Despre vise

Evolutia creerii unei viziuni coerente a autorului despre sistemul universal existential s-a produs gradat, fiecarei etape corespunzandu-i un „instrument” preponderent. Evident, ca prima etapa a constitut-o experienta de viata a autorului. Au urmat lecturile si informatiile procurate din diferite surse. Studiul evolutiei ciclice ce a avut loc in Univers, cat si a istoriei cunoscute a acestei umanitati, a constituit o alta treapta de acces in acest proces. Contactul nemijlocit cu oameni influenti sau dotati cu har din aceasta lume, au deschis noi perspective si noi orizonturi acestei viziuni, pentru ca toti privim fatete diferite ale aceleasi realitati. O idee care nu isi gaseste nici un sambure de adevar in Cunoasterea deja dobandita de omenire, nu poate fi adevarata, deoarece ea nu se constituie in foaia superioara a „Cepei Cunoasterii”. Intuitia a fost  si a ramas un prieten fidel al autorului, ei datorandu-i-se merite ce au fost atribuite nemeritat inteligentei. Influentele astrale, genetice si educationale au facut din autor, nu doar un nonconformist sau un rebel, dar si un continuu explorator al noului si necunoscutului. Revelatia manifestata de regula prin intamplare, a fost una din perlele coroanei ale acestui proces. Insa cele ce au conferit substanta si consistenta , indraznind sa spunem si calitate, acestei viziuni, sunt visele. Treptat-treptat aproape orice intrebare a autorului si-a gasit raspunsul in visele sale. A invatat sa-si memoreze visele si sa si le noteze uneori chiar in timpul noptii, dar de regula dimineata dupa ce se trezea si isi termina „ritualul” matinal. Practic nu mai exista intrebare fara raspuns prin vise, iar uneori visele ii comunicau si comentarii la gandurile diurne ale autorului. In momentul cand citea o carte, autorul avea sentimentul ca prin vise, spiritul autorului acelei carti, fie el in viata sau deja mort, explica ce a vrut sa spuna cu anumite afirmatii, uneori chiar modificandu-si substantial opiniile. Noptile deveneau pentru autorul nostru un adevarat brainstorming spiritual. Daca in viata de zi cu zi autorul este mai mult un om de actiune, care intai taie si apoi masoara, nicidecum un visator, in timpul noptii „profesia de credinta” a autorului a devenit visul, incercand astfel ca din visele nocturne sa-si inspire si sa-si infaptuiasca visele diurne. Evident ca toate acestea au presupus schimbarea profunda a modului sau de viata. Intai s-a retras total din afaceri, pentru a se consacra studiului si cunoasterii de sine, iar in acest proces, cautandu-se pe sine, L-a descoperit pe Dumnezeu. A urmat „educarea” organismului, care adormea aproape instantaneu, indiferent de ora si loc, atunci cand incepea sa se simta excedat de efort. Memorarea viselor a fost de asemenea un proces educat si controlat, relativ indelungat, proces care desigur s-a realizat treptat. In consecinta am putea spune ca aceasta viziune s-a nascut din „spuma viselor”, pe care autorul le-a „visat” impreuna cu alte spirite terestre si din astral, in frumoasele nopti ale „cenaclurilor ideatice”. Cheile de control ale acestei viziuni le-au constituit viata si realitatea. In cei peste 16 ani de „practica vizionara” autorul a constata ca, procentul de confirmare a viziunilor receptate prin mijloacele aratate mai sus a crescut constant de la peste 50% si apropiindu-se vertiginos de 90%. Acest lucru este usor de verificat comparand data manuscriselor autorului cu realitatea evenimentelor ce au urmat, ca dresate, predictiile acestuia. Andrea Hall in „Profetiile lui Nostradamus” spune ca „daca acesta ar fi lucrat cu precizie maxima, prezicerile sale s-ar fi adeverit in proportie de 75%”. Dar sa nu cadem in autocontemplare si sa nu comparam mere cu pere. Fara a face comparatii indecente, vom sublinia totusi, ca „Cezarul Nostradamus” a facut aceste profetii acum cinci secole si ele au drept target patru milenii. Autorul nostru a inceput sa se initieze in aceasta „Magie” abia in urma cu 16 ani si a inceput sa prezica semnificativ abia in urma cu 6-7 ani. Apoi tinta predictiilor lui este concentrata undeva la confluenta prezentului imediat cu viitorul apropiat, adica pe urmatoarele sapte decenii, care reprezinta „o viata de om”, cele mai multe si mai semnificative viziuni vizand urmatorul deceniu. Pornind de la ideea acceptata aproape unanim, ca predictiile sunt niste probabilitati si ca ele nu ne arata un destin implacabil, ci evenimente pe care viitorul le va supune testului alegerilor noastre, precizam, ca atunci cand ele vizeaza evenimente universale, naturale sau care tin de intreaga omenire, predictiile vor avea un grad de probabilitate, care se afla intr-un raport invers proportional cu durata dintre momenul predictiei si momentul producerii evenimentului prezis. Altfel spus, cu cat momentul de producere a evenimentului prezis este mai aproape de momentul predictiei, cu atat probabilitatea predictiei este mai mare. Mai mult, omenirea fiind practic o „entitate” vag definita si relativ abstracta, ea se manifesta prin actiunile indivizilor si de acea predictiile evolutiei ei au un grad de probabilitate mai mare, decat predictiile ce vizeaza „entitati” mai putin cunoscute, cum sunt Natura si Universul, care actioneaza unitar si concertat. Apoi, daca autorul s-a specializat in comunicarea cu spiritele umane, terestre sau din astral, in ce priveste comunicarea cu spiritele Naturii sau ale Universului, autorul are abilitati aproape nule. Doar Dumnezeu este Atotputernic! Aceste spirite umane cu care comunica autorul, atunci cand ele se afla in astral, au o viziune atemporala asupra intregului NV III, in care se afla actuala omenire in evolutia sa. Faptul ca predictiile autorului se refera si la fenomene naturale sau evenimente universale, se explica prin acea, ca „teatrul” evolutiei omenirii se afla in Natura si Univers. Cum totul este interconectat in Univers, nimeni nu ar putea explica un fenomen, cu atat mai putin sa-l prezica, daca el ar fi separat de contextul natural si universal, in care se naste si  se produce. De aici si afirmatia ca, bataia din aripi a unui fluture in Caraibe ar putea produce un uragan pe coasta de Est a Americii.

