau tu Prunariule care i-ai vazut cu ochii tai, pe cei pe care eu ii vad cu ochii mintii si-i imbratisez cu aripile inimii. Tu Dumitru Dulcan, ce ai gasit inteligenta in orice particula din maidan. Tu Marioara Godeanu, care ai ridicat o adevarata piramida a Cunoasterii. Si multi, multi altii, dar nefiind la pomelnice, caci prefericitii sunt in viata, ma voi opri aici, cu riscul de a fi comis o crima de lessmajestate prin omisiune.” Dumneavoastra care sunteti mai inteligenti decat noi, v-ati prins ca noi facem ironii despre absurde teorii, pe cat de inutile, pe atat de fertile. Vorba ceea „Arunca un nebun o piatra in apa si o mie de savanti incearca sa o scoata”. Insa noi nu aruncam cu piatra, nu pentru ca am fi fara de pata, dar nici atat de (ne)buni nu putem pretinde ca suntem. Cei ce v-ati prins, taceti, ca vorbim noi.
Da, a fost o smecherie,
Ca sa va vorbim de Achimie
De Alchimia materiala,
Printr-o poveste banala.
O stim noi pe stiinta, ca daca vrei sa-i dovedesti ceva, trebuie sa-i vorbesti de altceva. Si nu latura magica a Alchimiei am urmarit noi prin demonstratia de mai sus, ci demonstrarea unui Principiu Universal, cu consecinte pe masura pentru Cunoastere si Evolutie.
Dupa asa un preambul nimeni nu mai este interesat de viitorul stiintei. Insa noi ne gandim, ca in curand vor fi, altfel nici nu am mai vorbi. Concluzionad cele de mai sus despre Alchimia universala a materiei, nu putem sa nu constatam ca ele sunt conforme cu Principiul „Precum in Cer asa si pe Pamant”. In Cer stelele se divid, inmultindu-se precum electronii, celule umane se divid si se inmultesc precum celule –fiinta. Dar aceste procese nu sunt procese cantitative, ci calitativ-evolutive. Asa au aparut cele 12 Nivele Vibrationale, sau Multiuniversul celor 12 sfere concentrice. Fiecare Nivel Vibrational este populat de anumiti membrii din familia spirituala a acestei omeniri. Cele 12 Lumi paralele, cei 12 Apostoli, cele 12 zodii, Cele 12 Munci ale lui Hercule, indica in geometria pitagoreica dodecaedru, care devine oul-simbol al Fecundatiei si Evolutiei. Aura umana se poate inscrie perfect intr-un dodecaedru. Cifra biblica 144000, indica douasprezece semicicluri de circa 12000 de ani fiecare, adica douasprazece semicicluri de ani platonici. Dar sa nu ne indepartam prea tare de stiinta, chiar daca nu o putem aborda separat, oricat de exclusivista s-ar crede. Vorbind de faptul ca tot ce exista in Univers este bipolar, nici stiinta nu face nici o exceptie, fapt evident de la descoperirea puterii nucleare si pana la tehnologiile ultramoderne.
Orice creatie stiintifica, chiar daca are un procent majoritar de pozitivitate, nu este lipsita de negativitate si ciclic aceasta negativitate devine preponderenta. Dar este imposibil sa nu observi faptul ca stiinta vine rapid pe turnanta in competitia cu alte modalitati de cunoastere, dintre care amintim religia, filozofia si intelepciunea. Fiind bipolara, stiinta are si ea pacatele ei, devenite dogme. Primul pacat este materialismul stiintific. Daca stiinta se rezuma doar la cercetarea materiei, ea nu va fi decat o valvataie care se va stinge prematur in evolutia ei spre Adevar. Al doilea pacat este consecinta primului si anume ca nu crede ceea ce nu poate atinge, masura, verifica sau macar calcula, ori simula. Al treilea mare pacat al stiintei este ca se lasa inrobita de tehnologie, ca omul de altfel, ducand omenirea spre un final similar cu a Atlantilor. Nu cred, asa cum spune savantul Stephen Hawking, ca robotii vor putea prelua controlul omenirii, nu pentru ca ar fi o idee luciferica, in sensul ca prevede posibilitatea creatiei sa preia controlul creatorului sau, ci pentru ca oricat s-ar updata robotii, ei nu pot crea, deoarece nu-si pot imagina, iar Cronica Akasha contine tot ce ne putem imagina sau descoperii. Creerea unor roboti cu afect nu rezolva problema, asa cum clonele nu au putut sa egaleze „originalul”. Ar fi multe altele, dar sa ne concentram pe partea plina a paharului.
