Omul și zeii

Titlul acestui subcapitol s-ar putea sa-i intrige pe unii sau pe altii, dar din motive diferite. O prima observatie pe care vor fi tentati unii sa o faca acestui titlu, este ca punem omul inaintea zeilor. Insa ordinea enuntului nu stabileste o ierahie sau o prioritate si de aceea enuntul este facut de noi in ordinea alfabetica a cuvintelor si conceptelor. Apoi, scopul existentei umane este cunoasterea de sine si orice astfel de demers se focuseaza pe om. Insa nu poti studia omul rupt de interconexiunile sale cu tot ce exista in Universul, din care face parte. Si daca cei ce au spicuit un pic acest site, stiu ca noi consideram ca, omul este creatia zeilor, realizata dupa Softul lui Dumnezeu, ceilalti vor intelege acum importanta acestei relatii, care constituie titlul prezentului subcapitol. Teologii si practicantii diferitelor religii, care si-au declarat zeul propriu drept Dumnezeu Suprem, vor spune, ca, zeii sunt inspiratorii celorlalte religii, dar nu si a religiei lor. Zeul fiecarei religii este precum copilul nostru, adica cel mai frumos si mai destept, iar daca inca acest lucru nu este evident, cu siguranta ca va fi in timp. In aceasta consideratie, multi se vor arata intrigati, de ce noi vorbim doar de relatia om-zei si nu si de relatia om-Dumnezeu Suprem? Noi nu asociem zeii cu religiile, ci mai repede cu rasele si uneori chiar cu popoarele. Altfel va fi greu de explicat existenta mai multor rase si popoare, aflate in competitie si chiar razboaie intre ele. Nu pot fi toate creatiile unui zeu unic. Nu ar avea logica si nici sens. Credinciosi principiului, ca nu ne putem imagina, ceea ce nu exista si a „dictonului” din basmele populare „ca daca nu ar fi, nu s-ar povesti”, nu putem sa nu observam, ca mitologia este plina de o pleiada de zei, buni sau rai, dar cu totii purtatori ai unor puteri supranaturale. Relatia om-Dumnezeul Suprem nu avem cum sa o cunoastem, daca nu putem cunoaste Incognoscibilul. Cunoasterea de sine presupune descifrarea Softului lui Dumnezeu sau a Adevaralui incifrat in ADN-ul nostru, ci nu cunoasterea lui Dumnezeu. Subliniem inca odata, ca scopul existential al omului este cunoasterea de sine, desi cu insasi cunoasterea omului ne aflam la inceput, adica in acel stadiu indicat de evolutia noastra in acest NV sau daca vreti dvs. in aceasta lume. Am raspuns anticipat la aceste posibile intrebari, tocmai pentru a putea arata premisele de la care pornim in abordarea acestui subcapitol, abordare care se integreaza organic in spiritul, in care a fost conceput acest site.
Avand in vedere precizarile de mai sus, va aducem aminte, ca noi consideram, ca omul ca fiinta fizica „locuieste” in NV III-IV, iar ca fiinta energetico-informationala fiinteaza in NV V-VII. Diferenta dintre  verbele „a locui” si „ a fiinta” nu este intampatoare, deoarece locuirea, fie si chiar temporara a lumii fizice a NV III-IV, presupune viata prin corp fizic, pe cand in NV V-VII omul fiinteaza ca o holograma energetico-informationala, dincolo de materie si moarte.