Dupa ce am aratat importanta viselor in viziunea autorului, o intrebare se impune cu necesitate: „Ce sunt visele? ”  Desi intrebarea nu este deloc retorica, vom incerca, mai mult sa dam o explicatie, decat o definitie, deoarece orice definitie limiteaza si astfel deformeaza. Apoi tema acestui subcapitol nu o reprezinta visul in general, despre care Platon, Freud, Jung, Steiner, etc, dar si stiinta contemporana, au scris un munte de tomuri. Vom sublinia totusi, ca indiferent cum au fost definite visele in conceptia diferitilor autori, ele apar fie ca niste refulari sau descarcari (defulari) ale subsconstientului in constient, cand e vorba de „eliminarea” perceptiilor sau informatiilor care nu li se poate atribui de catre creier un „cod semantic” , care sa poata fi incadrat de inconstient sau chiar  de constient in categoriile cunoscute. Defularile pot fi emotionale, fizico-sexuale sau pur si simplu de informatie necristalizata, sub forma unor vise fara noima, in cazul celor din urma. Din aceasta perspectiva visul ar aparea ca gunoierul memorie noastre sau pestele sanitar care curata „ oceanul sau acvariul de vise” de propriile lor dejectii. Stiti deja, ca noi nu impartasim deloc aceasta conceptie. Fara a intra aici in detalii, dar cu placere in alta parte pentru cei interesati, vom arata, ca toate aceste teorii, dincolo de notorietatea autorilor lor, pacatuiesc prin lipsa de argumentatie. Iar notorietatea nu tine loc de argument, cel putin in Cunoastere. Inteleptii au spus mereu ca a cita din persoane cu notorietate sau autoritate in materia in discutie, nu constituie un argument in sine. Ne-o spune si contemporanul Li Hongzhi atunci cand afirma  ca” A fi cunoscut nu inseamna neaparat sa cunosti lucrurile bine„. Intrebarea care se pune este: „Cine face aceasta triere si eliminare de pseudoinformatii sau emotii din corpul nostru si dupa ce criterii?” Daca ne raspundeti: „creierul”, insemna ca atribuiti creierului o functie independenta de constientul uman, iar pe de alta parte, in timpul somnului nu suntem constienti, tocmai pentru a lasa creierul sa se odihneasca si sa se refaca. Daca creierul  stabileste si criteriile acestor defulari, insemana ca omul este o functie a creierului si nu invers. Insa preocuparea de baza a acestui subcapitol este visul predictiv sau anticipativ. Existenta acestor tipuri de vise nu se pune in discutie, avand infinite exemple, de la profetii din scripturi si pana la cele ale semenilor contemporani cu noi, cele ale apropiatilor  nostri si chiar noi insine. Daca scripturile induc ideea, ca harul prorocirilor dobandit prin vise, este un dar al zeilor, noi afirmam fara putinta de tagada, ca acest har reprezinta o potentialitate latenta a fiecaruia din noi. Examinand personalitatea marilor profeti, precum  si a celor ce au avut vise premonitorii, vom exclude si ipoteza, ca acest har este un produs al inteligentei. Ba am spune, ca dimpotriva, si ca, mai degraba acest har este atributul „celor saraci cu duhul”, noi asociind aceasta sintagma cu mintile linistite, ci nu cu prostia. Inteleptii ne-au spus ca, Dumnezeu ne vorbeste, doar atunci cand mintea noastra tace. Insa avand in vedere, ca in timpul somnului omul este intr-un fel de hibernare, nu putem vorbi in aceasta stare de procese rationale si cu atat mai putin de acte inteligente. Despre visul premonitoriu cosideram ca, cele afirmate de Dumitru Constatin Dulcan sunt cuprinzatoare si profunde si de aceea ne vom rezuma sa-i reproducem o parte din ideile sale in acest sens. Talentatul si profundul ganditor afirma, ca visul predictiv este unul din cele mai mari mistere ale creierului uman, dar si problema cel mai dificil de explicat de stiinta. Parafrazandu-l pe Laplace, DCD spune, ca daca visul premonitor nu ar exista, atunci nu am avea nevoie de Dumnezeu, pentru a explica lumea. In paranteza fie spus, Alan Seale afirma in „Misiune spirituala”, ca inainte de a fi, lumea a fost doar un vis, un gand, o idee a lui Dumnezeu. Maestrul Dulcan defineste visul  ca „purtatorul de cuvant al inconstientului”. Si noi il credem pe cuvant pe Maestru. Dupa Dulcan, visul este o forma de gandire in imagini specifica starii de estompare a constientei sau de suprimare a acesteia in timpul somnului. Putem afirma fara teama de a gresi ca, gradul nostru de constienta este nul in timpul somnului si  ca de fapt constienta nostra este „moarta” in timpul somnului, si este treaza si total „vie” dupa moarte. Nu este un joc de cuvinte, ci o realiate evidenta. De aceea am spune ca, nu de moarte trebuie sa ne temem , ci de o viata inconstienta. De aceea se spune ca, o viata traita fara constienta e o viata dormita si ca in astfel de cazuri trezirea este conditia necesara, pentru ca noi sa ne putem continua Evolutia. Descifrarea semnificatiei viselor nu se poate face dupa o schema comuna, deoarece visul are un aspect individual. Mesajele din viitor nu ne sunt transmise doar prin vise, ci si in stare de veghe. DCD arata un lucru absolut extraordinar si anume ca, daca visul premonitor nu ar exista, am ajunge sa acreditam ideea, ca intamplarea este cea care explica aparitia si evolutia lumii, idee sustinuta de stiintele actuale. Sigur, ca prezentarea succinta si inevitabil trunchiata a opinie Maestrului pe aceasta tema, poate distorsiona mesajul si sigur el pierde aura pe care i-o confera talentul sau si acuitatea mintii sale. E un bun motiv, sa invitam pe cei interesati, sa aprofundeze opera Maestrului, un adevarat pioner si un avangardist al gandirii contemporane, nu doar romanesti si chiar universale. Este un autor, care ii citeaza pe cei, care au abordat dupa el aceleasi teme, desi nu la fel de profund si de elocvent. De aceea, vom incheia referirile lui la visul premonitor cu un citat, care reprezinta in materie si o profesiune de credinta a Maestrului. „Constientizarea unei realitati, a unui eveniment, situate intr-un timp ce nu a fost confirmat inca, nu poate impune decat o conclzie: traim in doua universuri paralele, unul esential, in care viata noastra pare sa fie anteprogramata in mare parte si altul secundar, cel al realitatii concrete, efect al primului. Daca cineva are o alta explicatie sunt gata sa o ascult”. Evident ca nu avem o alta explicatie decat Maestrul, ci doar abordam alte aspecte ale  acestei vaste si deosebit de importante teme.