Stiinta fiind „produsul omului”, realizat cu ajutorul instrumentelor, produse tot de catre om, nu poate fi decat la nivelul evolutiei omului. Creierul uman, cel mai performant „computer” cunoscut de omenire, nu functioneaza nici la 5% din capacitate, nevalorificand decat o infima parte din zecile de mii de ganduri-idei, care-i trec prin minte omului intr-o zi, precum glontul prin capul lui Bula intr-o clipa. Cu ADN-ul treaba sta la fel, in prezent ADN-ul fiind mult mai putin activ ca DNA-ul. Apoi intr-un alt capitol vom explica pe larg, de ce omul nu poate accesa numai acea parte din informatia universala, care trece prin interiorul suprafetei descrise de elipsa urmata de sistemul nostru solar in jurul stelei sale „fixe”. Insa doua fenomene ce se vor produce in curand, vor duce la cresterea substantiala a acestor capacitati si inclusiv la micsorarea perioadei de dublare a conostintelor umane, care va putea ajunge la ordinul zilelor inca in acest secol.
Primul fenomen, aparent paradoxal, va fi schimbarea compozitiei minerale a celulei noastre, prin inlocuirea treptata a carbonului cu siliciul. Spunem ca acest fenomen este paradoxal deoarece, industria computerelor incearca sa inlocuiasca siliciul cu grafenul, un fel de carbon „usor si foarte subtil.” Aceasta va creste capacitatea celulei noastre de prelucrare a informatiilor prin cresterea capacitatii de stocare si prin folosirea siliciului doar in procesele de receptare si prelucre a informatiilor, ci nu cum se intampla cu carbonul implicat activ in procesele metabolice. Evident ca aceasta schimbare va fi insotita de cresterea continutului de aur si argint din celula noastra, care vor cataliza si favoriza procesele informationale din organismul uman, si-i vor reface aura. Aceste transformari nu sunt posibile decat in prezenta unor energii uriase, asa cum se produc fenomenele plasmatic in stele sau fulgere. „Fulgerul” care va denclansa aceste uriase transformari este acel „coupe de foudre” cu care Universul va „imbratisa” sistemul nostru solar. Stiinta a dovedit, ca intreg organismul este un computer si astfel, activarea acestor functii in fiecare celula din organismul uman va duce la cresterea capacitatii acestuia de a lucra, precum niste mii de miliarde de minicomputere, legate in serie, fiecare amplificand succesiv semnalul(mesajul) si informatia primita de la celula–computer anterioara.
Al doilea fenomen va fi cresterea transparentei umane si dezvoltarea capacitatilor de a ne interconecta, evident wireless, mintile, devenind un computer sau creier global al intregii omeniri. Aceasta transparentizare si interconectivitate umana va duce si la dezvoltarea calitatilor moral-umane; minciuna, frica, indoiala, devenind atitudini sau stari generate de functii organice tot mai atrofiate. De precizat ca si acesta interconectivitate va fi de tip „in serie” amplificand in progresie geometrica unul capacitatile celuilalt. De fapt orice individ va avea capacitatea de a putea accesa mintea general umana, creierul global, desi nu toti vor avea capacitatea de a intelege si valorifica in mod egal informatiile la care vor avea acces. Am mai putea adauga ca prin trecerea la Nivelul Vibrational IV, vom locui pe Un Nou Pamant aflat intr-un alt sistem solar, reprezentad o trepta de evolutie a actualului sistem solar. In consecinta, elipsa descrisa de sistemul solar in jurul stelei fixe va include o suprafata infinit mai mare decat cea descrisa in prezent, oferind omenirii un acces la o informatie mult mai vasta decat cea accesibila in prezent. Sinergia acestor factori va duce la cresterea capacitatii de accesare, prelucrare si valorificare a informatiei de catre omenirea Nivelului Vibrational IV de circa un miliard de ori mai mare decat a omenirii actuale. Evident ca omenirea Nivelului Vibrational IV nu se va baza atat de mult pe simturi in procesul de cunoastere si isi va activa si dezvolta capacitati pe care acum le numim paranormale, desi de fapt ele sunt latente si nevalorificate inca. Aceasta valorificare se impune cu necesitate, caci desi aceasta omenire a parcurs un sfert din cele 12 NV, in planul Cunoasterii nu si-a valorificat nici 10% din potential. Vom analiza, in alt articol sau subcapitol, motivele pentru care s-a ajuns in aceasta situatie, dar si despre modalitatile prin care ea va fi depasita. In acest sens, subconstientul are o memorie covarsitoare si reprezita „camera de rezonanta secreta” prin care ne putem conecta la Cronica Akasha.