„Spatiul comun” in care omul evolueaza, indiferent in care NV, este in zona relatiei Spirit-sine. Insa, asa cum veti putea constata in unul din subcapitolele urmatoare, existenta fiintei umane se incheie, acolo unde a pornit, respectiv Paradisul originar, iar de aici, pe Calea Evolutiei, ajungem in „Lumile zeilor”. In NV III locuieste omul-mamifer, mai mult sau mai putin superior, in functie de gradul sau de evolutie. La inceputul NV III omul este mai mult mamifer decat om, insa spre sfarsitul evolutiei sale in acest NV omul este mai mult om decat mamifer, dovada fiind  doar o reminescenta a creierului sau reptilian. Regnul natal al omului-fizic este NV IV, in acest NV omul se intoarce „Acasa”, dupa aventura sa de cunoastere a Binelui si Raului. Evident ca fiinta umana evolueaza mai subtil in NV V-VII, iar  NV VII constituie atat Edenul originar, cat si „laboratorul” in care se „nasc” noii zei, la fel de eterni precum cei vechi. Intrucat evolutia acestei omeniri se afla spre sfarsitul NV III si in fata unei mari oportunitati universale de a se „inalta” in NV IV, regnul ei natal, ne vom focusa discursul pe aceasta perioada. Vorba unui cunoscut ce solicita autorului un loc de munca: „Religiile ne promit un Paradis pe cat de indepartat, pe atat mai nesigur; comunismul ne-a promis implinirea intr-o alta societate, pe cat de utopica, pe atat de imposibila. Tu ce poti sa imi oferi acum sau cel putin in aceasta viata?”

Avand in vedere ca in aceasta Creatie totul este interconectat si ca omul este o creatie colectiva a zeilor, studiul relatiei om-zei capata noi valente de insemnatate in procesul cunoasterii de sine al omului. Autorul, dorind sa afla ce este omul si ce sunt zeii, precum si care este relatia om-zei a intrebat astralul prin vis: „Ce este omul?”, iar Astralul i-a raspuns: „Omul este creatia zeilor!”. Atunci autorul a intrebat: „Ce sunt zeii?”, iar Astralul i-a raspuns: „ Zeii ca si ingerii sunt creatiile lui Dumnezeu!”. Incurajat, autorul a intrebat: „Cine este Dumnezeu?”, iar Astralul a raspuns: „Cine intreaba?” Cele de mai sus ne spun, ca omul isi poate raspunde la toate intrebarile existentiale, raspunzand la o singura intrebare: „Cine sunt?” Evident, ca acest raspuns nu il putem afla decat prin cunoasterea de sine.

In ce priveste zeii, noi afimam ca sunt entitati de plurifiinte, ce au capacitatea de crea viata, dupa Softul lui Dumnezeu, pe cand capacitatea de creatie a omului se reduce la materie, chiar daca acesta poate viza  sisteme solare intregi, pe o anumita trepta de evolutie a omului. Este inutil sa subliniem ca si omul creaza dupa Softul lui Dumnezeu, prin care se aloca si energia necesara miscarii si integrarii armonioase a acestor sisteme solare, create de fiinte-om in Univers. Zeii primordiali au fost creati de Dumnezeul Suprem, iar ceilalti s-au „nascut” prin coagularea unor fiinte ajunse in evolutia lor in NV VII, fiinte care isi cedeaza individualitatea si inteligenta noii entitati, dar isi pastreaza identitatea, „ libertatea si responsabilitatea” propriei evolutii. Un om, odata ce este integrat intr-o famile, grup social sau natiune, nu isi pierde identitatea, ci doar experimenteaza noi conditii, mult mai complexe, decat ii permit individualitatea. Cam acelasi lucru se intampla cu fiinta-om in evolutia sa prin entitatea-zeu, precum si cu celulele din organismul nostru, conform Principiulu „Precum in Cer asa si pe Pamant”. Zeii sunt entitati bipolare, la fel ca omul si ca tot ce exista in aceasta Creatie, ca toate creatiile Creatorului, inclusiv ingerii. Cum altfel ar fi putut deveni Lucifer malefic, decat prin schimbarea polaritatii sale preponderent pozitive in polaritate preponderent negativa, prin alegere proprie? Ni se spune ca, Lucifer ar fi fost invidios pe om, pentru ca lui i-a fost dat liberul arbitru, dar ingerilor nu. Si atunci cum a putut el alege disidenta fata de Dumnezeu? Evident ca acesta bipolaritate nu realizaza niciodata un echilibru perfect, deoarece in astfel de circumstante