Acum dupa ce am incercat sa explicam, fie si sintetic, ce este visul, o alta intrebare se impune cu acuitate si anume „cum se produce visul?”. In acesta chestiune lucrurile tind spre un fel de unanimitate. Visul se produce prin desprinderea corpului nostru astral de corpul nostru fizic, dar pastrand legatura dintre ele printr-un fel de „cordon ombilical energetico-informational”. Acest cordon mentine active, prin intermediul inimii si sistemului nervos, functiile automate ale corpului nostru fizic. Aceasta desprindere se realizeaza cu scopul explorarii, de catre corpul nostru astral, a lumii astrale corespunzatoare NV III de Evolutie, in timp ce corpul fizic se odihneste, pentru a se reface. „Ruperea” sau desprinderea, fie si temporara, a acestui cordon dintre cele doua corpuri ale noastre, ar duce, fie la moartea corpului nostru fizic, fie ocuparea lui imediata de catre un alt spirit. Acest lucru se poate intampla, deoarece corpul nostru astral este insotit intodeauna in aceste „calatorii” de corpul nostru spiritual. In timpul Evolutiei ca fiinta-om, corpul astral si corpul spiritual sunt nedespartite, fie ca fiinta se manifesta ca entitate fizica, fie ca entitate energetico-informationala. Am putea spune ca „Solul Sinelui” insoteste mereu, in aceasta perioada, sinele. In calatoria sa, corpul astral este purtatorul si instrumentul de manifestare al sinelui. El poate comunica, invata si cunoaste, independent de corpul fizic, dar calauzit de corpul spiritual.

Cu riscul de a ne repeta, ne simtim obligati in a sublinia, ca noi vorbim de vis ca mesaj, pe care zeii si spiriele astrale ni-l transmit noua traitorilor pe acesta planeta. Aici ne apropiem de Jung, care vede visul, ca mesagerul care aduce informatia din inconstient. Noi insa nu reducem sursa visului la inconstient, ci consideram ca visul are o sursa comuna cu informatia, adica asa numita Cronica Akasha sau altfel spus, memoria colectiva a umanitatii. Precizam ca din aceasta „biblioteca universala” noi putem accesa doar cartile (informatiile) disponibile pentru NV atins in evolutia noastra, celelalte oricum neputand sa le intelegem. Insa, aceasta „biblioteca” contine toate informatiile necesare Evolutiei in acel NV si cele necesare  saltului intr-un NV superior. Atunci cand vorbim de imaginatie, afirmam ca, nu ne putem imagina, ceea ce nu exista deja in spatiul atemporal al evolutiei acestei omeniri. Acelasi lucru este valabil si pentru vise. Exista mai multe tipuri de vise. Un prim tip de vise, si se pare cel mai frecvent, este acela, in care corpul nostru astral exploreaza in timpul somnului memoria colectiva a acestei omeniri. „ Filmul” acestui vis este proiectat de „obiectivul’ corpului nostru astral pe „ecranul” corpului fizic, respectiv interiorul pleoapelor, film inregistrat prin „ camera-creier”. Imaginile sunt luate din memoria noastra, constienta sau subconstienta, pentru a alcatui „povestea” filmului, compusa din simboluri inteligibile. De aceea, in aceste vise personajele si locurile ne par cunoscute si de aceea le confundam cu realitatea imediat dupa trezire, deoarece imaginile ce compun filmul, fac parte din realitatea noastra trecuta, fie ea din aceasta viata, fie din vieti anterioare. Aceste tipuri de vise raspund in general la intrebari apasatoare sau probleme chinuitoare. Raspunsul visului de acest tip poate aparea ca o defulare, dar scopul visului nu este acesta, ci de iluminare. Caci ce nu te poate surpinde, nu te poate soca si nici gasi nepregatit. Scopul nostru existential este Cunoasterea Adevarului, ci nu defulari emotionale. Faptul ca toate corpurile noastre elimina balastul, este o consecinta a functiei autoreglarii si autoprotejarii lor, ci nu o funcie principala ce are drept scop eliminarea acestui balast. Functiile corpului fizic servesc in principal viata, ci nu eliminarea toxinelor, radicalilor liberi, dejectiilor metabolice, etc. Aceste din urma sunt functii secundare.Cam la fel stau lucrurile si cu visele. Aceste vise ni le putem programa si „conduce” singuri, permitandu-ne astfel acces la o Cunoastere, pe care nu e sigur, ca am putea sa o capatam intr-o viata. Noi afirmam fara echivoc faptul, ca omenirea are deja la dispozitie intreaga Cunoastere necesara, pentru a putea realiza saltul intr-un NV superior, dar ca aceasta Cunoastere este disipata, precum sunt perlele in nisipul oceanelor planetare, iar explorarea acestui tezaur ar putea necesita mai mult decat o viata de om. Insa Cunoasterea predata de stafetele generatiilor succesive, poate simplifica substantial acest proces, desi nu e necesar, sa asteptam alte vieti sau generatii, ca sa realizam, acum, acest proces. Mai ales, ca beneficiem de o uriasa si foarte rara oportunitate universala. Mai mult, cunoasterea principiilor care guverneaza aceasta Creatie (Univers), poate constitui o cheie, care sa deschida multe lacate ale „ Pesterii Tezaurului Cunoasterii”. Pe acestea din urma vi le vom prezenta intr-un alt subcapitol al acestui site.