Educarea constientului in a descarca subconstientul in constient, dezvoltarea intuitiei, programarea si controlul viselor, revelatia, decodificarea mesagelor universale, dezvoltarea clarviziunii si a capacitatii de predictie, a telepatiei etc, sunt doar cateva modalitati prin care toate aceste obiective vor deveni accesibile omenirii . Externalizarea muncii spre tehnologie, va elibera bugetul de timp si cel energetic de o mare parte din sarcini si va permite omului sa se canalizeze spre aceste procese. Daca deja in prezent imprimantele 3 D si mai recnt 4 D pot fi conectate printr-o interfata direct la creierul uman, treptat vor disparea interfetele, apoi imprimantele, omul putand ordona atomilor, sa se constituie intr-o anumita structura finala. Iata de ce ne indeamna inteleptii sa obtinem pacea gandurilor si a emotiilor. Va dati seama ca, daca un om care vrea sa „materializeze” o limuzuna, se gandeste la o superba si felina feminina, va obtine probabil o sirena(a nu se confunda cu alarma, ca e mai enervanta ca mine). Mintea noastra este mai puternica si in consecinta si mai periculoasa decat energia nucleara. In ce priveste pericolul mintii stiu, ca mai bun exemplu decat mintea mea nu va pot da, pentru ca nu am altul sau o alta. Spre sfarsitul Nivelului Vibrational IV omul va putea crea planete sau chiar sisteme solare, precizand ca „producerea” vietii este exclusivitatea zeilor. Din marile preocupari ale stiintei aparent fara interes practic enumeram: cum s-a produs Big Bang-ul si daca expansiunea Universului va continua infinit pana la colaps, sau va inceta si va urma contractarea. As spune ca o astfel de intrebare, nu doar ca, nu este lipsita de interes, dar e vitala pentru om pentru a afla de unde vine, unde se afla si incotro se indreapta. Insa pentru a cunoaste directia spre care ne indreptam, trebuie sa stim de unde venim si unde ne aflam, caci dreapta care uneste cele doua repere, ne indica directia in care ne indreptam. Mai este important de precizat ca, intodeauna „macazul” se afla cu noi, in locul in care ne aflam. Aceasta inseamna, ca oricand putem schimba in prezent macazul vectorului, care ne indica directia in care ne indreptam.
Accepatand Big Bangul ca forma stiintifica a Facerii, ne vom ocupa aici doar de aceasta teorie. Noi suntem convinsi, ca Big Bang-ul privit ca Unicul inceput, este o mare eroare si ca multiuniversurile „sunt organizate si functioneaza” pe Principiul vaselor comunicante. Idea unui inceput din nimic nu este decat o forma de nihilism a stiintei sau rasturnarea axiomei mistice „Nihil sine Deo”, in falsa axioma „Nu exista nimic fara un inceput”, intrand astfel in dilema „oului sau gainei”. Nu pentru ca autorul este Sarpe in zodiacul chinezesc, explica el acest proces de curgere continua spiralica, fara inceput si fara sfarsit, in spirale crescatoare si descrescatoare, Evolutia in Univers, precum sarpele care-si devoreaza coada, transformand orice posibil sfarsit intr-un nou inceput. Nu pentru ca autorul ar fi Berbec in zodiacul european, indeamna el sa batem continuu si fara nici o ezitare la Portile Cunoasterii, caci este scris „Bateti si vi se va deschide”. Inainte ca acest Univers si altele din Multiunivers sa devina realitati, ce functioneaza pe un program care prevede Evolutia ca devenire, in vederea atingerii Perfectiunii si dizolvarea in ea prin Cunoasterea Adevarului sau Principiului Fundamental al Existentei(un fel de PFA existential) sa admitem ca inainte de inceput a fost haosul haosul, idee acceptata atat de creationism, cat si de o parte a stiintei, parte care are carte. Dar intru-un Univers sau Multiunivers bipolar, acolo unde o polaritate tinde spre perfectiune, cealalta polaritate tinde catre haos. In consecinta, este evident ca organizarea ce tinde spre perfectiune a fost precedata de haos. Si atunci daca ne-am nascut din haos, cum s-a produs acest lucru? In Primul rand ca haos nu presupune incremenire, nemiscare. Trebuie precizat si faptul, ca o miscare oricat ar fi de haotica, cum este miscarea browniana, nu poate exlude nici probabilistic si nici statistic, coincidentele si repetarile.