polaritatile opuse s-ar anula reciproc. In consecinta, zeii au intodeauna o polaritate predominanta, fie ea pozitiva, fie negativa. Prin acesta, Unicitatea „si-a pus in joc Perfectiunea”, dand dualitatii posibiltatea, de a incerca realizarea unei creatii superioare Creatiei. Dumnezeu a dat liberul arbitru in acest scop creatiilor Sale si un bonus important, programand Evolutia intr-un mod vadit ascendent, chiar daca sinusoidal. In subconstientul colectiv contemporan zeii sun considerati entitati pozitive, pe cand entitatile negative superioare sunt asimilate maleficului sau diavolilor. Insa in antichitate si la pagani au existat o pleiada de zei, unii buni, alti rai, organizati conform unei ierahii. Noi afirmam ca, acele popoare erau mai aprope de adevar, deoarece zeii sunt bipolari si aflati pe diferite trepte ierahice de evolutie, incepand de la NV VIII pana la NV XI. Cand spuneam, ca fiintele ce compun entitatea-zeu isi pastreaza liberatea, ne referam la faptul, ca ele pot alege sa se desprinda vremelnic din entitatea ce o compun si sa plonjeze in  NV inferioare, pentru a ghida membrii ai familiei lor spirituale largite, pe Calea Evolutiei. Noi asta spunem, ca a fost si Isus–omul. Evident ca o misiune astfel indeplinita, e benefica si entitatii-zeu din care fiinta s-a desprins, deoarece misiunea indeplinita duce la evolutia entitatii-zeu, pana la dizolvarea ei in Dumnezeu, pentru a „se renaste” intr-o Creatie superioara. Insa esecul unui asfel de demers se poate solda cu ramanerea acelei fiinte superioare, desprinsa dintr-o entitate-zeu, ca „prinzoniera” in lumi inferioare si chiar a regresa in evolutia sa. Desi zeii au creat omul, ei nu au nici o putere asupra omului, fara acceptul sau permisiunea acestuia. Evident ca reciproca este la fel de valabila. Asa cum parintii, care au dat nastere unui copil, nu au drept de viata si moarte asupra lui, nici zeii nu au drept de viata si moarte asupra omului si nici macar puterea de a impune omului ceva impotriva vointei sale. „Caci Evolutia nu se bazeaza pe dominatie, ci pe spiritul de creatie” , ca sa ne autocitam. Fiecare semicilu de evolutie a unui NV este condus de zei, de polaritatea preponderenta si identica, cu polaritatea preponderenta a respectivului semiciclu. Daca polaritatea preponderenta a unui semiciclu de evolutie din cadrul unui NV este prestabilita de ciclurile universale evolutive spiralic, ea schimbadu-se precis si automat, conform Softului lui Dumnezeu, alegerea polaritatii preponderente a zeilor, ca si cea a oamenilor, este rezultatul alegerilor libere, a Cunoasterii si gradului de evolutie a fiecaruia.

Aceasta inseamna, ca atunci cand Dumnezeu a dat omului si zeilor libertatea de a alege, nu le-a dat si libertatea de a alege distrugerea Creatiei si nici puterea necesara in acest scop. Acest adevar induce un altul si anume ca, fiecare este liber sa aleaga doar pentru sine, nu si pentru altii si doar el poarta intreaga responsabilitate a acestor alegeri. Iata de ce, atat omul cat si zeii, cunoscand ciclurile evolutive spiralice universale, pot folosi energia lor in sprijinul evolutiei proprii, rezonad cu aceste energii, fie pot incerca sa minimizeze efectul acestor energii, prin evitarea „impactului lor frontal”. Nimeni, nici macar zeii, nu poate opri Universul din evolutia sa, dar fiecare poate alege sa rezoneze cu aceste energii sau sa minimizeze impactul lor asupra celui ce alege. Insa nimeni nu poate evita total actiunea acestor energii, asa cum nimeni nu poate subordona, ce nu a creat el. Sa nu confundam, totusi, subordonarea cu posesiunea. Actuala omenire se afla in perioada de transcendenta de la NV III la NV IV. Actuala lume a fost condusa, in ultimul semiciclu de 13 milenii, de zei preponderent negativi. Cand spunem „actuala lume” ne referim la omenirea ce traieste pe Terra, ci nu la Univers sau Creatie. Noi suntem siguri ca in galaxia noastra exista sute de mii sau milioane  de civilizatii, urmand sa tratam in subcapitoliul urmator relatia omului cu acestea.