Un alt tip de vise il reprezinta visele proiectate de un alt corp astral, prin intermediul corpului nostru astral, filmul acestora fiind proiectat pe pleoapele interioare ale ochilor nostri. Trebuie subliniat, ca aceste filme ne pot fi transmise atat de corpurile astrale terestre ale unor semeni de-ai nostri, care dorm si viseaza in acelasi timp cu noi, cat si de spirite aflate in astralul NV III. Mesajele  fiintelor din NV superioare noua sunt inaccesibile pentru noi, in masura in care ele nu ne sunt comunicate pe banda de frecventa, specifica NV  in care ne aflam in evolutia nostra. Primele categorii de vise nu fac obiectul acestui subcapitol, dearece ele nu ne pot transmite informatii inaccesibile pe Terra. Insa nu vom trece peste ele, fara sa afirmam, ca ele pot fi folosite in tehnici de manipulare sau atacuri psihotronice. Astfel, o persoana antrenata in acest scop, se focuseaza pe o idee sau un pachet-gand, pe care doreste sa-l transmita prin vis unei alte persoane terestra, de regula cunoscute. De regula aceste vise sunt asimilate de receptor drept cosmaruri, datorita actualitatii, naturaletei si aparentei realitati pe care le creeaza acesta categorie de vise. Ele pot fi vise purtatoare de  puternice mesaje emotionale sau de transmiterea unor ganduri, dar ele nu ne preocupa acum, lasandu-le in sfera de interes a specialistilor in psihotronica. Insa, pentru a nu va lasa prada unor astfel de cosmaruri, va informam ca, fiecare din noi ne putem educa corpul astral, sa trateze acest tip de mesaje, prin vise, cu „ignore”. Insa acest tip de vise nu trebuie confundat cu ritualurile magice, deoarece desi ele sunt oarecum programate, se produc inconstient, pe cand ritualurile magice se produc intodeauna in stare de veghe si constient, stare de constienta in care trebuie sa fie si receptorul mesajelor lor. Pe noi ne preocupa doar visele transmise prin corpul nostru astral, de corpul astral al unor fiinte aflate in NV III sau NV superioare si care ne transmit cunoasterea lor „descarcata” din memoria colectiva a acestei omeniri. Acest lucru se poate realiza voluntar, de catre spirite care in viata terestra au avut preocupari similare cu noi sau la cererea noastra adresata unor spirite din astral, care au cunostinte pe tema noastra de interes. Acest tip de vis poate semana cu comunicarea prin mediumi, dar are cel putin doua trasaturi, care o detaseaza net de acest tip de comunicarea. Comunicarea prin vis cu un alt corp astral este nemijlocita, deci fara intermedieri si interferente ale unei alte constiinte, care poate subiectiviza mesajul, precum si prin faptul ca este bazata pe acordul spiritului astral furnizor de informatie, care nu vine la o chemare imperativa, ci este bazata pe constiinta acelui spirit, ca face parte din Tot si ca orice realizeaza pozitiv un spirit terestru, va fi in folosul intregii acestei omeniri aflata atat in Cer, precum si pe Pamant. Avand in vedere modalitatea de comunicare, specifica, prin aceste vise, in ele vom vedea filmul produs de imagini aflate in memoria spiritului, care ne transmite informatia. De aceea, in aceste vise vom vedea oameni si locuri, pe care nu le-am vazut niciodata in aceasta viata sau in vietile anterioare. Acest fapt este inca o dovada, ca visele nu reprezinta o defulare a incostientului. Conform Princpiului „Precum in Cer asa si pe Pamant”, corpurile noastre astrale se comporta precum neuronii, adica se interconecteaza dupa anumite criterii si necesitati. Intelegerea acestui lucru, ar trebui, sa-i consoleze pe cei, care sufera pentru cei dragi plecati, intodeauna prematur, dintre noi, caci suferinta noastra face sa „rupa inima” celor din Cer, asa cum se spune, ca ar fi afirmat Arsenie Boca, incercand sa consoleze o fiica ce-si plangea mama prematur decedata. Nu ne-am nascut, sa traim emotii, placeri si sentimente, ci ca prin intermediul sentimentelor sa incepem sa intelegem, ceea ce am reusit sa stim. Daca ne plangem cu totii si nu ne ocupam de forta motrice a Evolutiei, care este Cunoasterea, atat noi, cat si cei din Ceruri, vom evolua mai greu, cu mai multa suferinta si vom realiza in zeci sau sute de vieti, cu suisuri si coborasuri, ce am putea realiza in aceasta viata. Acest fapt devine cu atat mai stringent, cu cat vietile noastre actuale se petrec in timpul unor uriase transformari in sistemul nostru solar. Vantul ne bate in pupa, dar noi „pupam” tot felul de nimicuri cotidiene. Insa cine pune suferinta in fata vietii, va suferi, iar cine pune viata inaintea suferintei, va trai in mod fericit si-i va ferici si pe cei din jur si pe cei dragi lui din Cer.