Aplicand Principiul „Precum in Cer asa si pe Pamant”, vom constata ca asa cum intamplarile repetate devin obiceiuri, obiceiurile devin dogme si dogmele devin legitati, tot asa s-a intamplat si in Haosul Primordial, de la intamplare la legitate si apoi la Principiu Guvernator. In aceasta ipoteza vom inlocui Facerea religioasa cu Autocreatia stiintifica, desi intr-un alt capitol veti constata, ca nu e decat o alta Marie cu aceasi palarie. De fapt si Darwin insasi a recunoscut ca teoriei sale ii lipseste un Dumnezeu Creator al Vietii Primordiale. Faptul ca nu suntem in sfera ipotezelor, ci in momentul exegezelor, rezida si din imprejurarea, ca astfel de fenomene de updatare si autodezvoltare, se produc si acum, atat in lumea materiala organica, cat si anorganica. Nu vorbim de procese mai subtile precum costiinta, ca suparam stiinta.
Insa aceasta teorie sustenabila elimina Big Bangul si raspunde la intrebarea privind expansiunea universala. Ne-o spune si Eminescu, care nu doar ca sugereaza ca ne-am nascut din hoas, dar si ca ne-om intoarce in Haos. Pai aceasi stiinta ne spune, ca odata cu expansiunea universala creste gradul sau de entropie, adica ne apropiem de haos, iar Universul tinde sa ajuga la 0 grade Kelvin unde ar „ingeta” miscarea si viata ar inceta, iar noi nu ne-am mai bate capul cu teorii stiintifice. Insa intr-un Univers bipolar, Perfectiunea si Haosul nu sunt decat niste polaritati existentiale, dar care nu pot niciuna, luata in parte, sa atinga Absolutul, caci ar ajuge unicitati, insa Unicitatea nu are plural. Paradoxal, Evolutia spre Perfectiune duce la Haosul Primordial al unei Creatii din vasul comunicant superior. In carti si in filmele de prezentare, va vom ajuta cu scheme edificatoare, pentru o mai buna aprofundare. Trecerea intre Creatii se produce ca un fel de expulzare, asa cum este expulzat fatul din uterul matern, prin vagin, permitand fatului sa treaca dintr-o lume in alta, dar intim legate una de alta prin cordonul ombilical. Si Creatiile-Vase-Comunicante sunt legate prin adevarate „cordoane ombilicale” la intrarea in care are loc contractia Universului, iar la iesirea din ele expulzarea Big Bang. Ne cerem scuze pudibonzilor pentru citarea unui organ sexual, dar nu este decat o reteta de marketing , constienti fiind ca de stiinta nu e preocupata nici 2% din populatia lumii, insa de vagin sunt preocupati toti ceilati 98%. Si desi vaginul ii face pe multi sa bage mana in buzunar, nu neaparat pervers, acest caz va constitui o exceptie. Aceasta expulzare presupune o trecere prin vagin si asta exclude un Inceput Absolut in noua Creatie si de aceea degeaba cauta oamenii de stiinta inceputul Big Bang-ului in acesta Creatie (Univers), deoarece este imposibil sa-l descopere, intrucat el nu exista, Evolutiia fiind o continua curgere sinusoidala, dar ascendenta.