Desi Pricipiile existentiale sunt universale si actioneaza la fel in fiecare NV (Univers) al Creatiei, tot un asfel de principiu ne spune ca, Evolutia in oricare din NV ale Existentei respecta legitatile ce guverneaza acel NV. Vom dezvolta acest aspect deosebit de important in unul din subcapitolele urmatoare ale acestui site. Tocmai de aceea noi examinam, cum actioneaza Principiile existentiale universale in lumea NV III, aflata pe acest Pamant si in acest sistem solar.

Revenind la cele aratate mai sus, subliniem inca odata ca evolutia omului este in mainile sale, dar evident si in conformitate cu Principiile existentiale Universale. In consecinta, in acest proces zeii nu ne pot nici ajuta, nici impiedica. Ei ne pot propune, dar noi avem exclusivitatea puterii de a dispune (alege). „Evaluarea” naturii alegerilor noastre nu o facem nici noi, nu o fac nici zeii, ci Viata, in conformitate cu Principiile existentiale universale. Astfel, desi alegerea este subiectiva, consecintele alegerilor noastre sunt intodeauna obiective. Altfel spus, fiecare din noi traieste in lumea care si-a ales-o. Acest lucru nu trebuie sa induca fatalism, caci sta in puterea noastra de a face alegeri, care pun temelia unei Lumi mai Bune pentru viata si existenta noastra. Insa la fel de bine este de stiut, ca nu rugaciunile adresate zeilor ne vor asigura evolutia, ci exclusiv propriile alegeri.

Cum insa acest semiciu de evolutie in NV III, pe care il traversam acum spre finalul lui, este de o polaritate preponderent negativa, el este „guvernat” de zei preponderent negativi. Ultimele 13 milenii sunt o dovada irefutabila a acestei realitati, deoarece ele au fost teatrul aproape continuu, al luptelor, razboaielor, crimelor, competitiei acerbe si feroce, al molimelor, al foametei, al avaritiei, al discriminarilor, al distrugerii Naturii si a altor specii, al dominatiei, al spaimelor si neputintelor, etc. Nici o specie terestra nu se caracterizeaza prin uciderea membrilor speciei intre ei, asa cum actuala omenire a ridicat aceasta practica la nivel de genocid. Mai mult, actuala omenire nu s-a multumit sa incerce sa distruga sau macar sa subordoneze, ceea ce nu a creat ea, dar a avut mai multe tentative de a se autodistruge. Intreb si eu omenirea, asa cum ma intreba mama cand faceam cate o prostie: „Oare ce o fi fost in capusorul tau, cand ai facut toate astea?” Evident, este o intrebare retorica, iar raspunsul este la fel de evident: „Ispita malefica si foarte multa prostie!”. Omul nu se multumeste cu libertatea de a se sinucide, ci cautand pateticul, atunci cand nu poate atinge eroicul, doreste ca odata cu sinuciderea lui, „sa sinucida” Natura, Pamantul si intreaga omenire, chiar intreg Universul daca se poate. Dar de ce ar vrea zeii actualei lumi, sa ne ispiteasca in rau si sa ne tina in negativitate? Inainte de a schita un raspuns, o precizare se impune cu necesitate, precizare pe care, apoi, o vom dezvolta intr-un subcapitol urmator, in care vorbim de „Sistemul existential universal”. In fiecare NV, Evolutia are loc in doua semiciluri egale ca durata, dar nu si ca intensitate, frecventa si polaritate predominata a evenimentelor. Intrucat fiecare nou NV reprezinta