Al treilea tip de vise se refeara la cele, pe care ni le transmit fiinte din NV superioare sau zeii. Aceste vise par ciudate, pentru ca ele contin imagini, care nu sunt stocate in memoria colectiva a acestei omeniri. Ele seamana cu revelatiile si desi ele se exprima prin pachete gand, imaginile-suport sunt adaptate la capacitatea noastra de intelegere. Revelatiile se produc in stare de veghe, insa pentru un scurt timp intram „intr-un alt film”, la care suntem mai mult spectatori si ascultatori, decat personaje principale. Nici aceste vise si nici revelatiile nu coinstituie un amestec al zeilor sau spiritelor superioare in viata noastra, ci se constituie in raspunsul lor concentrat, dar clar, la anumite cereri sau intrebari ale noastre, constiente sau inconstiente. Trebuie insa sa precizam, ca zeii fiind bipolari, filmul viselor „proiectate” de ei in mintea noastra, poate fi si filmul unui cosmar, nu doar pentru ca filmele horror sunt la moda, ci pentru ca zeii malefici stiu, ca frica este cea mai mare vulnerabilitate a omului. Mai trebuie precizat ca, fiecare din traitorii pe aceasta planeta se poate programa, astfel incat prin corpul sau astral sa transmita un mesaj prin vise unui alt traitor pe aceasta planeta. De aceea, uneori receptam prin vise, gandurile sau starile unei persoane cu care ne aflam in relatii in viata cotidiana. Aceste mesaje neputand fi cezurate de constient, poarta in ele mult mai mult adevar, decat mesajele ticluite si impachetate in ambalajul politetii sau diplomatiei, in stare de veghe. Si din aceasta perspectiva, visul nu este doar un instrument de cunoastere, ci o sursa pentru Cunoasterea autentica.

Am aratat mai sus, ca filmul viselor este proiectat pe ecranul pleoapelor noastre interioare. Specialistii au denumit somnul din timpul viselor drept somnul REM(Rapid Eyes Mouvement – Miscarea Rapida a Ochilor). Practic in timpul visului, ca si in stare de veghe, ochii nostrii isi misca rapid orbitele. De ce? Inainte de a va da un raspuns, sa precizam ceea ce pentru stiinta este deja o axioma, adica faptul ca niciodata creierul nostru nu poate face diferenta dintre aparenta si realitate. Cum creierul nostru este obisnuit sa inregistreze tot ce i se transmite prin simturi si apoi „proceseaza” aceste informatii intr-un film, pe care il inregistreaza in memoria constienta sau inconstienta, el va face acest lucru, fie ca recepteaza informatia prin simturi, fie prin vis. Cea mai mare parte din informatiile noastre sunt percepute prin intermediul vederii, adica cca. 95%. Pentru a percepe aceste informatii, orbitele ochilor nostrii se misca precum doua camere de filmat, mobile si relativ independente. Insa in timpul somnului si al visului, simturile noastre dorm, ci doar daca un simt este excitat peste o anumita limita, ne trezim si visul este intrerupt. Senzatiile usoare pot fi incorporate in filmul visului, fara a ne trezi, tocmai pentru ca niciodata creierul nostru nu face diferenta dintre realitate si vis. Insa in vis filmul nu este „filmat” de ochii nostrii, ci este transmis de corpul nostru astral. Deoarece creierul nostru inregistreaza doar imagini „filmate” de ochii nostrii, corpul nostru astral isi va proiecta filmul pe pleoapele interioare ale ochilor nostrii. Insa corpul nostru este dotat cu toate functiile, care sa asigure realizarea scopului nostru existential in acest NV. Si atunci iata cum se produce „filmul viselor”. Corpul nostru astral isi proiecteaza fie propriul film, fie cel furnizat de un alt corp astral, fiinte superioare sau zei, in spatiul dinaintea ochilor nostri, adica pe pleoapele interioare, avand in vedere, ca ochii sunt inchisi. Ochii nostri vad acest film pe „ecranul” pleoapelor interioare, crezand ca urmaresc realitatea. De aceea ei se misca rapid, ca in stare de veghe, pentru a urmarii imaginile, care se deruleaza prin  fata lor. Aceste imagini se transmit la creier, pe care apoi, acesta le stocheaza dupa reguli precise. Intrucat constienta noastra este aproape nula in timpul somnului, fiind rezumata la sustineraea functiilor vitale reflexe sau la semnalele de alarma a anumitor simturi  si de o anumita intensitate, noi nu prea retinem( constientizam) visele. Daca totusi nu ar fi asa si nu am rectiona la terminarea visului sau in prezenta uni stimul puternic, atunci nu ne-am mai trezi din somn si am muri. De fapt, diferenta dintre moarte si somn este, ca la moarte corpul nostru nu are acel prag al simturilor din timpul viselor, la care sistemul de alarma „trezeste” constienta. Aceasta este si explicatia faptului, ca ne amintim de obicei doar visele de dinaintea diminetii, cand corpul nostru este mai odihnit si sistemul biologic are fixata alarma pentru trezire pentru un moment foarte apropiat. Precizam, ca inca stiinta nu a afirmat, ca in timpul viselor putem face infarct, din cauza emotiilor produse de vise. Il putem face din alte cauze, ce sunt de ordin fizic, ci nu de ordin emotional. Sigur, ca emotiile insotesc visele noastre, insa ele nu atig un prag, care sa poata produce infarct, nebunie, etc. Nimeni nu a visat si apoi „s-a trezit” mort sau nebun. Ba mai mult, in vis murim si totusi continuam sa traim in realitate , ba chiar si in vis, ceea ce reprezinta un mesaj puternic, ca moartea nu este decat o modalitate de manifestare a Existentei.  