Trecerea dintre vasele comunicante ale Creatiilor si Evolutia prin ele, este acea Respiratie Brahmanica, in care in momentul inspiratiei totul se concentreaza intr-un atom primordial si apoi se expira intr-o expansiune defulanta. Insa aceasta respiratie reprezinta pulsatia si cea care intretine Evolutia, ea neoprindu-se niciodata. Daca va deranjeaza sintagma „Respiratie Brahmanica” spuneti-i „Respiratie Universala”. Sa nu uitam totusi, ca pana la urma limbajul este o conventie subiectiva, si in consecinta nu poate exprima pachetele gand, insa logosul privit ca Ratiune a lui Dumnezeu, atunci cand incepem sa-i intelegem revelatiile, ne poate servi argumente, in care logica si argumentul reusesc sa acopere hiatusurile limbajului. Celor ce se intreaba de unde vine aceasta energie, le spun sa studieze principiul vaselor comunicante. Sau mai colocvial, as putea spune ca aceasta energie vine de acolo, de unde vine si energia raului care curge continuu, a celulelor care se divid, a stelelor care se nasc, etc, adica de la Sursa sau Principul Guvernator Universal. Cand stiinta va intelege aceste lucruri si mai ales faptul, ca Universul sau Realitatea evolueaza independent de aprobarile si confirmarile ei, atunci isi va transforma numele in renume. A sti nu insemna mare lucru, daca nu intelegi, iar a intelege inseamna a simtii ceea ce stii. Altfel spus, atunci cand inima nu imbratiseaza informatiile stiintei, transformandu-le in convingeri si apoi in cele mai puternice credinte, stiinta nu poate fi fecunda, mai ales ca ea nu crede in Conceptia Imaculata.
Sa nu uitam ce am spus la inceputul acestui subcapitol si anume ca stiinta fara constiinta e o dogma. Con-stiinta inseamna a gandi impreuna, asa cum spune Osho, iar pentru a gandi impreuna este necesar sa intelegem. Fara intelegere stiinta nu poate deveni intelepciune. Am putea fi acuzati de inconsecventa, pentru ca dupa ce am acceptat Principiul Autocreatiei ca Autocratie, introducem elemente psiho-sentimentale, precum iubirea, sau mistice precum Respiratia Brahmanica. Dar oare nu iubirea face ca intamplarea sa se repete pana devine regula? Oare nu iubirea exercita acea atractie, care face ca orice intamplare sa revina la locul primei intalniri, ce se constituie in promisiunea unei mari iubiri? Oare acel Principiu Universal Existential (PUEril???), care guveneaza tot si toate si sustine Evolutia, are interdictie de la stiinta, sa fie chemat Dumnezeu. Realitatea ni se releva fiecaruia potrivit imaginatiei si intelegerii lui. Tot ce ne putem imagina, preexista, pentru ca asa cum spune intelepciunea populara in basme, daca nu ar fi, nu s-ar povesti. Prin aceasta abordare vom pune de acord Sistemul Universal Existential( un fel de SUE Paparude), cu Teoria stringurilor, a universurilor paralele, dar nu plane, ci dispuse in sfere concentrice. Asa vom intelege mai bine clarviziunea si predictia, prin aceea ca, acel a carui imaginatie si corp astral poate accesa Cronica Akasha atemporala, va putea vedea viitorul ca pe un trecut al acelei viziuni. Nu ne putem intoarce in trecut, dar se poate intoarce trecutul in viitorul nostru, pentru a ne permite sa facem alegerea corecta, in locul acelor alegeri gresite ce s-au consumat in experiente esuate si deci fara finalitate si care ne-au impovarat karma.
Sigur ca am putea oferi vanitoasei stiinte explicatii, pe cat de simple, pe atat de evidente, privind modalitatea prin care se realizeaza expansiunea accelerata a Universului, fenomen ce sfideaza legile fizicii. V-am spune atunci o poveste frumoasa cu balonase rezultate din expulzarea din Uterul Existential a actualei Creatii, sub forma unor balonase-fiinta care se dezvolta pe zi ce trece ca un Fat Frumos si dezvoltarea fiecarui balonas-fiinta le impinge pe toate celelate aflate deasupra sa in directia expansiunii Universului. Facem precizarea pentru cei cu multa fantezie si care improvizeaza, ca ne referim la balonase sferice, nu la prezervative, ca acelea nu sunt sferice si nici intodeauna sigure. Sintetic, dar precis, expansiunea accelerata a Universului nu este reprezentata doar de suma expansiunii fiecarui balonas–fiinta, ci reprezinta o progresie geometrica, in care dezvoltarea fiecarui balonas–fiinta amplifica expansiunea celorlalte. Contractia universala se poate produce, prin rasuflarea din lipsa de energie, a balonaselor din centrul acestui aranjament sferic, contractia functiond pe principiul imploziei, adica cu mai putina energie si mai rapid decat explozia(expansiunea). Mai pe sleau, un balon il umfli in zeci de secunde si-l spargi intr-o secunda. Putem demonstra foarte stiintific cum este posibil ca o radiatie liniara sa „construiasca” sfere concentrice, pe principiul verzei. V-am aduce argumentul einsteinian al curbarii spatiului, iar atunci cand spatiul tinde spre infinit curbura tinde sa devina semicerc. Carcotasii vor spune ca am pus-o de varza cu aceasta afirmatie. Insa orice vor spune ei, noi nu vom deveni tapii ispasitori ai propriei lor arogante, ce sucomba inevitabil in ignoranta.