pentru om un fel de renastere intr-o Lume mai Buna, este logic, ca primul semiciclu de Evolutie, in acel NV, sa fie pozitiv, asa cum sunt anii copilariei noului nascut. Desi pozitivitatea este asimilata cu masculinitatea, in prima parte a acestor semicicluri domina matriarhatul, pentru ca „noii nascuti” in Noua Lume sa se simta ocrotiti in acesta lume, pana cand vor incepe sa o cunoasca si sa se adapteze la ea. In consecinta, al doilea semiciclu al Evolutiei intr-un NV este intodeauna negativ. In acest semicilu negativ sunt testate convingerile si credintele noatre, precum si cunoasterea noastra dobandita in semiciclul pozitivitatii. Practic, cel de-al doilea semicilu al Evolutiei intr-un NV este un fel de „purgatoriu” al convingerilor si credintelor noastre dobandite in semiciclul pozitivitatii. A crede cu adevarat, inseamna a nu lasa nici un pic de loc indoielii si temerii. Intrucat zeii sunt entitati, aflate pe scala Evolutiei in NV superioare, celor pe care le poate atinge omul, este evident, ca si Cunoasterea lor este superioara omului. Ei stiu ca instigarea sau indemnul nu sunt generatoare de karma, ci doar alegerile libere. Fini cunoscatori ai umanului, pe care ei l-au creat, zeii stiu cum sa actioneze ca „instigatori- ispititori”. Cu cat nivelul de evolutie al omului este mai scazut, cu atat este mai vulnerabil omul, ispitei. Repetam, acest proces este absolut necesar evolutiei omului in cunoaterea Binelui si a Raului si in egala masura zeilor negativi in Evolutie. Daca Dumnezeu nu ar fi dat posibiltatea zeilor negativi sa ispiteasca pe om spre Rau, atunci i-ar fi discriminat in raport cu zeii pozitivi, care vin cu „oferte promotionale” de Bine catre om. Insa omul nu este o victima si nici macar miza „poker-ului zeilor”, caci el are liberul arbitru in alegeri si poate chiar valorifica aceste „oferte si promotii”. Pe de alta parte, zeii negativi ispitindu-ne spre negativitate,  isi imbunatatesc Cunoasterea prin valorificarea experentei celor cazuti in ispita. De multe ori, zeii malefici nu actioneaza direct asupra omului, ci prin interfete umane, care au imbratisat negativitatea ca mod de viata vremelnic. Aceste interfete, insa, isi asuma intreaga karma a alegerilor lor, caci ele nu ispitesc, ci actioneaza, iar actiunea lor este consecinta alegerilor proprii. Evident, ca exista printre oameni Mari Initiati, care au ales negativitatea ca mod de Evolutie. Autorul insusi a facut un lung „stagiu” in „laboratoarele” acestora, devenind hamsterul preferat al unuia dintre acestia. Ei isi ispitesc „hamsterii” si apoi observa ce solutii aleg in situatii inedite sau extreme, ori doar insuficient explorate inca, invatand intelept din experienta acestora, luand ei tot caimacul Cunosterii si lasand hamsterilor exclusivitatea karmei. Evident, ca in acelasi timp zeii pozitivi actioneaza si ei prin mesajele intamplarilor, viselor, intuitiilor, revelatiilor, etc, insa nu trebuie sa uitam, ca in cel de-al doilea semiciclu al unui NV, preponderenta o au energiile negative. Intrucat omul reprezinta pentru zeii malefici un instrument de experimentarea Cunoasterii, devine evident, de ce ei incearca, sa tina o cat mai mare parte din omenire in aceasta stare.