Corpul nostru este astfel programat, ca atunci cand semnalul de alarma biologic atinge un anumit prag, noi ne trezim. Si aceasta afirmatie contrazice teoriile, potrivit carora visele ar fi doar niste defulari ale inconstientului. Noi ne putem educa corpul sa se trezeasca in liniste si relaxat dupa fiecare vis si astfel sa putem retine, si eventual nota, visul. De aceea, pentru acest lucru se recomanda, ca atunci cand ne trezim, sa nu deschidem ochii si sa nu ne gandim la altceva, decat la visul nostru. Uneori, dupa exercitii, mai mult sau mai putin indelungate, ne putem reprograma visul, ceea ce reprezinta o comanda data creierului, sa mai deruleze odata filmul visului. Se spune, ca visam de 4-5 ori pe noapte si ca durata unui vis este de cca. 20 de minute. Visam circa sase ani intr-o viata de om. Va dati seama ce tezaur de informatii risipim si cat de important este sa ne facem agenda viselor si mai ales sa invatam din lectiile mesajelor lor? Toate cele de mai sus ii pot face pe unii sa sustina ca, visul nu este decat o iluzie, tot asa cum sustin budistii, si nu numai, ca, realitatea vazuta  de noi este o iluzie. Ba am putea spune ca, in ipoteza budista visul este o iluzie a iluziei realitatii. Astfel de teorii sunt sustinute si de contemporani, tocmai pentru ca realitatea este  fotografiata prin intermediul ochilor si creierului nostru. In memorie avem doar fotografii sau filme ale realitatii, ci nu realitatea , fie ea la cea mai mica scara posibila. Putem spune ca, ce avem noi in memorie si am perceput noi, este realitatea? Evident ca nu, dar nici nu putem spune ca, ceea ce am vazut, fotografiat si filmat astfel, nu este realitea. Si vom argumenta imediat de ce. Daca fotografiem cu un aparat fotografic sau filmam cu o camera de filmat, vom observa ca ele reproduc aceasi realitate, pe care o vad ochii nostrii. S-ar putea argumenta ca, acest lucru se intampla astfel, deoarece obiectivul aparatului de fotografiat sau al camerei de filmat este construit dupa principiul de functionare al ochiului uman si ca oricum acea fotografie sau acel film sunt privite de ochiul uman, care va „interpreta” ca realitati iluziile inregistrate de acel film sau acea fotografie. De argumentat se poate argumenta aproape orice, insa de dovedit este nitel mai greutel. In primul rand, iluzia nu poate fi decat perceptia subiectiva asupra a realitatii, iar cele doua aparate nu se bucura de o astfel de atribute. Si nu spunem asta, doar pentru ca „ochiul” prin care „vad” ele realitatea este numit „obiectiv„, ci pentru ca cele doua aparate nu percep, ci redau, reproduc. Si atunci poate fi o iluzie reprodusa sau redata? Evident ca nu. Realitatea reprodusa sau redata de ele poate fi mai clara sau mai estompata, dar oricum ar fi ea, tot realitate ramane. Faptul ca aparatulrespectiv este construit dupa principil de functionare al ochiului, nu insemana ca acel aparat este programat sa vada aceasi iluzie ca ochii. In primul rand pentru ca ochii vad prin intermediul creierului, pe cand respectivele aparate vad fara a fi dotate cu un astfel de „accesoriu„. Mai mult, indiferent de principiul de constructie toate aceste aparate reproduc cam la fel aceasi realitate. Daca aceasta realitate ar fi o iluzie, atunci se ridica o problema insurmontabila si anume dupa ce criterii creierul creaza aceste infinite iluzii ale realitatii si cum se face ca, toate creierele din lume sau aparte de filmat ori de fotografiat reproduc, in fata unei realitati, aceasi iluzie? Nu facem deranj mare, punem doar o intrebare. Asta ar insemna obiectivizarea absoluta a perceptiilor subiective, ceea ce nu pretind nici cei mai halucinanti lansatori de teorii, pe care unii ii numesc, intr-un cuvant, „idioti„. De aceea ii rugam pe vanzatorii de iluzii, sa nu se mai staduiasca sa ne spuna, ce a spus unguroaica, cand a fost prinsa de sot in pat cu altul : „Draga, ce vezi tu nu este adevarat!” Noi ii lasam pe toti acestia cu iluziile lor , continuand sa infaptuim realitatea noastra.