Deasemenea am putea sa va explicam cum se alimenteaza fotonul la statiile de carburanti universale pentru a putea parcurge miliarde de ani lumina printr-un Univers tot mai intunecat, afirmand ca acele „statii” sunt stelele si alte corpuri luminoase din Univers. Caci forta initiala a fotonului, ca de inertie nu putem vorbi, ca nu i-a „rezervat” stiinta, masa, nu este suficienta pentru a-l purta la miliarde de ani lumina distanta, caci in kilometrii trebuie sa ridicam marimea la o putere uriasa, fara a afla puterea fotonului. Nici pe ajutorul gravitatiei nu putem conta, nu pentru ca stiinta nu i-a gasit nici macar o unda, desi o vaneaza in tot Universul, caci asa cum a spus stiinta , fotonul are masa. Ba are zice ea, cand colapseaza si devine particula, servind un argument in favoarea teoriei noastre, potrivit caruia materia nu este decat „lumina cazuta” asa cum Lucifer este un Inger Briliant cazut. Te-ai desconspirat vrajitoareo! Deci de asta studiezi tu doar materia, pentru ca esti luciferica si de aceea nu vrei sa auzi de constiinta, precum nu vrea Diavolul sa auda de Dumnezeu. Practic relatia foton stele este de tipul unei fratii, nu de tip sistem bancar. Va dati seama ce ar insemna pentru foton, sa imprumute lumina de la stele cu dobanda, incat atunci cand ar ajunge la noi, nu i-ar ajunge toata lumina din Univers pentru a-si plati datoriile. Iata vestea cea mare: nu peste tot in Univers exista banci. Si inca una si mai tare(zi-le mai!), in curand nici la noi nu o sa mai fie, nici macar de jucarie. O sa ramana doar bancile din parcuri, ca astea nu ne iau comisione si dobanzi pentru batranii nostrii plapanzi. Va trebui sa intelegem ca de fapt noi convietuim cu un Univers trecut, caci lumina care ajunge la noi vine de la stele care nu exista, iar stelele care s-au nascut de curand, ne trimit scrisori de acreditare, ce vor fi primite de generatiile de dupa miliarde de ani. Insa noi nu asteptam lumina sa vina la noi si ii iesim in intampinare, prin a noastra dezvoltare(Evolutie).
Marea drama a stiintei este ca incearca sa unifice intr-o singura teorie cele patru forte, in timp ce se straduie sa obtina separarea si excomunicarea constiintei din existenta umana. Aceasta tentativa nu face decat sa fie urmata de esec, precum orice incercarea a partii de a imbratisa si subjuga intregul. Nu poti imbratisa ceea ce reflectezi, iar omul este parte a universului pe care il reflecta holografic, reflectandu-se inclusiv pe sine, pentru a putea practica actul cunoasterii de sine. Noi am face jumatate de drum in acest demers de unificare a celor patru forte si am spune, ca ele sunt trei: Iubirea si Lumina. Stiinta ar trebui sa concluzioneze socratic si sa spuna „Stiu ca nu stiu Nimic” in timp ce s-ar stradui sa inteleaga. Expansiunea universala a dat peste cap si Legea gravitatiei, iar cercetatorii cauta in orb, nu in dublu orb, vreo urma de unda gravitationala. Noi ne gandim ca Legea atractiei nu este decat consecinta manifestarii Iubirii. Fizica Cuantica arata ca de fapt noi creem tot ce observam. Asta inseamna de fapt, ca noi nu creem, ci descoperim prin observatie, ceea ce este deja creat, ca un act de cocreatie. Daca stiinta nu priveste Pamantul ca fiinta si materie si pe om ca un corp condus de o constiinta, atunci evolutia stiintei va ramane inpotmolita in tarana materiei.