Asa cum am spus, zeii, indiferent de polaritatea preponderenta, au un nivel de Cunoastere superior omului si in consecinta este evident, ca stiu sa foloseasca actiune Principiilor existentiale universale. Zeii malefici stiu ca sistemul nostru solar intra in „Era pozitivitatii”, adica primul semiciclu al NV IV. Ei au doua optiuni si anume: fie sa se duca intr-un alt sistem solar din Univers, unde va predomina negativitatea, fie sa ramana in minoritate in acesta lume, observand vulnerabilitatile „pozitivilor”, pentru a-i astepta la cotitura, cand se va intoarce roata evolutiei universale. Indiferent de optiune, cu cat au „un tezaur” mai mare de hamsteri, cu atat  Cunoasterea si Evolutia lor va fi  mai puternica. Unii dintre dvs. se vor arata scandalizati de afirmatia noastra, ca se poate evolua si pe seama negativitatii. Noi avem cuvintele la noi, cand afirmam ceva, asa cum a avut si Dumnezeu Cuvantul la El, cand a creat lumea. O precizare se impune cu acuitate si anume ca Forta Motrice a Evolutiei este Cunoasterea, nu spiritualitatea. Scopul nostru existential il reprezinta Cunoasterea Adevarului, scop ce poate fi realizat prin cunoasterea de sine. Spiritualitatea este ghidul pe aceasta Cale, ci nu cel ce parcurge si nici forta care sustine acest parcurs. Noi spunem ca „se poate evolua pe seama negativitatii”, ci nicidecum, ca se poate evolua prin practicarea negativitatii. Pe seama negativitatii se poate evolua prin intelepciunea de a invata din experienta altora, chiar daca tu ai instigat sau provocat la alegerea acelor experiente de catre altii. Evident, ca toate astea si multe altele, ce nu ni le putem inca imagina, le cunosc si zeii pozitivi. Ei stiu ca Universului, privit drept Creatie a lui Dumnezeu, nu i se poate opune nimeni, nici macar zeii. Ei stiu ce este pe cale sa se intample in sistemul nostru solar. Si atunci si ei actioneze prin interfete umane, prin profetii noilor vremuri, prin oameni de stiinta, prin mistici, prin cei saraci cu duhul si cu mintea linistita. Actuala omenire este pusa sa aleaga intre a calarii Valul Evolutiei sau a fi inghitita de acest Val. Din fericire alegerile sunt individuale si unii vor alege Evolutia, iar altii involutia. „Prapastia” dintre acestia va devenii tot mai mare, respectiv cei ce aleg involutia se intorc in urma cu 26.000 de ani, in stadiul de om primitiv, mai mult mamifer, decat om, iar ceilalti fac un salt la un nivel situat cu 26.000 de ani mai inainte, decat cel al actualei omeniri. In paranteza fie spus, va rugam sa nu cadeti in capcana manipularii limbajului, intelegand prin „mai inainte” ca vizand trecutul, ci nu viitorul apropiat, daca nu chiar prezentul imediat. Intrebarea nu este „A fi sau a nu fi?”, ci  „In care lume vom fi?”. Zeii si-au epuizat mijloacele de ispita sau promotie, iar alegerea este doar a nostra. Insa aceasta decizie trebuie luata acum. Pana in 11.11.2015 mai e loc de a transa usor lucrurile, dar odata intrat pe un curent nefavorabil, va fi tot mai greu sa te intorci, in urmatorii trei ani, pe valul oportunitatii universale. Universul nu-si face agenda dupa nimeni si fiecare din noi are un nivel de Cunoastere potrivit evolutiei sale pana in prezent. Noi nu facem altceva, decat sa fim trambitele zeilor pozitivi, cei care ne vor calauzi evolutia pe Calea pozitivitati pentru multe milenii inainte. Alegerea pozitivitatii are si o alta consecinta benefica, respectiv aceea, ca din lumea ei se pot vedea si lumile inferioare, ceea ce invers este imposibil. Iata de ce religiile nu dau solutii coerente pentru aceste alegeri in aceste vremuri, deoarece ele incearca sa transfere responsabilitatea alegerilor nostre, pe umerii zeilor proprii, ceea ce este o minciuna sfruntata, contrazisa total de Principiile existentei universale. Repetam faptul, ca zeii sunt entitati universale si de aceea, ei nu pot fi „inchisi”, de religii, in colivia Pamantului, sistemului nostru solar sau a galaxiei noastre. Cu toate acestea, unele religii vor sa-L reduca pe Dumnezeul Suprem la infimul si infamul statut de „Tartor al Pamantului”. Si atunci nu putem sa ne intrebam retoric „La ce fel de zei se inchina aceste religii?”. Sa nu confundam religiile cu misticismul si dogmele lor cu adevarul. Domnelor si domnilor! Urmeaza statia „O Lume mai Buna”. „Pasagerii Evolutiei” care au ales aceasta destinatie, sunt invitati sa „ia loc” pe „aripile” energiilor universale, ce intra ACUM in sistemul nostru solar.