Totusi, oricat de mult am sintetiza, va suntem datori cu o explicatie sau un raspuns la intrebarea „De ce anume  uneori visam frumos si alteori avem cosmaruri?” Asa cum am afirmat deja, corpul nostru astral, responsabil de vis nu se desprinde total de corpul fizic in timpul visului, caci altfel nu ar putea transmite aceste imagini corpului fizic fara existenta acelui cordon ombilical energetic. Aceasta legatura e bilaterala, adica nu doar corpul astral transmite mesaje corpului fizic, ci si corpul fizic, in situatia unei superexcitari a unor simturi, se trezeste si intrerupe filmul transmis de corpul nostru astral. Insa corpul fizic poate transmite si alte informatii corpului astral, cum ar fi despre un stomac sau o vezica incarcata, o stare de oboseala accentuata, o durere surda sau traumele unor emotii diurne,etc. Asa cum am spus, aceste stari vor fi incorporate in vis, in masura in care ele nu depasesc un anumit grad de intesitate.  In situatia in care in sufletul si psihicul nostru au ramas sentimente diurne pozitive, acestea vor aparea in filmul visului sau isi vor pune amprenta asupra filmului visului. Cosmarurile sunt efectul unor spaime sau stari de puternica tensiune din timpul zilei, nu neaparat a zilei care a trecut. Dar asa cum aratat, aceste cosmaruri ne pot fi induse de o alta constiinta terestra sau din astral, care isi focuseaza acele stari asupra noastra in timpul somnului nostru prin intermediul corpului nostru astral. In asemenea situatie noi suntem, ca intr-o transa hipnotica, in care hipnotizatorul ne induce in constientul adormit acel mesaj puternic. Daca in timpul somnului suntem inconstienti, putem spune ca in timpul visului suntem in fata unei stari de extraconstienta. Cordonul care leaga corpul astral de cel fizic este un foarte bun conducator de mesaje intre cele doua corpuri, dovada si faptul ca, ne trezim brusc si visul inceteaza, desi amprenta lui in constienta noastra poate ramane mult timp. Filmul visului seamana foarte mult sub toate aspectele cu cel din timpul EAM, cu diferenta ca filmul din timpul EAM este proiectat de zei sau de spirite superioare noua ca nivel de evolutie. Trebuie subliniat ca, subiectul filmului visului si atmosfera lui nu pot fi determinate exclusiv de anumite stari fizice, acestea dand doar tuse imaginii din vis. Visam in imagini, in film mut, tocmai pentru ca avem creierul astfel construit, incat peste 95% din informatii ii sunt furnizate prin imagini. Vorba unui aforism  „O fotografie spune mai mult decat o mie de cuvinte”. Mai ramane sa explicam de ce unii viseaza alb-negru si altii viseaza color, ori aceasi persoana viseaza uneori in alb-negru, iar alteori color. Sunt multe opinii care pledeaza pentru ideea ca, cei ce viseaza in alb-negru au un nivel de evolutie scazut, iar visele color sunt exclusivitatea celor evoluati. Insa aceasta opinie este contrazisa de faptul ca, multe persoane viseaza cand in alb-negru, cand color, fara a putea spune ca la intervale atat de scurte, uneori in timpul acelei nopti, ei si-au schimbat semnificativ nivelul de evolutie. In „coloratura” visului intervin mai multi factori, cum ar fi starea corpului fizic din timpul visului, incarcatura psiho-emotionala a corpului nostru astral din timpul visului, precum si volumul si calitatea informatiei transmise de vis. Un corp fizic tensionat, va consuma mai multa energie in timpul visului, energie pe care o va cosuma din „bugetul energetic” al filmului visului, iar un astfel de film cu un buget mai scazut poate fi alb-negru. In astfel de situatii corpul fizic nu poate reproduce color, chiar si un film color transmis de corpul astral. Un corp astral ce poarta tensiuni psiho-emotionale, va fi precum o camera de filmat aburita si atunci filmul va fi ca filmat prin ceata, pierzand culorile, nuantele si din luminozitate. In sfarsit, un film ce contine putine informatii, nu va necesita atatia pixeli, cat are o imagine color. De asemenea si natura mesajului visului poate influenta coloratura visului, caci este putin probabil ca, transmiterea spaimelor prin vis, se va face in culori incantatoare si intr-o atmosfera paradisiaca. Un alt aspect pe care dorim sa-l lamurim, este de ce uneori radem, plangem sau vorbim prin vis, atata timp cat sustinem ca, in timpul somnului si implicit al visului suntem inconstienti? Raspunsul nostru este similar cu cel din cazul hipnotizatului. Atunci cand emotiile, ideiile sau mesajele, transmise prin vis, sunt foarte puternice si noi incercam sa luam „atitudine” fata de ele, atunci intram intr-o stare de semiconstienta si reactionam asa cum ne indeamna constiinta sau ratiunea. Starea de semiconstienta de care vorbim este dovedita  de faptul ca, de regula, la sfarsitul ei se sfarseste si visul, ci nu continua mut ca inainte.

Viselor le-au fost date multe interpretari de diferite traditii, ba chiar au fost realizate dictionare de vise. Noi ramanem la concluzia lui DCD, potrivit caruia nu se poate da o interpretare comuna viselor, deoarece ele poarta amprenta individualitatii. Daca omenirea si-a fixat cu greu un limbaj de comunicare prin cuvinte, pentru visele ce poarta amprenta individualului, un limbaj comun este imposibil. Si atunci cum intelegem mesajul visului? Simplu. Extragand din naratiunea lui esenta, adica sentimentul, emotia si logica pe care o contine. Cand avem vise programate pe teme date, acest lucru este mult mai simplu, pentru ca in acest caz visele ne raspund clar la intrebari. Dar toate astea necesita o anumita atentie si o anumita dedicare, caci si unui copil ca sa inceapa sa spuna primele cuvinte inteligibile pentru noi, ii trebuie in jur de un an. Vom intelege tot ce observam, daca studiem si sa simtim ce ne transmite acel „tot„.