Vom explica cu alta ocazie celor ce sunt interesati ca nu e nici un paradox in faptul ca Soarele se raceste, iar Pamantul se incalzeste. Daca stiinta cauta stabilitate in legitati ce privesc un Univers in care toti canta „Roll(nu ron) me baby”, insemna ca si-a pirdut total simtul realitatii. Distinsa „doamna” va rog, sa nu uitati, ca nu inseamna ca nu exista, ceea ce nu stii sau nu accepti dumneata. Sa ne acceptam limitele. Ne folosim in principal de simturi, prin care percepem in benzi de frecvenat ingusta, ca si cum simturile noastre ar purta ochelari de cal. Majoritatea informatiilor din raza noastra de perceptie trec pe langa noi, precum trenul pe langa halta. Ne risipim aproape 50% din energie pe creier si stomac. Primul macinand in gol, iar al doilea „macina” mai multa neghina decat grau. Cum sa vorbesti de progrese in Cunoastere cu astfel de instrumente si „tehnologii”. Perspectivele Evolutiei ne arata, ca atunci cand spiritul se va desprinde de materie, atunci vom realiza un salt urias in Cunoastere. Dar pentru a nu incheia intr-o continua retorica, afirmam, pana la o necesara revenire la aceasta tema, ca viitorul stiintei este o stiinta cu constiinta.
P.S. Autorul doreste sa dedice acest Post Scriptum ca un moment de reculegere pentru John Nash, deorece apropiatii i-au atribuit autorului aceasta porecla. Motivele acestui „botez” sunt multiple ,incepand de la faptul ca si autorul cumpara vrafuri de ziare, le decupa si depozita, simtea ca este urmarit si timpul i-a dovedit ca simturile nu l-au inselat, si comunica cu acele spirite pe care majoritatea din noi nu le poate observa. Fara premeditare, dar nimic nu este intamplator, insasi pseudonimul autorului are aceleasi initiale ca ale marelui matematician. Diferenta de un „v” de la „von”, se constituie intr-o virgula, ce delimiteaza originalul de imitatie. Autorul este convins ca John „a ales” sa moara impreuna cu sotia sa intr-un accident de automobil, deoarece a facut toate calculele integrale care i-au indicat zona de confluenta a celor doua lumi si mai ales vibratia acelei zone. John s-a miscat intodeauna inaintea vremurilor si de aceea s-a dus el in intampinarea Noii Lumi si nu a asteptat sa vina ea la el. Poate surprinde tipul „mortii alese”, un accident de automobil care te „transporta” in al doilea strat astral terestru, cel al mortilor violente si unde repetam aceste accidente, pana un spirit din familia noastra astrala vine si ne conduce in stratul astral superior, al „Universitatii astrale” a familiilor noastre spirituale. Poate ca John „ a ales” acest mod de a muri, pentru a nu o supune la alte incercari pe sotia lui, care i-a fost o viata intreaga prieten devotat, partenera loiala si suport nelimitat. Autorul este convins ca acest strat astral este pentru John doar o „gara de tranzit”, in care a fost asteptat si primit cu caldura de ghizii astrali si condus intr-o Lume mai Buna. Autorul nu va cadea in tentatia blasfemica, de a afirma ca Dumnezeu l-a chemat pe John la El sa-I tina companie, caci stie ca in lumea noastra, doar mortii si sefii sunt laudati. Insa autorul nu crede nici in sefi, nici in moarte si din fericire de niciunul nu a avut parte. Odata cand moartea i-a batut la usa si a intrebat cu voce amentintatoare si sacadata : „Aici locuieste Jan von si Neckerman?”, autorul i-a raspuns cu o voce detasata, dar politicoasa: „Nici unul dintre ei din pacate!” De aceea autorul nu spune „Adio!”, ci „La revedere si pe curand!”, cum va spune si dumneavoastra.
Online Prescriptions https://cheapcialisll.com/ – Cheap Cialis Ease Of Use Cheap Cialis Pharmacy Rx One 60 Mg Cialis