P.S. Unii se vor intreba pe buna dreptate, de ce am acordat un spatiu atat de restrans, unei probleme atat de importante si atat de actuale, in raport cu alte teme, fie ele de o importanta mai redusa, fie avand un targhet temporal mai indepartat? Un raspuns laconic, dar corect ar fi: „Tocmai de aceea!”. Iminenta evenimentelor aflate la inceputul producerii lor si oportunitatile universale pe care ele le poarta, nu mai lasa timp si spatiu pentru discutii, analize sau pledoarii. Pe de alta parte, alegerea e simpala: Evolutie sau involutie? Cum responsabilitatea alegerilor revine, doar celor ce le fac, a pleda, intr-un fel sau altul, poate face mai mult rau decat bine, orice pledoarie fiind „pro domo”. O expunere ampla ar face, ca esenta sa se piarda in detalii, punand cititorul in situatia privitorului unui tablou, care pe masura ce incearca sa observe tonurile si nuantele, pierde tot mai mult din vedere imaginea. Apoi, exista deja „pe piata” o multitudine de teorii in materie, fie ele religioase, mistice, filozofice sau stiintifice. A veni cu marfa noua, inseamna sa strici piata. Multi oameni spun, direct sau indirect, „convinge-ma si te voi urma.” Noi nu dorim sa convingem pe nimeni si nici sa ne urmeze cineva. Noi propunem modele de succes, pe care Viata le certifica pas cu pas. Noi va propunem, ceea ce deja cunoastem si ceea ce propunem celor dragi noua, dar mai ales, urmam deja noi insine. Ca sa nu va sporim si mai mult confuzia si agitatia, va putem spune consolator si cu certitudine ca „Nimeni nu poate fi exclus din aceasta Creatie, iar in vremuri, in care unii copii iubesc mai mult animalele, decat isi iubesc parintii, perspectiva de a devenii un mamifer-om, fie el si primitiv, nu pare atat de infricosatoare”. Altii dintre noi sunt gata sa-si dea viata pentru efemeritatea unei placeri. Si atunci de ce nu si-ar da o parte din evolutie in acelasi scop? Chiar nimeni nu are dreptul sa va judece alegerile sau sa incerce sa va convinga. Unii vor spune, ca suntem cinici. Insa noi doar dorim sa ne asiguram, ca v-am spus ce cunoastem, fara sa ne intereseze, daca ati auzit sau daca impartasiti, ce va spunem noi. Dimpotriva, foarte multi se straduiesc din rasputeri, dar inutil, sa ne convinga, ca gresim si ca ar trebui sa mai analizam, sa vedem si alte solutii, despicand firul in saisprezece. Insa noi am ales deja, iar asupra unei alegeri facute, nu poti reveni, nici daca ai vrea. Fiecare este liber sa  constate prin experienta proprie, daca alegerea lui a fost corecta sau gresita, deoarece credintele autentice se nasc din convingeri proprii. Vorba unora: „daca mor, macar sa mor pe mana proprie”. Noi consideram o astfel de conceptie drept „ o manarire” a logicii, dar recunoastem suprematia liberului arbitru. Altii ne reproseaza, ca nu ne raportam in tratarea acestei teme si la alte opinii. „Care opinii?”, ne intrebam noi retoric, deoarece nu stim, ca de-a lungul existentei sale omenirea sa se fi mai aflat intr-o astfel de situatie. Apoi chiar nu am reusit sa identificam opinii pe aceasta tema, din perspectiva trecutului viitorului pe care o exploreaza autorul. Cand abordezi noul si Evolutia, comparatiile nu sunt de nici un folos. Nu suntem aroganti sau suficienti, ci doar profund prezenti in actuala realitate si adevarurile sale.  Lumea mai Buna exista deja si poate continua sa existe fara oricare din noi. Nu noi construim aceasta Lume mai Buna, ci doar o descoperim unii, iar altii nu inca. De aceea nimeni nu ar trebui sa-si faca griji, daca proiectul acestei Lumi e bun si daca suntem in termen cu stadiul ei de constructie. De toate astea S-a ocupat, pe la inceputul vremurilor, Dumnezeu, iar noi am ales deja „Faca-se Voia Ta! Amin!”