Fiul autorului a avut o remarca extraordinara, cand  autorul i-a povestit despre tehnica transmiterii mesajelor prin vise. El a spus, ca probabil constientul sau subconstientul lui Vanga ar fi ales orbirea, pentru ca derularea realitatii prin fata ochilor ei, sa nu impiedice spiritele din astral, sa-si proiecteze filmele lor premonitorii pe pleoapele ei interioare. Studiind viata vizionarei, inclinam sa credem, ca fiul autorului are dreptate, deoarece Vanga si-a consumat cea mai mare parte a vietii, transmitand Cunoasterea, asa cum a dobandit-o din astral, semenilor ei. Faptul ca Vanga vorbea intodeauna de cumpene ale vietii, reprezinta un argument solid in plus, in favoarea Principiului existential al Liberului Arbitru, potrivit caruia nimeni nu ne poate face bine sau rau, fara acceptul nostru tacit sau permisiunea noastra. Suntem arhitectii propriului destin, iar calfa cu care il construim, este liberul arbitru, iar materialul de temelie si constructie il reprezinta piatra credintei noastre, nascuta din propriile convingeri. Adevarul este, ca spiritele evoluate au fost gata mereu, sa-si daruiasca sau sa-si sacrifice viata, pentru binele si evolutia semenilor. Aceste spirite au costiinta eternitatii si universalitatii si privesc viata, ca instrumentul, prin care putem interveni direct in evolutia noastra, prin propriile alegeri. Ele stiu ca vor culege, ce au semanat. Ce inseamna efemeritatea unei vieti si placerile ei indoielnice, in fata beatitudinii si extazului Eternitatii si a Puterii pe care ti-o da Cunoasterea? Sa nu trageti concluzia, ca noi propovaduim jertfa, ca o cale rapida de evolutie. Ba dimpotriva, consideram ca dupa jertfa lui Isus, orice jertfa ar fi inutila si ar face inutila chiar jertfa lui Isus. Cunoastem insa, ca viata reprezinta poligonul, in care exersam experientele noastre si invatam lectiile lor, pe care apoi le putem valorifica in programul propriei noastre deveniri.  Suntem convinsi, ca vindecarea se realizeaza prin iubire, nu prin suferinta. Suferinta vindeca desigur karma, insa iubirea vindeca si karma si creaza dharma. Nu putem prelua karma altora, insa iubindu-i ii facem sa cunoasca iubirea si prin ea sa stapaneasca miracolul vindecarii si autovindecarii. A te darui celorlati, nu inseamna a te jertfi, ca in ritualurile primitive, ci a iubi. Daca tot ce facem, este impartasit cu ceilalti, recoltele impartasirilor noastre vor fi inzecite. Cand iubim, nu avem nevoie, ca cei iubiti sa ne impartaseasca sentimentele. Insa nu putem iubi, daca nu ne daruim total si neconditionat. Sigur, ca veti putea gasi mai multe detalii, despre aceasta tema, in cartile autorulului, unde acesta dezvolta subiectul, si-l va completa pe zi ce trece. Chiar anumite studii stiintifice rostec inca timid, ceea ce autorul spune deja despre vise. El are certitudinea, ca are dreptate, asa cum, pe zi ce trece, stiinta incepe sa renunte la dogme si sa accepte abordari de tipul celor facute de autor, chiar daca stiinta le verifica prin propriile ei metode. In unele din scrierile sale de acum trei ani, autorul se exprima ferm impotriva teoriei gaurilor negre a lui Stephen Hawking. Un prim argument al autorului era, ca teoria savantului infirma principiul transformarii si conservarii, atunci cand sustinea, ca in gaura neagra materia, energia si informatia, dispar. Ulterior savantul a facut un pas in spate, acceptand ca informatia nu dispare in gaurile negre. Nu punem in discutie, faptul ca un savant de origine indiana sustine, nu lipsit de argumente, ca de fapt gaurile negre, asa cum le explica Hawking, nici nu exista. Acum Hawking acepta, ca atat materia (inclusiv omul), energia si informatia pot trece prin gaurile negre, dar nu se pot intoarce inapoi. Practic gaura neagra a lui Hawking este precum poarta Infernului lui Dante. Fara a ne erija in supervizori de opinie a unor somitati in materie, nu vom ezita sa ne exprimam opinia, atunci cand putem aduce argumente in acord cu adevarurile unanim recunoscute, fie ele si relative. Si de aceea aducem din nou un amendament la teoria savantului, spunand, ca nu te poti intoarce pe aceasi poarta, daca lumile desparite de  acea poarta sunt doua Creatii sucesive in evolutia lor spiralica. Noi sustinem, ca nu te poti intoarce dintr-o Creatie superioara in una inferioara, caci „Calea de Acces” in cea superioara este insasi  Dumnezeu, iar Dumnezeu nu este nici poarta si nici nu cunoaste involutia. Odata ce ai atins Adevarul lui Dumnezeu, indumnezeirea ta nu cunoaste cale de intoarcere. Insa in cadrul unei Creatii, Evolutia fiind ascendenta, dar sinusoidala, adica cunoaste si involutia, aici „intoarcerile” sunt posibile, din Universuri (NV) superioare in Universuri inferioare, ca alegeri proprii sau ca o consecinta karmica. Insa, sa facem diferenta intre Creatii si Universurile ce le contine fiecare Creatie. Orice Univers accesibil acestei omeniri in acesta Creatie, se afla in aceasta Creatie. Noi le numim pe aceste Universuri, NV si afirmam, ca omul poate accede intr-un NV superior sau sa se prabuseaca, ori sa aleaga sa coboare in unul inferior. Insa lumea, fiind in continua miscare, Evolutia nu trece de doua ori, indiferent de sens, prin aceasi „usa”. Deci Hawking avea dreptate in ceea ce a spus, cu amendamentul ca intoarcerea nu este posibila pe aceasi usa, pentru simplu motiv ca, odata ce ai trecut prin acea usa, ea va mai inceta sa mai fie aceasi, deoarece prin gaura neagra exista un sens unic. Nu e vorba de filozofie sau de un joc de cuvinte, ci de un adevar verificat de toate Principiile existentiale universale. Daca ai trecut pritr-o gaura neagra intr-un alt Univers din aceasta Creatie, te poti intoarce in acelasi Univers din care ai plecat, printr-o gaura neagra ce are un vortex de sens invers cu primul. Multi se vor intreba, ce legatura are gaura neagra cu visele? Evident o intrebare retorica. Am putea raspunde ca, cine nu intelege mesajul viselor, se autocondamna sa ramana intr-o gaura neagra a Cunoasterii. Noi nu va tinem predici sau discursuri si cu atat mai putin incercam sa va convingem, ca avem dreptate. Noi am invocat aceasta paralela, tocmai pentru ca suntem convinsi, ca avem dreptate. Avem azi dreptate la nivelul de Cunoastere al actualei omenirii, pe care noi il privim din perspectiva lui viitoare. Insa stim, ca intr-un viitor nu prea indepartat, adevarurile noastre, revolutionare, de acum, isi vor atinge relativitatea si vor fi inglobate, precum niste cantitati neglijabile, in adevaruri superioare, dar la fel de relative. Insa, acum fiind vremuri de o uriasa oportunitate universala in sistemul nostru solar, adevarurile noastre relative se constituie in instrumente importante si solide, ce permit, oricui va sti sa le foloseasca, sa realizeze Marele Salt in NV IV, adica O Lume mai Buna. Aceasta este si „Misiunea spirituala” pe care si-a asumat-o autorul. Cine poate face mai mult, este invitat s-o faca, pentru binele lui si a intregii omeniri.